Saint-Vincent - un orășel superb

TIPĂREȘTE

Sincer, am ajuns din intamplare in acest mic orasel din nordul Italiei. Daca m-ati fi intrebat vreodata daca imi planific o vacanta la ski in Italia as fi ras, pentru ca eu nu stu sa schiez. Da, e tragico-comic. Din Brasov, crescuta sub munte / la poelele muntelui si nu stiu sa schiez.

Dar, intamplarea a facut sa ajung in Saint Vincent. Hotelul a fost la superlativ, am si scris un review despre acesta...

Despre Saint Vincent nu stiam mare lucru. Am aflat ulterior ca este un orasel in nord-vestul Italiei, in regiunea Aosta sau mai bine zis in Valea Aosta. Saint Vicent se afla la 30 km de orasul Aosta, cel mai mare din regiune. Despre el voi vorbi intr-un articol separat.

Orasul este marginit de Ayas, Brusson, Châtillon, Emarèse si Montjovet. Stiu, probabil nici nu ati auzit de aceste orase. Nici eu nu auzisem pana sa ajung acolo.

Saint Vicent este situat la o altitudine de 575 m.

Dupa cum am mentionat anterior, aceasta Valle d'Aosta cum spun italienii se intinde pe o suprafata de 3263 km2 si este o regiune ce cuprinde 74 de comune.

In zona sunt foarte multe castele de vizitat pe care le-am admirat din pacate doar din autocar, neavand timp sufiecient pentru a merge sa le vizitam.

Despre oraselul Saint Vincent nu sunt foarte multe de spus. Ca si obiective turistice... hmm... unul? Daca se poate numi obiectiv turistic...

Este vorba de Chiesa di San Vincenzo. Aceasta este cel mai important monument din oras. O biserica ce isi are origini romane si inauntru picturi si fresce ale perioadei respective.

De asemenea in interior mai exista un muzeu al artei sfinte.

Ce mi-a placut mie cel mai mult a fost clopotnita, care isi are origini autentice dar se putea observa ca a fost totusi restaurata in ultimele secole.

Langa biserica se afla hotelul Alla Posta despre care am povestit intr-un articol trecut.

Saint-Vincent este un oraș alpin, plin de viață spun localnicii dar eu nu am vazut picior de strain in zilele cat am stat acolo. Desigur, sezonul turistic nu incepuse si majoritatea hotelurilor erau inchise sau se pregateau sa deschida pentru turistii care urmau sa soseasca.

Am inteles ca statiunea/oraselul sau comuna (inca nu sunt sigura ce este), reprezinta o destinatie turistica preferata de multi nu doar vara ci si iarna. In zona exista bai termale si bineineles cazinoul reprezinta o atractie. Dupa ce am vazut cazinourile de pe Coasta De Azur si cel din Monte Carlo am decis sa spun pas…

Nefiind foarte pasionata de schi (dupa cum am inceput articolul ati inteles ca habar nu am sa schiez) nu am fost prea interesata sa aflu detalii despre partiile de ski, despre lungimea lor, etc.

In schimb am aflat ca vara se pot face drumetii montane, se poate merge cu bicicleta….

Nu stiu sincer daca as reven intr-un oras “mort”. Mie asa mi s-a parut.

Intr-adevar mi-a placut nespus de mult linistea din oras, faptul ca intalneam doar localnici, faptul ca am putut sa ma plimb in voie cu grupul nostru.

Un lucru de care iar ne-am “lovit” a fost gasirea unui bar/restaurant deschis pana seara mai tarziu.

La ora 21-22 incercam sa mergem sa bem si noi un vin fiert dar nu gaseam unde. In oras cred ca erau 3 maxim 4 restaurante (vreo 2 bodegi care ofereau si mancare-pentru studenti la reducere si vreo 2 restaurante/baruri ce aratau cat de cat mai decent).

Cu greu am gasit sa stam si noi jos si sa bem un “vino fierto” (gluma intre noi). 1€, sau 1.5€ a costat un pahar de vin fiert. Omul saracul nu prea stia cum sa faca vinul, l-a incalzit cu aburii de la masina de espressor.

Am gasit si ceva magazine, pareau interesante dar… inchise… inca nu era sezon probabil. Stau si ma intreb (pe langa subiect), oare cum traiesc oamenii aici? Ca pareau sa o duca bine (cel putin localnicii pe care i-am intalnit asa mi-au dat impresia).

Un supermarket, in apropiere de hotelul Alla Posta si de Biserica din oras. Preturi decente, un bax cu apa plata 1.5€.

Per total mi-a placut mult orasul in sine, privelistea, linistea, calmul… m-am simtit bine, chiar foarte bine dar nu stiu daca as mai reveni intr-un asemenea loc. Poate doar daca o sa invat sa schiez. Atunci cu siguranta promit ca o sa revin 

---

VIZUALIZĂRI: 2549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI