Sarajevo un oras renascut

TIPĂREȘTE

Cine nu a auzit de Sarajevo? Însă câţi au curajul sa viziteze acest oraş? Istoria oraşului iţi inspiră teamă, dar şi curiozitatea de a merge acolo măcar o data.

Sarajevo a fost înfiinţat in anul 1263 sub numele de Bosnovar. Denumirea de Sarajevo provine din timpul stăpânirii turceşti, Saray Ovasi însemnând în limba turcă locul din jurul palatului. În anul 1878 stăpânirea turcă a fost înlocuită de cea austro-ungară, oraşul purtând şi în prezent amprenta ambelor culturi. Sarajevo este un loc unde s-a scris istorie, de aici începând primul război mondial, în urma asasinării prinţului Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungar de către Gravrilo Princip, un tânăr slav. De fapt asasinatul a constituit doar un pretext, tensiunile acumulate între marile puteri ale Europei în anii începutului de secol douăzeci, răbufnind în urma unui fatal foc de pistol. La 70 de ani de la acel eveniment nefericit, Sarajevo atrage din nou atenţia fiind gazda Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1984. Urmează perioada 1992 – 1995, perioada în care oraşul a suferit cel mai lung asediu din istoria modernă fiind distrus în mare parte. Radko Mladic, liderul sârbilor bosniaci care asediau oraşul ar fi ordonat: „Trageţi la intervale scurte până vă ordon eu să vă opriţi. Nu-i lăsaţi nici măcar să doarmă şi nu vă opriţi până nu-i aduceţi în pragul nebuniei”; şi a uitat aproape un să ordone încetarea focului.

Pe mine oraşul a reuşit să mă uimească. Şi asta s-a întâmplat datorita faptului că mă aşteptam sa găsesc un oraş liniştit şi marcat puternic de război şi am găsit un oraş plin de viaţă. Mă întrebam cum nişte oameni care au suferit atât de mult au reuşit să creeze un oraş de o aşa vitalitate. Începând de după amiază şi până târziu în noapte, străzile, barurile, terasele şi cafenelele sunt pline de tineri frumoşi si modern îmbrăcaţi. Într-un clasament neoficial al numărului de femei frumoase pe metru pătrat Sarajevo ar conduce detaşat.

Pentru un turist, Sarajevo este un muzeu în aer liber. Moscheile, bisericile, catedralele, clădirile vechi din timpul stăpânirii Austo-Ungare sau Otomane precum şi podurile de peste râul Milijaka conferă un farmec aparte oraşului. Am început periplul prin Sarajevo cu Piaţa Porumbeilor sau Sebilj (Coordonate GPS 43º52’04”N, 18º25’59”). Piaţa este construită după modelul pieţelor orientale, aici regăsindu-se magazine de suveniruri, un bazar, numeroase cafenele şi mici restaurante unde poţi servi celebrele „cevapcic”. Şi aşa cum o spune şi numele, o sumedenie de porumbei ce îşi fac veacul prin această piaţă primesc cu generozitate grăunţe oferite de turişti sau localnici (ca în multe alte locuri poţi cumpăra grăunţele de la mici întreprinzători aflaţi în zonă). Centrul pieţei este dominat de o pseudo fântână din lemn, denumită Sebilj, construită în stil arhitectural pseudo-maur de către arhitectul Mehmed Pasha Kukavica în 1753. Din câte am înţeles, o copie la scară a acestei fântâni a fost amplasată şi în oraşul englezesc Birmingham.

Am continuat plimbarea prin oraşul vechi de-a lungul străzii (pietonale) Ferhadija. De o parte şi de alta a străzii, la parterul clădirilor vechi se găsesc mici magazine cu suveniruri şi tot felul de obiecte artizanale, ceasornicării de artă, bijuterii şi cafenele unde poţi să te odihneşti şi să deguşti puternica licoare neagră servită în ceşti de mărimea unui degetar. Pe această stradă se află Moscheea Gazi-Husrevbey ce se remarcă prin superbele decoraţii interioare, moschee construită în 1531 de către o organizaţie masonică din Dubrovnik; Biserica Ortodoxă, datând din evul mediu, ultima oară restaurată în 1740 când a fost vopsită în culori de galben şi maro, culori prin care se distinge şi astăzi; Muzeul Evreiesc amenajat într-o veche sinagogă şi Biserica Catolică construită în stil neo-gothic. De un farmec aparte este Hanul Morica, pe timpuri un popas pentru caravanele ce traversau celebrul drum al mătăsii. La capătul străzii se află un monument dedicat eroilor din timpul celui de al doilea război mondial numit flacăra eternă (ceva gen monumentul eroului necunoscut de la noi).

M-am întors spre Piaţa Sebilj de-a lungul râului Miljacka, pe o stradă paralelă cu cea pe care am venit. Am trecut pe lângă Galeria de Artă (intrarea costa 2 KM - 1 Euro însă nu am intrat), Catedrala Ortodoxă şi am ajuns la Podul Latin, locul celebrului asasinat din 1914. Este foarte posibil ca podul de piatră ar fi rămas în anonimat dacă nu ar fi survenit tragicul eveniment din 1914 deoarece nu se remarcă prin nimic deosebit faţă de celelalte poduri care îi preced sau care îi urmează. În prezent podul este deschis doar traficului pietonal, iar alături o statuie cu bustul prinţului Franz Ferdinand aminteşte de acel eveniment.

Urmele războiului sunt încă evidente, pereţii multor clădiri purtând urme de gloanţe. Însă toate avertizările primite de la cunoscuţi, care bineînţeles nu au fost niciodată în Bosnia, sunt simple poveşti. Oraşul este unul din cele mai sigure locuri din lume (oricum mai sigur decât orice oraş din România) atât pe timp de zi cât şi noaptea. Nu am văzut nici o casă de schimb valutar. Sunt însă numeroase bancomate. Oricum, în Bosnia poţi plăti oriunde şi în Euro la un curs de 1 euro = 2 mărci convertibile (KM). Găseşti cazare destul de uşor în pensiuni ale localnicilor, plăcuţe trilingve: „rooms, zimmer, camere” îndrumându-te în acest sens. O cameră dublă costă aproximativ 50 de euro pe noapte.

În concluzie Sarajevo este un oraş care merită vizitat.

---

VIZUALIZĂRI: 6811 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI