Frumusetea travertinelor de calcar vs istoria ruinelor din Hierapolis

TIPĂREȘTE

Avand in vedere ca aceasta locatie este o emblema a Turciei, un loc de o frumusete ireala, si fiind in concediu in Kusadasi, am hotarat sa punctam si noi acest obiectiv, si bineinteles ca nu am regretat absolut deloc.

Inca de acasa ne hotarasem sa vizitam cat mai multe locuri, excursiile optionale prezentate de catre agentiile de turis oferindu-ne sufieciente idei in acest sens. Spre sfarsitul sejurului petrecut la Vera Santa Maria din Kusadasi, dupa ce punctasem cateva excurii in zona, vremea devenind un pic mai racoroasa, aparand cativa nori pe cer (lucru ce ulterior s-a dovedit a fi mai mult decat perfect pentru excursia ce urma s-o facem) iata-ne dimineata la prima ora pornind cu masina proprie catre Pamukkale. Distanta pana acolo e in jur de 200km, depinde de drumul pe care-l alegi. Noi ne-am lasat condusi de catre GPS si nu am regretat deloc, peisajele intalnite fiind minunate, iar ca si o curiozitate pe drum am intalnit cateva "dusuri" pentru masini, amplasate de obicei langa un restaurant sau popas, oprirea masinii pentru cateva momente sub acestea fiind un bun prilej de amuzament pentru copii. Un alt plus al alegerii astfel al traseului a fost faptul ca o buna parte a acestuia a fost altul la ducere fata de cel de intoarcere, cand am venit pe autostrada.

Apropiidu-ne de Pamukkale, cam de la 20km, undeva in partea stanga, pe vesantul unui munte, incepea sa se observe o mica pata alba, am presupus ca aceea e destinatia noastra si nu ne-am inselat deloc. Dupa cum va spuneam, lasandu-ne ghidati de GPS, am iesit de pe soseaua principala pe un drum secundar spre Pamukkale trecand prin cateva localitati mici si destul de sarace, un peisaj cam dezolant dar care avea sa se schimbe in curand. Ne-am apropiat de oras undeva din partea stanga a acestuia, trecand mai intai pe langa orasul antic Hierapolis, iar in curand am vazut in toata splendoarea lor faimoasele travertine de calcar. Am parcat masina intr-o mica parcare aflata in apropierea intrarii de la baza dealului, bineinteles, cu plata, cam 5 lire pentru toata ziua. Tot drumul a durat cam doua ore. Am fost asaltati de tot felul de comercianti care ne imbiau cu tot felul de pliante, dar noi eram nerabdatori sa vizitam minunatiile pentru care venisem si nici decum sa facem shoping. Am pornit spre "castelul de bumbac", iar dupa plata cardului de intrare, iata-ne patrusi in acest taram mirific. S-au spus multe despre aceasta locatie, dar nu se poate exprima in cuvinte senzatia pe care o traiesti aici si nici nu poti gasi cuvintele potrivite pentru a descrie peisajul, senzatia pe care o simti atunci cand calci cu picioarele goale pe acea suprafata de un alb imaculat pe care curge apa calda. Aici intalnest turisi din toata lumea veniti sa vada aceste frumuseti. Pe masura ce urci, peisajul e tot mai impresionant, terasele naturale sau cele amenajate de om sunt de o frumusete ireala. Paralel cu cararea pe care se urca sau se cobara se afla acel sant prin care curge apa termala cu un debit destul de mare, cei care se ocupa de administrarea parcului ridica sau coboara manual un fel de ministavilare pe lateralele santului pe anumite portiuni lasand apa sa curga pe versant, facand acest lucru pentru anumite portiuni si un anume interval de timp, stiut doar de ei, in vederea formarii de noi terase sau pentru intretinerea/dezvoltarea celor existente. Toata lumea face fotografii in draci, baie in acele terase in care apa are in jur de20- 30cm, dar care o temperatura foarte placuta, sau fac "masaj la piciare" in acel sant cu apa termala. Urcarea dureaza astfel, in funtie de fiecare, cam o ora, putand sa dureze chiar si mai mult daca nu esti presat de timp.

Odata ajunsi in varf, in partea stanga valea Lycus se desfasoara in toata splendoarea iar in dreapta ne asteapta sa-I descoperim frumusetea anticul oras Hierapolis. Pentru inceput am luat-o pe marginea dealului, pe aleile se despart terasele "de bumbac" (ce nu pot fi vizitate) de orasul antic, alei amenajate cu banci, spatiu verde bine ingrijit si corpuri de iluminat (pacat ca nu am vazut cum arata si noaptea). Eram hotarati sa vizitam cat mai mult din orasul antic dar, nu dupa mult timp, am inteles ca distantele pe care trebuie sa le parcurgi intre diverse obiective nu sunt chiar mici iar copii deja incepusera sa dea vizibile semne de oboseala. Am hotarat sa renuntam la vizitarea intregului oras si ne-am indreptat catre Piscina Cleopatrei, loc ce era mult mai interesant pentru copii decat catacombele sau cine stie ce ruine. Pe drum, catre aceasta, am observat ca un microbuz, de fapt un "dolmus" dar fara geamuri laterale, se deplasa cu turisti de-a lungul diferitelor obiective, am facut auto-stopul si iata-ne la bord deplasandu-ne spre "Antique Pool", unde aveam sa constatam ca in fata acesteia se afla si "statia" de unde pleca microbuzul cu turisti catre diferite colturi din oras, conform unei rute anterior stabilite, rute ce erau afisate in interiorul microbuzului, astfel avand posibilitatea ca trecand pe langa diverse obiectiv e sa le identifici, soferul microbuzului jucand si rolul de ghid. Despre piscina Cleopatrei s-au scris multe impresii, vreau doar sa spun ca copii s-au simtit extraordinar, fiind o experienta unica ce merita a fi traita, baiatul meu cel mare fiind inspirat si a avut cu el ochelarii pentru scufundari, doar eu am avut ghinionul de a aluneca pe o colonada aflata in apa, fiind foarte aproape (cum mi-a spus ulterior doctorul ce m-a consultat si tratat la hotel) de a-mi rupe piciorul. Dupa balaceala din piscina cu apa termala, si deja fiind trecut de ora pranzului, terasa de langa piscina a fost perfecta pentru potolirea atat a foamei ce pusese stapanire pe noi cat si a poftei provocate de diferitele preparate, care mai de care mai apetisante (la preturi, zic eu, destul de marisoare), oricum, aveai de unde alege (pizza, saorma, catofi prajiti, samdwich-urii de diferite feluri, diverse preparate de patiserie si diferite produse la gratar. Cei care faceau baie in piscina Cleopatrei, erau imortalizati de catre fotografi aflati pe marginea picinei, ulterior fotografiile erau amplasate pe un panou aflat la iesirea din piscina, cei ce dorea, si se regaseau in acele fotografii, puteau sa le achizitioneze. Dupa cum spuneam mai devreme. noi am avut norocul ca in aceasta excursie sa avem parte de o vreme perfecta pentru vizita in acest loc, nefiind exagerat de cald, cred ca pentru zilele extrem de calduroase, popasul la Piscina Cleopatrei, e perfect pentru racorire, un ceai, o bere sau un suc, paculetul din jurul acestei oferind destule locuri umbrite, fiind multi copaci.

La finalul aventurii la piscina, si nefiind foarte tarziu, am cazut de acord sa strabatem orasul antic, si sa punctam astfel o buna parte din obiectivele acestuia, din acel microbuz de care v-am vorbit mai devreme. Dupa plata a 2 lire de persoana, am repornit catre partea vestica a orasului, privind din microbuz la ducere obiectivele de pe partea dreapta iar la intoarcere pe cele din stanga, la fiecare din ele soferul oprind si oferindu-ne cateva amanunte despre acestea. Turul nu s-a incheiat decat dupa vizitarea teatrului antic, aflat in spatele complexului Antique Pool, cam la 6-700 metri fata de acesta, zic eu, cel mai bine pastrat obiectiv din acest oras antic, si e de inteles avand in vedere ca orasul a fost distrus de unele cutremure destul de violente, destul de dese in partea estica a Turciei, si nu numai. Peisajul ce se deschide in fata ochilor de pe treptele teatrului e grandios, voi atasa fotografii, dar cu parere de rau, nu cred ca acestea vor putea exprima ce simti la faca locului. Soferu microbuzului ne-a lasat la dispozitie 15 minute pentru vizitarea teatrului si admirarea peisajului. Deja se simtea faptul ca se apropie finalul acestei excursii, ajungand la statia din fata piscinei am pornit iarasi catre "castelul de bumbac", singura consolare fiind aceia ca mai aveam suficient timp pe care sa-l petrecem pe drumul de intoarcere la coborarea pe acelasi traseu ca si la urcare (fiind de fapt si unicul traseu pe care au acces turistii, orice abatere de la acesta fiind imediat corectata de numerosii oameni de ordine aflati de-a lungul traseului).

In concluzie, doresc sa-mi exprim parerea, ca aflandu-te in Turcia, oriunde pe o raza de 2-300 de km in jurul acestei locatii, cei care au posibilitatea, organizat sau individual, sa faca aceasta excursie, deoarece e un loc care e plin de farmec, unic in lume si care, mai la fel cu toate marile obiective turistice din Turcia, sunt bine puse in valoare, de multe ori impresionat nu e doar obiectivul turistic propriuzis ci si numarul de turisti ce-l viziteaza _ oare cand vom vedea si in Romania asa ceva? ...

---

VIZUALIZĂRI: 4104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI