Pe urmele lui Rembrandt în Muzeul din Gouda

TIPĂREȘTE

Pe urmele lui Rembrandt în Muzeul din Gouda

,,Muzeul între rai și pămănt’’

Muzeul Gouda –Achter de Kerk 14, în spatele catedralei

Intrare -8 euro, Museum Card, valabil

Deschis -11. am -17pm, închis luni

Gouda, orașul celebrei brănze olandeze, aflat la 55 de minute de Amsterdam, este un oraș arhitectural, ce ascunde și un muzeu mic, de mare valoare culturală.

Astăzi vă plimb scurt prin muzeul municipal din Gouda, ce a fost parțial, spital pentru leproși si ospiciu de nebuni, el poartă numele patroanei orașului, Catharina și are legătură cu marele Rembrandt, pe care l-am prins de picioare, în călătoria lui itinerantă prin diverse orașe olandeze, într-o ipostază mai puțin cunoscută de mine, ca maestru al gravurii în alb și negru.

Am aflat că în Gouda, Rembrabdt va ascunde un capitol întunecat din viața sa... se stie că pictorul a avut o relație amoroasă timp de 7 ani, cu dădaca fiului său Titus, dar în urma unui mare scandal, Rembrandt o expediază pe Geertje din casă și intervine chiar, ca ea să fie închisă temporar într-o casă de corecție în 1650, chiar în orașul brănzei, acuzată fiind că a ascuns niște bijuterii ale defunctei sale soții, Saskia... scopul lui era desigur să-și croiască drum spre o noua iubire.

Am bătut în minunata poartă flamboaiantă a muzeului Catharina Gasthuis , pentru a cerceta nu numai expoziția intitulată, Rembrandt în alb și negru , dar și lumea ascunsă din interior, chiar și locația instituției este pe o alee îngustă ferită privirii, în spatele bisericii St Janskerk , cu niște vitralii superbe, a doua intrare am descoperit-o apoi pe Oosthaven, nr 9, lăngă un canal de apă.

Curiozitatea mi-a fost stărnită de o poartă superbă, istorică din 1609, numită Lazaruspoortjie , care era odată poarta de intrare spre spitalul cu leproși.

Studiez atent basorelieful ce reprezintă povestea biblică a lui Lazăr și a leproșilor din sec. 17, ridic din sprăncene mirată, trec pe un podeț și intru prin poarta elegantă, trezindu-mă într-o grădina cu terasă, decorată cu baloane colorate, unde olandezii serveau prăjituri și băuturi la o tonetă, era în desfăsurare o cununie civilă... cu siguranță nu aș fi ales acest spațiu de tristă amintire pentru un eveniment atăt de fericit... Grădina e înconjurată de ziduri, fiind o mică oază verde ascunsă în centrul orașului, vă mărturisesc că nu aveam idee ce se ascunde acolo.

Am fost intrigată și mă întrebam dacă am ajuns chiar la muzeu... accesul în grădină este gratuit, remarc apoi niște statui moderne și intru hotărătă în incintă, invitată și de poza rebelă a lui Rembrandt pe un panou pus pe alee, în fața porții... deși am un Museum card, plătesc doi euro în plus, datorită expozitiei temporare cu cele 100 de gravuri ale lui Rembrandt, provenite din colecții private.

Muzeul Catharina Gasthuis, se află în vechiul spital orășenesc al orașului Gouda (din sec. 14 pănă în 1910), care devine în 1939 Muzeul Municipal , clădirea cu mai multe corpuri, a fost modificată și renovată în 1965.

Accentul este pus pe artă și pe obiectele istorice din oraș și regiune, am descoperit aici o colecție eclectică, ce cred că poate satisface curiozitatea multor turiști.

Poarta lui Lazar din 1609 m-a uimit prin bogăția sculpturii ce se deschide spre catedrală, ea portretizează o parabolă biblică, personajul principal fiind Lazăr și omul bogat din noul Testament.

Această poartă s-a aflat inițial în Rotterdam, apoi a fost transportată bucată cu bucată în Gouda și instalată în această locație.

Lazăr este pictat pe o placă de piatră, într-o nișă observ că el stă la o ușă și cerșește rămășitele unei mese bogate, doi căini îi ling tălpile. Omul bogat e îmbrăcat în mov și stă la masă cu prietenii într-o sufragerie somptuoasă. Servitorul îi aduce o farfurie nouă și bietul om sărac, nu primește nimic, cerșeste... e o sculptură impresionantă, o imagine a nepăsării... pe fiecare latură a plăcii de piatră, se vede un bărbat și o femeie, ei au în mănă o ceașcă și celebrele limbi de lemn, legate printr-o sfoară, bați din ele ca să anunți venirea unui lepros... aceste limbi de lemn sinistre, le voi regăsi în muzeu.

Deviza muzeului este ,,Muzeul între rai și pămănt’’, este un motto ce aminteste de bogăția orașului, renumit pentru brănză, pipe de lut si ceramică.

Muzeul e compus dintr-un complex de clădiri vechi, care includeau și o capelă, unde veneau în Evul Mediu, cerșetorii și vagabonzii, dar și oamenii sărmani, fără adăpost. Cerșetorii erau găzduiți în holul de la intrare, unde am admirat tablourile uriașe cu portretele de grup ale gărzilor civile de odinioară.

Nebunii erau închiși în celule, ce pot fi vizitate, ele sunt în pivnița din capela muzeului, unde nu am săpat adănc, preferănd să vizionez un film documentar cu Rembrandt în deplasare.

In muzeu există și o bucătărie unde se distribuia supa pentru leproși în sec. 17, m-am uitat curioasă la niște limbi de lemn ciudate... leproșii trebuiau să poarte haine speciale, aveau căni și castroane separate.

Colecția Muzeului include peste 40 000 de obiecte, multe se află în depozite, chiar clădirea singură este o parte a patrimoniului cultural. Misiunea lui este aceea de a aduce istoria orasului la viață pentru un public divers.

Muzeul are 14 camere principale, eu voi selecta doar căteva, începănd cu prima sala, nr 1 care ne prezintă macheta uriașă a orasului Gouda, la 1562, recunosc biserica și primăria, observi apoi felul cum a evoluat orașul.

Istoria prinde viață în acest muzeu unde îl vom întălni pe fiul orașului, Erasmus , care a crescut și s-a jucat chiar în zona din jurul bisericii.

Erasmus a fost fiul mai puțin iubit al orașului, el a fost fiul nelegitim al unui preot catolic, născut în Gouda, filozoful va trăi și va învăța în acest oras, în prima parte a vieții, statuia lui se află în prima sală.

In sala 2 am urmărit un film documentar despre Rembrandt, aici se află și camera cu comori a muzeului, ce include picturi, pipe de lut fabricate în oraș și alte obiecte.

Picturile din Muzeul Gouda ne teleportează în sec. 19, am aruncat priviri rapide asupra școlii de la Haga și de la Barbizon, zăbovind doar asupra gravurilor lui Rembrandt, pe care le-am văzut în premieră în sălile 4-7.

In holul de la intrare erau tablouri cu miliția locală din sec 14 și găndul m-a trimis la picturile ce le-am văzut în Palatul Regal din Amsterdam și în Rijksmuseum.

Am admirat apoi vase de ceramică, fabricate în Gouda, copiii pot să decoreze într-un atelier tot felul de oale, în timp ce părinții savurează arta.

Arta Relgioasă este reprezentată printr-o colecție unică de altare și alte piese religioase, care au supraviețuit Reformei sau care provin din biserici secrete, folosite de comunitățile catolice.

O ușă dintr-o capelă din sala 12, te conduce jos spre camera 13, unde se află echipamentul de tortură, am spus nu colecției macabre, deși aflasem că acolo e și cea mai bine conservată ,,dolcel’’, adică celula pentru tipii nebuni și periculoși.

Camerele 3 și 15 amintesc de rolul de ospiciu și spital din vechiul Het Catharina Gasthuis, farmacia istorică are dotări din 1790, iar sala chirurgilor, prezintă căteva instrumente medicale, printre care care și ,,limbile de lemn’’ folosite de leproși.

L-am văzut pe Rembrandt așa cum nu-l cunoșteam, fragil și puternic, un creator al timpului său, care a știut să se joace cu lumina si umbra, gravănd oamenii în ipostaze emoționante, obiectiv, în două culori, alb și negru.

Rembrandt este considerat părintele gravurii olandeze renascentiste, el fiind de fapt un artist complet al vremii sale, a excelat și în arta desenului și a gravurii, fiind supranumit și ,,magicianul umbrei ’’. El a creat tușe misterioase, aflate undeva la granița dintre întuneric și lumină, rezultatul se află într-o colecție vastă de 300 de gravuri.

După moartea primei sale soții, Saskia, el se scufundă în muncă și realizează o serie de gravuri, ce prezintă portrete, peisaje și subiecte religioase.

In expoziția temporară de la Gouda realizezi că Rembrandt a pictat ca nimeni altul, emoțiile umane și Biblia a fost pentru el, o sursă inepuizabilă de inspirație și povești.

Am furat căteva poze cu gravurile lui Rembrandt, cănd nu era nici un gardian în sală, m-au atras în primul rănd căteva portrete și autoportrete ale pictorului.

Panoul expozițional din stradă, este chiar o reproducere a operei ,,Autoportret cu privire supărată ‚’’din 1630, care te invită să intri în universul lui Rembrandt și să-i surprinzi diferitele lui stări de spirit.

Gravurile din cadrul expoziției ,,Rembrandt în alb și negru’’ sunt centrate pe 4 teme principale:

1 Rembrandt și femeile sale-prezintă 9 gravuri cu autoportrete și cu femeile din viața pictorului, printre care mama sa și sotia lui, Saskia.

2 Tineri și bătrăni –Rembrandt a realizat 25 de schițe cu toate tipologiile de oameni, urăți și frumoși, toate sunt niște mici capodopere ce prind viață și prin folosirea de către vizitator, a unei tablete.

3 Căntăreț la Flaut și altele -artistul surprinde în mod realist munca zilnică a fermierilor, muzicienilor, artizanilor, dar și viața oamenilor simpli, fie ei cerșetori sau vagabonzi, hoți sau șarlatani.

4 Povești despre Biblie -sunt expuse 25 de gravuri cu scene din vechiul și noul Testament, concentrate pe viața lui Isus, extrem de profunde.

Am să prezint doar căteva gravuri pe care am reusit să le ,,imortalizez ‚’’ după ce am vizionat 10 minute un film documentar cu aniversarea a 400 de ani de la nașterea pictorului, în 2006.

Prima gravură din colecție pe care mi-au căzut ochii, este Adam si Eva în grădina Edenului ,,prezentați mai neortodox, ei nu sunt la vărsta tinereții, corpurile lor nu sunt deloc idealizate și gravura de mici dimensiuni, surprinde momentul în care Eva e gata să muște din fructul oprit, oferit de un șarpe ce seamănă mai mult cu un dragon.

In cele 5 autoportrete, Rembrandt se prezintă pe sine, ca un artist de succes, de multe ori lui îi plăcea să se aseze în fața oglinzii, folosindu-și fata pentu a-și studia propriile lui expresii.

In autoportretele sale Rembrandt pare că se caută pe sine, îl vedem în diferite ipostaze surprinzătoare, am admirat Autoportret cu ochii deschisi , o gravură sensibilă unde artistul a schițat condiția umană prin vărstă, expresie și emoție, oferind interpretări psihologice, ce evocă implicarea sa personală în abordare sufletului uman.

O gravură celebră este Autoportret la Pervaz , realizată în 1639, inspirată de Rafael și Tizian, îl vedem pe Rembrandt mai romantic, îmbrăcat într-un costum al Renașterii, stănd sprijinit pe un pervaz, cu capul înclinat spre spectator, într-o aură nostalgică, cu o beretă de catifea peste părul lui lung, ea e pusă șmecher peste ureche și m-a încăntat.

Autoportret cu fața supărată era expus și în reclama publicitară a expoziției, la stradă, este o gravură puternică ce transmite publicului supărarea și furia lui Rembrandt, prin liniile drepte la nivelul gurii, prin ochii lui închiși la culoare și prin sprăncenele arcuite. Ținuta artistului și compozitia sunt inspirate tot din Tizian.

Bunul Samaritean , o mică capodoperă, realizat în 1633, prezintă scena finală din parabola biblică, unde acesta se oprește să ajute un călător, ce fusese atacat de hoți. El îl duce pe omul rănit călare pe cal, la un han, și-i plăteste cazarea, observăm și un căine, care adaugă o notă de realism scenei biblice.

Celelalte gravuri, precum ,,Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul’’ ,,Moartea Fecioarei ''sau ambițioasa lucrare, Invierea lui Lazăr'' și multe altele, sunt la fel de frumoase și pline de dramatism, am părăsit cu regret expoziția, aruncănd o ultimă privire, din ipostaza de spectator, privirii morocănoase și ursuze a lui Rembrandt, părea că portretul lui afiș din poartă, mă mustra că nu am stat mai mult timp, aplecată asupra artei lui.

Astăzi gravurile lui celebre, prin intensitatea lor dramatică, ne permit să visăm la o lume pierdută a Epocii de Aur flamande, Rembrandt ne cere să le savurăm și să ne uităm la marea varietate de caractere din scenele sale.

In concluzie Muzeul din Gouda a fost o mare surpriză, l-am vizitat fără să mă documentez în prealabil, bucurăndu-ma de noile descoperiri oferite de orașul Gouda, pe care vi l-am prezentat deja. (vezi impresii).

---

VIZUALIZĂRI: 2000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI