Henri Toulouse-Lautrec Museum din Palais de La Berbie

TIPĂREȘTE

Cand in adolescenta am citit biografia lui Henri de Toulouse-Lautrec, am fost o vreme uimita. Erau alte vremuri, informatia circula mult mai greu si era bine cenzurata, asa ca pentru mine viata acestui artist a fost ca „ o lada de gunoi deschisa „ din care au iesit cele mai neplacute mesaje. Acum priviesc altfel viata, am auzit atatea... incat ce a facut acest om, poate trece drept o nimica toata pe langa ce au facut sau fac altii. Asta in plan personal. Dar viata personala a acestui om, a influentat cariera sa artistaica. Multi altii, inaintea meau au apreciat lucrarile lui si ca o dovada sta muzeul descis in cinstea sa. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut in urma cu treizeci de ani, ca voi vizita acest muzeu, si ca voi vedea „ in original” lucrarile sale. Dar uite cum viata este plina de surprize...

Viata celui pentru care exista acest muzeu, a fost din pacate mult prea scurta; a trait doar 37 de ani, din care a creat mai mult de 20 de ani. (1864 – 1901). S-a nascut chiar in orasul Albi (oras din sudul Frantei) intr-o familie de conti. Avand o sanatate subreda si-a intrerupt repede studiile la scoala celor bogati, si a ramas acasa in grija mamei care il iubea nemarginit de mult.

Probleme de sanatate au dus si la cele doua fracturi ale picioarelor care s-au sudat gresit... Se pare ca acesta a fost motivul pentru care picioarele sale s-au oprit din crestere, in timp ce restul corpului si-a urmat cresterea normala. Avea doar 14 – 15 ani cand s-a intamplat acest lucru. A trecut prin perioade foarte lungi de convalescenta in care pentru a-si umple timpul, a inceput sa deseneze. Mama sa a inteles inclinatiile artistice ale sale, si s-a ocupat de partea materiala a studiilor de specialitate ale fiului sau. In primii ani de studii, tanarul artist a facut cunostinta cu mai multi maestii si a incercat sa aprofundeze diferite stiluri. Dar nici unul se se potrivea spiritului sau. A fost deopotriva influentat de alti artisti si la randul sau i-a influentat pe altii (Gauguin este unul din cei mai cunoscuti).

La douazeci de ani s-a mutat cu prietenul sau pictorul Grenier si incet, incet a intrat in lumea mondena a cartierului Montmantre din Paris. Lumea pe care a cunoscut-o acolo il fascina si din acel moment toate lucrarile sale au aratat acea lume. Iubit pentru banii sai (ai familiei sale) dar umilit de multe ori din cauza infirmitatii sale, Henri de Toulouse-Lautrec trecea fregvent de la stari de fericire la depresii pe care le ineca in alcool. Viata sa personala a fost foarte tumultuoasa si ani la rand a fost doar o viata de noapte prin cabarete si locuri rau famate. Dar din toata aceasta autodistrugere, a creat ce nimeni nu se incumetase pana la el. A transpus pe hartie sau pe panza distracţiile de noapte, cabaretul, teatrul, viata oamenilor de la periferia societăţii, petrecerile dansante si circul.

A expus in diverse saloane si expozitii si a fost in egala masura apreciat sau hulit de critici si de public. Nici o clipa nu a putut sa-si asigure traiul din lucrarile sale, dar clipa de clipa din umbra, mama sa l-a sprijinit material. Si asta nu pentru ca nu ar fi vandut bine, dar cheltuia peste masura iar prietenii aveau grija sa nu ii lase nici un ban in buzunar. A fost foarte apreciat in primul rand pentru litografiile realizate dar si pentru tablouri, iar dupa 1890 a fost cu adevarat apreciat si cautat. A ramas celebru pentru afisele de teatru si de cabaret, pentru care inventase tehnici noi de lucru. Dar noptile pierdute si alcoolul in exces, i-au pus sanatatea in pericol si in final au dus la moartea sa.

Acesta este omul a carei opera artistica m-am dus sa o vad la Palais De La Berbie in orasul Albi, pe malul raului Tarn.

Cladirea este una cu totul speciala. Este un palat din sec. XIII aflat in imediata apropiere a Catedralei Saint Cecile, o fortareata puternica, resedinta episcopilor de Albi. Pe mine una m-a amuzat teribil ideea ca acest muzeu este deschis in aceasta locatie. Va dati sema; o fortificatie menita sa apere biserica si pe ai sai reprezentanti, sobrii si nemilosi cu pacatele lumesti, invadata acum de tablouri cu scene din cabaret si circ, cu femei usoare si betivi, cu nduri si dansatoare de la Moulin Rouge. Palatul are o gradina superba si este deschis intre 9. 00 – 18. 00 - cost bilet 6 Eur.

Este o adevarata cetate medievala, o resedinta fortificata, asa cum in secolul in care a fost ridicata nevoile o cereau. Zidurile sunt din caramida, ca mai toate cladirile din oras si unul din zidurile ce inconjata gradina este la malul raului Tarn. Ferestrele sunt inguste si inalte, foarte mici in raport cu dimensiunea palatului. Lumina ce patrunde prin ele este filtrata sau colorata de vitralii vechi de sute de ani.

Am vizitat mai intai muzeul. Care este structurat pe trei nivele. Am admirat o parte din cele peste 1000 de lucrari expuse. Din pacate fotografiatul si filmatul in interior sunt interzise si supravegherea foarte stricta.

Multe din lucrarile artistului au fost influentate de animale; cai si catei in special. „ Cap de catel „, „Dresor de caini”, „ Atelaj” sau „ Cal in spatele unei bariere”, sunt doar cateva din lucrarile cu aceasta tema.

O alta categorie sunt portretele; prieteni sau anonimi, barbati sau femei sunt surprinsi si redati posteritatii. „ Cap de barbat cu barba alba „ Sau cap de barbat cu sapca „. Sunt doar doua nume pe care mi le amintesc acum.

Dar cu siguranta femeile au fost muzele sale care au stat la baza celor mai multe lucrari. Surprinse in diferite ipostaze; dormind, facand baie sau dansand; decente sau dezbracate acestea au fost marea pasiune a lui Henri de Toulouse-Lautrec.

In timp ce admiram multe din afisele ce l-au facut celebru, constatam cu incantare, ca si acum, cand tehnica de executie este mult diferita, acele imagini reuseau sa starneasca in mine o curiozitate... curiozitatea de a o vedea pe artista pe scena, sau de a dori sa vad dansul frenetic din cabaret. Cu siguranta multe din afisele sale sunt bine cunoscute, dar putina lume stie cine le-a creat. Astazi sunt piese rare si desi a trecut doar putin peste suta de ani, valoarea unuia depaseste si 3000 Eur.

Apoi am admirat gradina palatului, „Gradina de promenda „ realizata din alei ce se imbina elegant si lin cu spatiile verzi, intr-un frumos evantai de verdeata, cu un perfect rond in centru. Plantele care stau la baza covorului viu, sunt atat de des plantate, si atat de bine ingrijite, incat par un covor oriental. Primul mare gradinar care s-a ocupat de aceasta gradina a fost acelasi care a realizat gradinile de la palatul Versaile. Gradina este inconjurata de un zid imens; foarte inalt si foarte lat. Practic turistii admira gradina facand o plimbare nu jos, in ea, ci pe zidul ce o inconjoara. Ca o fortareata medievala ce a fost la inceput, zidul are la capete, turnuri de observatie, si cu siguranta pe unde m-am plimbat eu acum, in urma cu cateva sute de ani patrulau ostenii gata de lupta. Acum atmosfera era foarte calma si am admirat pe o parte a zidului gradina palatului si pe cealalta parte, raul Tarn si cealalta jumatate a orasului de pe malul celalat al raului.

---

VIZUALIZĂRI: 2712 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI