O zi lungă în Parcul Natural Rusenski Lom

TIPĂREȘTE

Când am fost la Duni, în august anul trecut (vezi impresii), am luat vigneta pentru Bulgaria pe o lună, pentru că de acolo am plecat la Istanbul. Și pentru că în ultimul week-end din septembrie încă mai era valabilă am zis să profităm și să facem o escapadă de o zi la frații bulgari. Și vreau să vă spun despre ziua aceea pentru că poate fi o escapadă și pe gustul altcuiva.

Am fost 3 familii cu ritmuri diferite și voiam puțină mișcare în natură în ziua aceea, combinată cu un picnic pe malul unei ape, dacă se putea, și masa de seară în Ruse, la Happy Grill sau unde-om nimeri.

Obiectivul ales au fost de fapt câteva obiective din Parcul Natural Rusenski Lom, o arie protejată din anul 1970, foarte aproape de Ruse și de țara noastră, care se află permanent pe lista noastră, dar așa se întâmplă mereu cu locurile apropiate de casă, le tot amânăm.

Rusenski Lom este un afluent al Dunării și el se formează la rândul lui din alte 4 râuri, toate având propriul canion. Cei îndrăgostiți de natură și istorie găsesc în Parcul Natural Rusenski Lom biserici săpate în stâncă, dintre care cele mai cunoscute și accesibile sunt cele de la Ivanovo și Basarbovo, ape și pajiști frumoase, monumente istorice, pereți înalți de stâncă, fortificații medievale, peșteri, eco-poteci dar și poteci sălbatice sau trasee de bicicletă.

Și mai frumos este că toată zona este sălbatică, cu multă vegetație încâlcită, podețe peste râuri și tot felul de vietăți care-ți taie calea. Pe unul din podețele peste râu aproape că nu puteam să călcăm de câte șopârlițe mici erau.

Am plecat destul de devreme de acasă pentru că voiam să profităm de toată ziua care se anunțase frumoasă. Nu mai zic de pod, vignetă online... că am zis de prea multe ori. Nu a fost nimic neobișnuit, nici coadă la vamă, nici restricții. Adevărul este că am mai fost la Ruse și acum câteva săptămâni și cu toate că atunci erau restricții, nimeni nu ne-a întrebat decât de cartea de identitate la vamă.

Dintre toate obiectivele din Parcul Natural Rusenski Lom am ales și noi trei dintre cele mai importante, Mănăstirile Rupestre de la Ivanovo, Peștera Orlova Chucka și Fortăreața Cerven. 130 de km aveam de acasă până la cele trei obiective, dar nu era musai să ajungem la toate, pentru că lista cu ce avem de făcut în Rusenski Lom este lungă și la frații bulgari ajungem destul de des. Tot ce voiam era să avem o zi foarte lejeră, fără să ne uităm la ceas.

Bisericile Rupestre din Ivanovo

După 20 de km de la Ruse am ajuns în fața Bisericilor Rupestre din Ivanovo. Mai fusesem o dată în fața stâncii când ne-am întors de la Istanbul, dar era prea târziu atunci, panoul din față ne arăta că este deschis până la ora 18 și era mai mult dar, mai mult decât atât, niște nori negri de tot ne-au făcut să ne grăbim spre casă. De data asta la 9 dimineață stăteam în fața stâncii, gata de atac. Drumul principal pe care am mers de la Ruse este 501 și pe el am mers ca să ajungem la toate cele trei obiective pe care ni le propusesem.

Balconul bisericii rupestre se vede din parcare, situat cam pe la jumătatea stâncii. Ni se părea așa sus, am crezut că vom avea parte de cine știe ce ascensiune dar nici vorbă, nu vă descurajați, nu este cum pare de greu.

Programul de vizitare este de la 9 la 18 conform panoului de la intrare, iar în subsol era o notiță care spune că iarna site-ul funcționează doar cu aranjamente prealabile și sunt oferite două numere de telefon.

Bisericile Rupestre din Ivanovo sunt Patrimoniu UNESCO încă din 1979. Este vorba de o rețea de biserici, capele și chilii, de dimensiuni reduse, care sunt săpate în stâncă, la 32 de metri deasupra râului Lom.

Poți să ajungi la biserică pe scările care se văd din parcare, dar un nene care vindea suveniruri la intrare și bunghea și câteva cuvinte românești, ne-a sugerat să începem traseul prin stânga, unde era indicator pentru satul Koshov și coborârea să o facem pe scări, pentru că este mult mai bine așa.

Cam o jumătate de oră, ne-a spus el că ne-ar lua până sus, dar nouă ni se părea mult mai departe și așteptam urcușul. Nu a fost deloc rău, nu a fost cine știe ce urcuș, ne-am lălăit într-o plimbare foarte ușoară, 30-45 de minute și am avut priveliști foarte frumoase. Cred că 20 de minute se fac până sus, dar dacă te oprești de multe ori, ca noi, poți să dublezi timpul. Oricum foarte frumos traseul și foarte frumoase vederi asupra canionului Rusenski Lom, plin de grote.

Biletul de intrare era 5 leva, 4 leva pentru grup mai mare de 5 persoane, iar noi eram 6, dar am avut și mai mare noroc că s-a uitat la noi, ne-a catalogat pe toți pensionari și am plătit 2 leva.

Am primit și o foaie A4 cu câteva cuvinte despre locul în care ne aflam, în românește. De acolo am aflat că suntem în Biserica Sfântă Fecioara (Sveta Bogoroditsa), parte a mănăstirii rupestre Sfântul Arhanghel Mihail. Inițial intrarea era acolo unde este acum balconul, cu toate că nu-mi dau seama pe unde ajungeau călugării acolo, peretele fiind foarte foarte abrupt. Iar intrarea actuală a fost făcută de niște cercetători francezi care au studiat picturile murale, foarte bine conservate din sec 14. Pereții bisericii sunt acoperiți cu fresce din diferite perioade istorice. Se poate vede Cina cea de Taină și mai multe portrete ale sfinților. Doar biserica Sfânta Maria se vizitează.

De aici de sus te poți întoarce la mașină jos, sau poți merge pe eco-poteca turistică, dar sălbatică, Gramovet până în satul Koshov. Avem și noi o listă întreagă cu ce mai avem de făcut prin acest parc natural, printre care și această eco-potecă. Drumul de întoarcere pe scări a fost mult mai scurt și am fost dezamăgiți că s-a încheiat prea repede.

Înainte de parcare sunt două poduri de lemn peste râul Lom. Între ele sunt pajiști, iar după al doilea pod sunt indicatoare de drumeție către alte sate din canion. Biserici săpate în stâncă sunt și în satele Krepcha și Nicovo și, de fapt, sunt mai multe sate în Parcul Natural în care există obiective și dintr-un sat în altul poți ajunge pe jos. Acum am găsit acolo o casă părăsită și o masă mare rotundă pe care am pus și noi sacul de dormit care stă permanent în portbagaj și am făcut un picnic cu chestii aduse de acasă. Apoi ne-am relaxat puțin pe pajiște.

La 15 km de Ivanovo era Mănăstirea Basarbovo, ctitorită de Basarabi pe vremea când de cele două maluri ale Dunării se aflau români, dar am zis să nu facem variațiuni pe aceeași temă în ziua aceea și să o lăsăm pentru altă dată, așa că ne-am îndreptat spre peșteră.

Peștera Orlova Chucka (Stânca Vulturilor)

Au fost 19 km de la Ivanovo până la peșteră și am mers tot pe drumul 501. Am lăsat mașinile în parcare și apoi am stat vreo jumătate de oră printre tufele de porumbe din zonă, care la data aia erau coapte, numai bune de mâncat. N-am mai mâncat atâtea porumbe de când eram copil, de pe câmpurile de la țara mea.

Ne-am îndreptat apoi spre peșteră, printr-o pădurice unde erau grătare și mese, este o zonă drăguță, unde cei amatori pot veni cu carnea de acasă și pot face grătar. La intrare și pe alee erau tarabe cu suveniruri și o rulotă cu sucuri și înghețată. Noi am luat biletele de la casă (după ce se termină aleea, în stânga) și pentru intrarea în peșteră am coborât 124 de scări, inundate în verdeață.

Peștera Orlova Chucka se vizitează doar cu tururi ghidate la fiecare oră în perioada 1 aprilie – 31 octombrie, între orele 9 și 18 iar ultimul grup intră la ora 17. În restul perioadei coloniile de lilieci hibernează liniștite. Un tur durează 45 de minute, iar un grup poate fi format din maxim 15 persoane. Un bilet întreg costa 6 EUR/persoană dar pe noi ne-a alipit la grupul de la acea oră și am plătit numai 4 EUR/persoană. Temperatura în peșteră este constantă, în jur de 14 grade.

Cum ziceam, ne-am alipit la un grup bulgar, i-am spus ghidului să ne spună și nouă câteva cuvinte în engleză și a fost foarte drăguț pentru că după fiecare explicație în bulgară ne făcea și nouă un rezumat în engleză, chiar dacă mai scurt puțin.

Astfel am aflat că este a doua cea mai lungă peșteră din Bulgaria și a fost descoperită de un cioban. Are peste 13 km dar se vizitează doar 3 iar numele îi vine de la stânca sub care se află, Stânca Vulturilor, care seamănă cu un cuib de vulturi.

Prima sală în care am intra este Sala Concertelor, acolo se află și Marea Stalactită, înaltă de peste 3,5 m și diverse formațiuni cu forme de animale. Apoi am mers în Sala Cosmică și ghidul ne-a sugerat să atingem anumite stalactite pentru că ne vor întoarce sunete diverse.

Una din legende spune că Peștera Orlova s-ar prelungi până în țara noastră, dar parcă nu-mi vine a crede. Iar la intrare este o alveolă unde era apă și ghidul ne-a spus că dacă punem mâna acolo și ne punem o dorință, dar numai una, se va îndeplini. A fost o experiență plăcută iar în ultima galerie a fost amuzant pentru că a trebuit să facem mersul piticului ca să ieșim.

Fortăreața Cerven

A fost ultimul obiectiv al zilei. Se află la 30 km de Ruse și am mers tot pe 501. Biletul întreg costa 5 leva, pentru pensionari 2 leva, iar fortăreața se vizitează în perioada martie – noiembrie între orele 9 și 18, dar trebuie să vă gândiți de două ori înainte să alegeți o vizită vara, pentru că traseul este în plin soare și nu cred că este o decizie bună.

Chiar în parcare am găsit o terasă cu băuturi și mici și am început și noi vizita cu o pauză de cafea. Și pe malul râului erau niște mese, este foarte plăcut acolo, merită o pauză.

Fortareața medievală Cerven se află deasupra satului modern cu același nume care numără puțin peste 300 de locuitori și arată extraordinar de bine de sus.

Bine că am început cu o pauză pentru că după aceea a urmat un urcuș pe 245 de scări, pe lângă pereți foarte înalți de stâncă, dar partea aceasta a fost ceea ce mie mi-a plăcut cel mai mult.

Fortăreața este un fost centru militar, economic și cultural al celui de-al Doilea Imperiu Bulgar din sec 12-14. La un moment dat a fost sediul bisericii ortodoxe bulgare, apoi Cherven a fost cucerit de otomani, iar populația a tot scăzut cu timpul.

Din cetate se pot vedea doar ruine, ziduri groase care împrejmuiau fortăreața, fundațiile mai multor biserici, ruinele unui palat, din care câțiva pereți au fost restaurați și un turn de apărare. Activitatea arheologică continuă și astăzi, sunt panouri informative suficiente și cel mai frumos este că de pe marginea stâncilor poți admira frumosul oraș Cherven și sălbatica vale a Lomului.

Traseul este un circuit, nu unul dus-întors. După ce am trecut podul din dreptul turnului de apărare am intrat pe o potecă inundată de vegetație și drumul până la parcare a fost nemaipomenit de plăcut.

Seara am încheiat-o în Ruse. Am parcat mașina în parcarea acoperită din spatele restaurantului Happy Grill, acolo unde parcăm întotdeauna când mergem la Ruse și pentru că deja se înserase n-am mai avut timp decât să ne așezăm la o masă la terasa Happy, unde am mâncat de prea multe ori. Ne-am ales din meniul în limba română, niște sushi, eu niște creveți saganaki, un fel care îmi place extraordinar de mult la ei, iar soțul un fel cu porc și legume la gratar. Bere, rachie și un desert ne-a dus în jur de 100 de lei. Se poate plăti în lei, leva sau EUR. Nu mai spun că mâncarea la Happy este foarte bună și că prețurile sunt mai jos decât la noi. Am mai spus-o și eu și încă destui colegi pe aici.

Ceea ce am făcut noi în ziua aceea poate fi o sursă de inspirație, dar Parcul Natural Rusenski Lom oferă mult mai mult decât atât. Trebuie doar să-l puneți pe listă.

---

VIZUALIZĂRI: 6201 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI