Razgrad - un tur pietonal

TIPĂREȘTE

Dacă nu ești grăbit să ajungi pe coasta însorită a litoralului bulgăresc sau spre mai îndepărtatele țărmuri turcești, în trecere prin Bulgaria, dacă ești în preajma micului oraș Razgrad, oprește măcar pentru câteva clipe în centru și privește în jur!

Orășelul Razgrad situat în nord-estul Bulgariei, în valea râului Beli Lom, centrul administrativ al provinciei cu același nume, este cel mai adesea ignorat de concetățenii noștri în mare goană spre... vacanță.

Noi, cu scopul precis de a vizita Mormântul Tracic de la Sveshtari, după ce am bifat obiectivul, am continuat cam 40 km până la Razgrad. Voiam să revedem Cetatea Abritus situată la 2 km de oraș, apoi, dacă timpul ne va mai permite, să vedem ce altceva mai oferă turistului această străveche așezare.

Am avut surpriza să descopăr un oraș mic, dar modern, cu multă istorie și cu suficiente atracții turistice care te-ar putea face să-i fii oaspete nu doar pentru o zi - muzee, biserici, o moschee monumentală, una dintre cele mai mari din Balcani, străzi cu construcții vechi, dar și noi, moderne, restaurante cu terase, un hotel semeț care domină centrul, flori..., multe și frumoase flori.

Dacă vrei să-i cunoști istoria, mergi la Cetatea Abritus, vizitează Muzeul Arheologic de acolo și plimbă-te printre ruine sau vizitează Muzeul Regional de Istorie din oraș! Dar dacă ești interesat de epoca medievală, mergi în centrul orașului și admiră cele două obiective monumentale apărute acolo în vremea otomanilor - Moscheea Ibrahim Paşa şi Turnul cu ceas!

Moscheea Ibrahim Pașa situată în plin centrul orașului actual, a fost construită începând cu 1530, din dispoziția Marelui Vizir Ibrahim Pașa. Această moschee - un rafinat exemplu de arhitectură clasică otomană - este a treia ca mărime din Peninsula Balcanică și a doua ca mărime din Bulgaria. Călătorul turc Evliya Çelebi o compara cu Moscheea Rustem Pașa din Constantinopol.

Ceea ce vedem astăzi nu este Moscheea lui Ibrahim Pașa-Pargalezul, ci o reconstrucție datând de la începutul sec. XVII. Conform documentelor vremii, moscheea originală a fost construită pe o fundație solidă, avea minarete unice, iar în curte o fântână de abluțiune, o școală islamică, hamam, precum și un caravanserai. Moscheea avea 12 angajați, între aceștia 3 fiind lideri religioși și 2 profesori.

Deși nu fusese terminată, din motive necunoscute (poate în urma distrugerilor unui cutremur) în perioada 1600-1610 moscheea a fost demolată, iar în locul ei a fost înălțată o alta terminată de Mahmud Pașa, în 1617.

Am dat ocol de două ori acestui vechi edificiu musulman, ba chiar - așezată pe o bancă - l-am studiat îndelung. Moscheea cu o bază patrată, realizată în întregime din piatră, are o singură cupolă străjuită de patru turnulețe circulare și de un minaret înalt.

Trei dintre fațade au câte 13 ferestre, iar cea frontală, cu intrarea principală, doar 6. În total, pe fațade se pot identifica 45 de ferestre la care se adaugă și cele din cupolă. Tot ca o particularitate (pe care nu am descoperit-o singură) edificiul are aproape 50 de găuri arcuite - căsuțe pentru păsări, ceea ce-l face să fie singurul monument bulgar al moștenirii otomane cu atât de multe căsuțe pentru păsări. Este o caracteristică evidențiind relația dintre musulmani și păsări, influențată de Coran și de conceptul musulman conform căruia păsările sunt creaturi divine care - asemenea oamenilor - trăiesc în comunități.

Moscheea Ibrahim Pașa - unul dintre cele mai emblematice simboluri ale orașului Razgrad - din 1971 este monument de importanță națională. În prezent acolo nu se mai oficiază, moscheea fiind supusă unui amplu proces de conservare și restaurare început în anul 2020. Nu se poate vizita în interior, dar privind-o atent, la exterior, poți remarca faptul că trei din cele patru fațade sunt terminate, doar pe fațada principală mai fâlfâind prelatele de șantier. Se presupune că până la sfârșitul anului restaurarea Moscheii Ibrahim Pașa va fi încheiată.

Turnul cu ceas se află tot în centru, imposibil de ratat. Construcția zveltă, datând tot din perioada otomană, are 24,95 m înălțime. Este unul dintre numeroasele turnuri cu ceas care au apărut în Bulgaria în a doua jumătate a sec. XVI. De ce atât de multe? Pentru că îndeplineau simultan mai multe roluri - măsurarea timpului, semnalizarea pericolului în caz de incendiu, supravegherea și paza în scopuri de apărare. De asemenea, în sec. XVIII-XIX turnurile cu ceas au servit meșteșugarilor și comercianților pentru a ține sub control timpul de muncă al lucrătorilor lor.

Nu se știe cu exactitate când a fost ridicat primul turn cu ceas la Razgrad. Se presupune doar că acesta a fost construit în a doua jumătate a sec. XVII sau în prima jumătate a sec. XVIII.

Ceea ce se știe cu exactitate este că în 1864 vechiul turn a fost demolat, iar în locul lui a fost înălțat cel pe care îl vedem și noi astăzi. Proiectant și constructor a fost renumitul meșter zidar Todor Tontchev. Actualul edificiu este format din trei părți principale, două din piatră și a treia din lemn, cuprinzând și clopotnița. Părțile de piatră au pe fiecare parte mici ferestre. Partea din lemn are o bază octogonală, realizată din scânduri și un acoperiș-cupolă susținut de coloane tot din lemn. Pe două părți, la nord și la sud, sunt montate cadranele ceasului.

Declarat monument al patrimoniului național în 1984, turnul cu ceas din Razgrad a fost renovat în 1998 prin eforturile Municipalității și ale Consiliului Districtual Armagh, Irlanda de Nord. Pentru a marca evenimentul, o placă de marmură a fost montată deasupra intrării în turn. În prima parte a inscripției - în bulgară și engleză - citim: "Turnul cu ceas a fost construit în 1864 de Todor Tontchev - meșter pietrar". Mai jos scrie: "Restaurat în 1998 de Municipalitatea Razgrad și Consiliul Districtual Armagh, Irlanda de Nord".

În perioada otomană, turnul cu ceas a fost încorporat într-un șir de clădiri care adăposteau mici ateliere, ulterior acestea fiind înlăturate, spațiul din jurul turnului, ca și cel din jurul Moscheii Ibrahim Pașa servind drept piață.

Fântâna cu fată este un alt simbol al orașului. Auzisem despre acest monument, știam că se află în centru și voiam să-l văd, dar - recunosc - l-am descoperit cu oarecare greutate. Asta pentru că mi-l reprezentam mai măreț, mai fastuos. În realitate..., cam prețios numit "fântână", monumentul ascuns sub copaci este de fapt o cișmea având deasupra o statuie. Statuia din fontă reprezintă un personaj feminin cu capul înclinat spre stânga, ducând pe umăr un vas mare. Această sculptură originală, cu detalii rafinate, este singura din Bulgaria realizată în acest stil.

În micul parc din centru, pe lângă obiectivele deja enumerate, remarcăm mai multe lucrări de artă, o fântână (fără apă atunci când am fost noi acolo, decorată cu o sculptură înfățișând doi copii golași), arbori umbroși și foarte multe flori - panseluțe divers colorate în aranjamente ingenioase, precum și tot soiul de lalele aranjate cu mult simț artistic, în straturi circulare.

În fața Primăriei, lângă un panou mare cu harta orașului Razgrad, există o cișmea decorată pe ambele părți cu Ritonul de la Vazovo - simbolul orașului. Același simbol poate fi văzut și în emblema orașului amplasată la baza scării care duce spre Hotel Cartoon.

Sunt multe de văzut și multe de spus despre orașul Razgrad. Aș vrea să mă opresc aici, dar pentru că văzându-l n-am știut să spun ce reprezintă și nici nu am găsit vreo explicație acolo, iată ce am aflat acasă, documentându-mă!

În piața largă, înconjurată de magazine, restaurante cu terase în aer liber și locuri de joacă pentru copii, o statuie reprezentând un bărbat înaripat, m-a făcut să rostesc: "Probabil, un Icar! ". Ei, bine, nu e chiar așa! Este Monumentul Meșterului Manole. Da, da, și bulgarii au un meșter Manole al lor, dar legenda lui diferă într-o oarecare măsură de legenda meșterului Manole de la Curtea de Argeș. Sculptura meșterului Manole ridicată în centrul orașului ne amintește legenda potrivit căreia Manole, un iscusit meșter zidar, a fost tocmit de sultan pentru a construi o impunătoare moschee - Moscheea "Sultan Selim" din Edirne.

Șapte ani a muncit meșterul Manole, iar la final a prezentat sultanului o moschee minunată, nemaivăzută până atunci. Admirând-o, sultanul l-a întrebat pe meșter dacă ar putea face o alta și mai frumoasă. Răspunsul a fost: "Sultane, știu că pot face mai mult decât atât... " Pentru a împiedica apariția altei construcții care să depășească în frumusețe moscheea sa, sultanul l-a închis pe meșterul Manole în minaretul cel mai înalt, sortindu-l pieirii. În cea de-a patra zi a surghiunului său, meșterul Manole înaripat în dorința sa de libertate, a părăsit turnul zburând în Tracia, pe malul Dunării. De aceea monumentul se mai numește și Icarul bulgar. De altfel, dacă priviți bine harta, undeva, la vreo 20 km de Plovdiv, veți descoperi satul Manole, sat întemeiat - conform legendei - de Meșterul Manole, Icarul bulgar.

Câteva cuvinte despre ceea ce nu am vizitat

Timpul petrecut în Razgrad a fost destul de scurt și nu am putut vizita chiar tot ceea ce aveam însemnat pe listă. Știam de altfel că era imposibil să cuprindem totul, dar pentru o ocazie viitoare, celelalte obiective rămân în continuare pe listă.

Razgrad are o multitudine de muzee - Muzeul Regional de Istorie fondat de Prof. Ananie Ivanov Yavashov, cel care în 1887 a efectuat primele cercetări la Cetatea Abritus. S-a amenajat și o Casă- Muzeu "Ananie Yavashov" care poate fi vizitată.

Muzeul Regional de Istorie are secție de arheologice, etnografice, de asemenea are în administrare Muzeul "Stanka și Nikola Ikonomovi" doi proeminenți iluminiști renascentiști, precum și Casa-Muzeu "Dimitar Nenov" compozitor și pianist.

Celor interesați de artă le este recomandată Galeria de Artă "Prof. Iliya Petrov" cu pictură, sculptură, grafică și icoane, iar celor credincioși Biserica Sf. Nikolai Făcătorul de minuni, ortodoxă, construită în 1860 și reconstruită în 1903.

Dacă sunt și dintre aceia interesați de monumente comemorative, le recomand Monumentul Eroilor din Razgrad căzuți în cele două războaie mondiale și Mausoleul-osuar al soldaților ruși care s-au jertfit pentru eliberarea Razgradului.

Înainte de a încheia, câteva completări:

Provincia Razgrad are a doua cea mai mare populație turcă din Bulgaria. În orășelul Razgrad (aprox. 33.000 de locuitori), în zi de duminică după amiază, străzile, piețele și zonele pietonale păreau pustii. Doar câteva persoane plimbând bebeluși sau căței și câteva perechi de tineri la promenadă, vorbitori cel mai adesea de turcă. Nici mașini nu prea circulau pe străzi.

Pe zidul unei case vechi, pe o străduță aproape de centru, m-a surprins o placă în relief reprezentându-l pe Căpitan Hristo Bardarov. Hristo Lazarov Bardarov, ofițer bulgar născut în Razgrad, în 1890, a fost răpus în Primul Război Mondial în luptele pentru eliberarea Macedoniei în 1917. A fost înmormântat în curtea bisericii "Sf. Gheorghe" din Struga, dar autoritățile comuniste iugoslave i-au distrus monumentul. Asociația Bulgarilor Macedoneni îi cinstește memoria prin această placă comemorativă montată în orașul său natal, la 19 octombrie 2004.

Știați că din 2007 orașul Razgrad este înfrățit cu orașul românesc Călărași?

Și ca un amănunt istoric, aș mai adăuga faptul că Matei Basarab, domnitorul Țării Românești, ctitor al atâtor edificii administrative și de cult, a construit și un pod lângă Razgrad.

P. S. Deoarece fotografia mea înfățișând "Fântâna cu fată", acest monument emblematic din Razgrad, nu este reușită, atașez și o imagine cu mult mai clară preluată din blogul lui Ivo Sotirov. "Permit oricui decide să-mi publice fotografiile și textul în scopuri necomerciale, să le folosească, acest lucru nu poate decât să mă mulțumească. " - scrie Ivo Sotirov pe blogul său. Așadar, mulțumesc Ivo Sotirov!

---

VIZUALIZĂRI: 2158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI