Civita di Bagnoregio

TIPĂREȘTE

Catre Civita di Bagnoregio – orasul care moare

24.08.2011

Am aflat prima data despre Civita di Bagnoregio dintr-o fotografie.

Nu stiu sa zic unde am vazut acea fotografie.

Stiu doar ca imaginea orasului de la distanta m-a impresionat.

Cert este ca, ulterior, intr-un ziar, a aparut un articol despre acest oras. Era insotit de o fotografie. Mi-am amintit de fotografia de demult si curiozitatea m-a facut sa citesc articolul. Mai bine zis sa-l devorez.

Cele citite mi-au surescitat si mai tare curiozitatea si am trecut acest loc pe lista locurilor unde trebuie neaparat sa ajung.

Am dat fuga acasa si am cautat pe internet tot ceea ce se putea despre acest loc: putine informatii!

Asta mi-a sporit si mai mult dorinta de a ajunge acolo!!

Recunosc, nu iubesc Italia si nici pe italieni. In consecinta, Italia nu se afla printre destinatiile spre care sa-mi indrept atentia.

Dar, intr-o zi, am primit o oferta de city-breack la Roma. Foarte avantajoasa.

Si imediat, beculetul meu intern m-a avertizat ca Roma este la numai 145 km de Civita di Bagnoregio – locul unde trebuie neaparat sa ajung macar odata in viata aceasta!

Asadar, mi-am convins doua prietene ca trebuie sa mergem si am cumparat oferta.

Nu este acum momentul sa va povestesc despre peripetiile de la Roma, poate cu alta ocazie!

Dar vreau sa va dau informatii despre Civita di Bagnoregio, un loc care nu trebuie ratat!

Deoarece nu eram cu masina, ca sa ajungem la Civita di Bagnoregio, descoperisem doua posibilitati: prin Orvieto sau prin Viterbo, legatura directa cu Roma neexistand.

In data de 13.08.2011, am ales sa plecam la ora 08.22 spre Orvieto cu trenul de Pescara din Roma Termini.

Calatoria dureaza mai putin de o ora si 10 minute.

Informatii despre mersul trenurilor din Italia gasiti aici.

Un bilet dus Roma-Orvieto costa 14.50 euro la aceasta cursa. Exista curse mai devreme sau mai tarziu care costa doar 7.10 euro, fac o ora si 26 minute, dar alegandu-le pe acestea ratati o vizita in Orvieto, un orasel pe care, daca il vizitati, nu-l veti uita niciodata.

Cand ajungeti in gara Orvieto, mergeti la barul din gara si luati bilete pentru autobuzul spre Bagnoregio. Biletul dus costa 1.20 euro, transportul fiind asigurat de firma CoTRAL (niste autocare albastre, care respecta orarul si merg foarte bine).

Informatii despre mersul autobuzelor CoTRAL gasiti aici

Ora noastra de plecate spre Bagnoregio este 12.45, iar statia se afla chiar in spatele garii, in stanga, cum stai cu fata la intrarea de la funicular.

Asadar aveam la dispozitie 3 ore sa vizitam oraselul Orvieto.

Oraselul propriu zis este situat sus, pe o creasta si accesul la el se poate face pe jos, un urcus pieptis sau cu funicularul. Funicularul costa 1.20 euro dus, sau 2.40 euro dus-intors, circula din 15 in 15 minute si drumul dureaza 2 minute.

Am luat funicularul si in fix doua minute am fost sus.

Acolo exista doua optiuni: ori luam un mic bus care ne duce direct in piata centrala in 2 minute, ori mergem pe jos cam 15 minute.

Am ales a doua varianta, fara sa ne para rau. Oraselul este spectaculos: case din piatra, stradute inguste pietruite, flori, multe flori la geamuri ….

Ajungand in piata orasului ne-a uimit Domul!

Cuvantul spectaculos nu poate descrie in amanunt senzatiile pe care le-am trait.

Fatada Domului este una dintre cele mai minunate din lume. Foarte bine conservata si extraordinara!!

Pacat ca piata este putin cam mica in comparatie cu cat de majestuos este Domul.

In piata exista si un birou de turism care organizeaza tururi in orasul subteran.

Un tur dureaza 45 minute si costa 6 euro / adult si 5 euro/student, copiii intrand gratuit.

Nu trebuie ratat acest tur, deoarece este de-a dreptul spectaculos!

In inima muntelui, inca de pe vremea etruscilor, au fost construite o multime de galerii care serveau ca locuinte, ateliere, camari, refugii, etc.

Va sfatuiesc sa nu ratati! veti fi impresionati in mod pozitiv!

Apoi am vizitat Domul! Dupa cum am mai spus: spectaculos. Chiard daca interiorul nu se ridica la nivelul exteriorului. Va va costa 5 euro.

Va mai ramane timp sa va plimbati pe stradutele cu mici magazinase, pline cu obiecte de ceramica (zona este faimoasa ptr ceramica locala), vinul si pastele locale. Puteti incerca cu incredere. Mie mi-au placut.

Apoi, la ora 12.15 am luat-o agale catre funicular, iar la 12.30 acesta fix in doua minute ne-a dus pana jos.

Cu intarziere de 5 minute, la 12.50, autobuzul CoTRAL a oprit in statie si ne-am indreptat catre Bagnoregio.

Desi se afla la doar 20 km de Orvieto, drumul dureaza cam o ora deoarece autobuzul face cateva ocoluri prin unele mici localitati catre care se abate din drum.

Nu uitati sa admirati pe partea dreapta a autobuzului privelistea oraselului Orvieto care este de-a dreptul spectaculoasa: in varful unui versant un manunchi de case si catedrala care troneaza deasupra lor.

La 13.40 am ajuns la Bagnoregio.

Trebuie sa va spun ca initial, prin anul 1300, existau doua localitati: Civita si Bagnoregio. Fiecare era situata pe varful unui deal, iar dealurile erau unite intre ele printr-o sa naturala.

Exista picturi din vremea respectiva care infatiseaza acest peisaj.

Civita era un oras infloritor si bogat, iar Bagnoregio un fel de suburbie a acestuia.

In decursul timpului saua si orasul Civita au inceput sa dispara, la propriu, datorita solului faramicios care pur si simplu s-a distrus.

Azi, practic cele doua orase formeaza un intreg, numit Civita di Bagnoregio, saua ce unea cele doua varfuri (orase) nu mai exista, iar din Civita au ramas doar cateva case cocotate, care stau si ele la mana destinului.

De aceea Civita di Bagnoregio se mai numeste si orasul care moare! el chiar moare si nimeni nu poate face nimic pentru a opri dealul sa nu se distruga….

Civita este un orasel medieval fermecator, aproape neatins de Renastere.

Legatura intre Bagnoregio si Civita se face printr-o pasarela lunga de piatra, care nu poate fi parcursa decat cu piciorul. Astfel Civita este un oras fara automobile….

Civita are doar 14 rezidenti, multe dintre cladirile din oras fiind achizitionate de italieni bogati care vin aici in vacante.

Am ales sa parcurgem distanta de la statia de autobuz pana la Civita pe jos.

Este un indicator care va indruma fara gres pasii.

Drumul dureaza cam 30 minute, putin pieptis si se ajunge mai intai la un punct de belvedere de unde Civita se infatiseaza in fata noastra de-a dreptul spectaculos.

Dupa ce ne-am tras sufletul aici 5 minute si am facut poze, am continuat drumul care a devenit un pic mai pieptis.

Dar ceea ce am gasit acolo… intrece orice imaginatie!

Cuvintele sunt putine sau marunte in comparatie cu sentimentele ce m-au incercat cand am intrat in acest oras.

Intrarea se face printr-un mic tunel care da direct intr-o piata. Imaginea este de-a dreptul spectaculoasa si impresionanta.

Case, palate cu ziduri de piatra mai groase de 80 cm, flori minunate, strazi pietruite (oare cum la ei era posibil inca de acum 700 de azi??), curatenie.

Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult si reflecta intocmai expresia ‘’orasul care moare’’ este o casa din piata despre care tocmai v-am vorbit.

Cand intri in piata nu o vezi, este in spatele tau. Dar daca te intorci catre directia din care ai venit, in stanga pietei este aceasta casa: are doua etaje, la fiecare etaj sunt cate trei ferestre.

Primele doua ferestre din dreapta au perdele – fac parte dintr-o zona in care se locuieste, fereasta a treia, cea din stanga, are in spate cerul!

Da, ati citit bine! Cerul!

Aceasta casa se afla la marginea prapastiei. O parte din ea deja nu mai exista. Dar proprietarul se incapataneaza sa locuiasca inca, in partea pe care haul inca nu a inghitit-o.

Credeti-ma…. Asa ceva nu se poate descrie in cuvinte! dar poate descrie cu exactitate expresia ‘’azi esti, maine nu mai esti’’!

Apoi, dupa ce socul acestei imagini mi-a trecut, am pornit la hoinareala prin oras, daca pot sa-i zic asa, deoarece este compus din cateva stradute si cateva case. Dar a ramas piata centrala, a bisericii, o biserica mare, simpla dar frumoasa.

La cat de mare este biserica, cu siguranta ca si orasul era mare!!

Apoi am mers pana la capatul orasului.

Acolo, pe partea stanga este o casa, la poarta careia proprietara - o batrana de peste 90 de ani, te lasa sa-i vizitezi locuinta. Merita sa vedeti cum traiau oamenii acelor locuri, caci are in curte obiecte vechi de sute de ani. La plecare, daca doriti, o puteti recompensa pe batrana pentru bunavointa sa cu un banut. Se va bucura mult!

Cateva magazinase mici se gasesc pe partea stanga cum te intorci, pline cu vinuri minunate, sapunuri confectionate manual din plante locale, al caror miros pur si simplu te inebuneste, obiecte de artizanat local pe care nu le poti ocoli si paste: pastele sunt criminale! in toate culorile si formele posibile!!!

Ne-am intors in piata de la intrarea in oras.

Pe traseu te intampina cateva localuri cu mancaruri care mai de care mai imbietoare. Exista si un vin local deosebit de bun. Credeti-ma: e testat! nu are un nume anume: ti se spune ca este din Umbria, regiunea in care ne aflam.

Am preferat o terasa din acea piata ca sa luam masa, deoarece este o zona mai ampla si mai aerisita si ne-a oferit o priveliste incantatoare.

Am hotarat sa luam meniul traditional al orasului care era compus din bruschete mixte, felul principal si vin local.

Despre vin deja v-am spus ca a fost excelent.

Bruschetele sunt felii de paine prajita, sau mai bine zis coapta-uscata, peste care se toarna ulei de masline putin aromat cu diverse plante si apoi, dupa preferinta, se pot manca asa sau si cu alte ingrediente.

Am avut 4 bruschete: una simpla, doar cu ulei de masline putin condimentat, una unsa cu pasta de masline verzi, una unsa cu pasta de masline negre si una unsa cu pasta de ardei picanti (nu foarte picanti, dar suficient!!).

Eu nu mananc masline niciodata, dar aceste bruschete erau atat de imbietoare incat nu m-am putut abtine si… le-am mancat!!

Apoi felul pricipal: ‘’Farro e fagioli del purgatorio con pomodorini ‘’.

Desigur: ati inteles tot!

Ei bine, sa va spun eu: daca cineva mi-ar fi spus vreodata ca fasolea uscata se poate combina cu arpacasul, i-as fi spus sa ma lase si sa se duca.

Cu toate astea, din fasole uscata si arpacas, rosii, putin morcov si condimente, in asta a constat felul principal despre care nu pot sa va spun decat ca a fost mai mult decat delicios!! si sunt destul de pretentioasa in ceea ce priveste mancarea.

Civita di Bagnoregio, inca odata daca mai era cazul, m-a uimit in cel mai placut mod cu putinta!!!

Apoi, cu parere de rau a trebuit sa plecam.

Ca sa ajungem la Roma aveam doua variante.

Pe acelasi drum ca si la venire, cu autobuzul CoTRAL pana la Orvieto si de acolo cu trenul pana la Roma Termini, in conditiile in care luam ultimul autobuz la 17.45 din Bagnoregio catre Orvieto. Autobuzul ajunge la gara din Orvieto aproximativ la 18.20. Apoi luam trenul catre Roma la ora 19.57 si dupa o ora si 20 minute suntem in Roma Termini.

Sau, catre Viterbo, ultimul autobuz din Bagnoregio la 16.35, din aceeasi statie unde ne lasase autobuzul la venire. Se merge cu un alt autobuz CoTRAL pana la autogara din Viterbo. Costa tot 1.20 euro. Drumul dureaza cam jumatate de ora si din aceeasi autogara, dupa 15-20 minute pleaca un alt autobuz CoTRAL cu destinatia Roma Tiburtina, care costa 4.30 euro si face o ora.

In statia Tiburtina veti cobora din autobuz si veti lua trenul pana la Roma Termini, costa 1 euro si trenurile vin la 10 minute. Este foarte facil.

Mai exista si varianta ca din autogara Viterbo sa luati un autobuz local, care costa 1.20 euro, catre gara Viterbo – Porta Fiorentina, de unde sa luati trenul catere gara Roma Trastevere.

Apoi… program de voie prin Roma, caci ora este cel mult 21.00, oricare varianta ati alege.

Cu varianta aleasa de noi (la 16.35 am plecat cu autobuzul CoTRAL catre Viterbo, am ajuns la 17.00, iar la 17.10 am plecat tot cu un autobuz CoTRAL catre Roma Tiburtina) la 19.00 eram deja prin centrul Romei.

Am stat mult sa ma gandesc daca sa aleg traseul asa, sau la ducere prin Viterbo.

Si Viterbo este un oras care merita vizitat, dar este mai mare si distantele mai lungi, noi neavand mult timp de pierdut prin acest oras. Plus ca legaturile catre Bagnoregio ne aranjau automat timpul in defavoarea noastra.

Puteti sa incercati oricare din variante.

V-am povestit cum am procedat eu.

Revin si repet, pentru a nu stiu cata oara: MI-AM DORIT MULT sa ajung in acest loc pe care inca Dumnezeu nu l-a uitat, AM AJUNS si-i multumesc Lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat sa reusesc!

Am niste impresii extraordinare, cu care voi ramane toata viata si va doresc si voua sa aveti parte cel putin de cat am avut eu!!

Cu drag,

a. sr

---

VIZUALIZĂRI: 4370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI