De la Fes la Erfoud, prin Muntii Atlas

TIPĂREȘTE

Dis de dimineata, dupa un somn odihnitor, ne-am trezit, am strans bagajele si am coborat la micul dejun. Din nou, am fost intampinate de"valet", bucatareasa, patron cu zambetul pe buze si vorbe frumoase. Am fost poftite la masa, ca niste vedete si intr-o clipa s-a umplut masa cu multe bunatati.

Cate un pahar cu suc de portocale, proaspat stors precum si un ceai marocan, au incununat micul dejun.

In timpul mesei, eram inconjurate de mare atentie, intrebate daca ne place, daca mai dorim ceva. (mai multe detalii, la review hotel Riad La Porte Bleue du Palais Laraichi - vezi impresii)

Am platit, bagajele ne-au fost coborate la masina. Si, pentru ca ne-am simtit foarte bine, am promis ca vom reveni. A fost senzatia ca am fost tratate ca intr-o familie, dar nu una oarecare, ci una regala, la Palat.

Domnul Abdo ne-a felicitat pentru curajul de a alege traseul prin Muntii Atlas si ne-a spus ca, pentru orice problema avem in partea ramasa din excursie, sa-l contactam si ne va ajuta.

(din fericire, nu a fost nevoie)

Ziua aceasta avea sa fie una "lunga", cam 450 km, prin munti. Am trecut prin portiuni cu soare, dar si innorate, cu ploi torentiale, care ne-au impiedicat sa facem atat de multe fotografii, pe cat ne-am fi dorit. Peisajele erau splendide.

Primul popas de pe traseu a fost Ifrane. Ifran inseamna pestera a berberilor, dar aceasta statiune a fost creata in timpul Protectoratului Francez, in anii 1930. Intre timp, in Ifrane a fost construit un Palat Regal si o Universitate.

Universitatea a fost fondata de Regele Marocului Hassan al II-lea si King Fahd al Arabiei Saudite. Prestigioasa institutie promoveaza toleranta religioasa, avand in campus o moschee, o sinagoga si o biserica. Aceasta Universitate este singura din Maroc, unde se tin cursuri doar de catre profesori americani, si doar in limba engleza. Studentii ei sunt de elita.

Aceasta statiune montana este situata la 1664 m, in Atlasul Mijlociu. Este o perla marocana, o statiune de ski renumita.

In Ifrane, am vazut celebrul leu, sculptat in piatra, de catre un prizonier, in cel de-al doilea razboi mondial, cand Ifrane a fost lagar pentru prizonierii europeni.

Leul comemoreaza ultimul leu liber (leul berber). El se afla langa hotel Chamonix.

Ne-am plimbat putin printr-un parc, vizavi de statuia cu leul si, pe malul lacului. Vegetatia era "pictata"in culorile pastelate ale toamnei.

Urmatoarea localitate de pe traseul nostru care, serpuind pe carari de munte, ne conducea spre desert, este Midelt.

Pana la inceputul sec. XX, Midelt era doar un satuc fortificat. Francezii l-au transformat in oras-garnizoana. El se afla la granita dintre Atlasul Mijlociu si Atlasul Mare, intr-o zona cu pomi fructiferi. Au o piata bogata de fructe si legume si tesatorii de covoare.

Localitatea este micuta, cu cateva hoteluri, pentru turistii pasionati de alpinism, caci, de aici, se porneste spre unul din cele mai inalte varfuri din Maroc, Djebel Ayaki (3757 m), mai degraba un masiv de aprox 20 km. Desi este relativ aproape de Sahara, acest masiv are tot anul, zapada pe varfuri sau vai izolate.

Drumul unduia pe serpentine, lasand in urma peisaje foarte frumoase. Doar ca, inserarea punea stapanire pe locurile minunate pe care le traversam si pe o parte a versantului ploua, pe cealalta, nu pana cand, incet-incet s-a intunecat. La inceputul lui noiembrie, si mai ales la munte, pe la ora 18-18:30 soarele era la asfintit.

Conform indicatiilor Google Maps, trebuia sa facem 6 ore, dar din cauza unor lucrari pe anumite portiuni ale drumului, am facut 8 ore (de la Fes pana la Erfoud.)

Pana la planificarea aceastei excursii, marturisesc ca nu auzisem de Erfoud sau Merzouga. Asta, pentru ca, cele doua localitati fac de straja la"portile "desertului si excursiile organizate de agentii prezentau desertul ca o"aventura": calarit camile, deplasari pe dunele de nisip cu autoturisme 4x4, dormit noaptea in desert.

Totusi, documentandu-ma si facand proiectul acestei excursii, am decis sa mergem si sa "intram " putin in "aventura ". Iata ca aventura a inceput mai devreme.

Am gasit cazarea destul de usor: Erfoud Le Riad, 4* (review separat).

Un "nene"de la hotel, care parca ne astepta, ne-a aratat unde sa parcam masina, apoi ne-a ajutat sa caram bagajele pana la receptie, si, dupa ce am facut formalitatile de cazare, acelasi "nene" ne-a condus la camera, evident, tragand geamantanele pe roti, pana la destinatie. Si tot nenea s-a "oferit" sa ne conduca repede la restaurantul hotelului pentru ca mai era putin si se inchidea.

De maine, desertul ne asteapta!

---

VIZUALIZĂRI: 589 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI