Queenstown - oraşul care atrage turiştii în orice anotimp

TIPĂREȘTE

Cetăţenii neozeelandezi consideră Quenstown-ul ca fiind oraşul cu cea mai bogată ofertă pentru petrecerea timpului liber.  

Amatorii sporturilor de iarnă au la dispoziţie pârtii de schi pentru orice niveluri de pregătire iar în celelalte anotimpuri mişcarea în aer liber se poate practica pe traseele montane de drumeţie sau sporturi nautice pe apele Wakatipu Lake.

Aşa cum am pomenit într-un episod anterior al călătoriei, Quenstown cu zona sa înconjurătoare, este singura locaţie din Noua Zeelandă în care se înregistrează 4 anotimpuri. Pentru cât timp, încă nu se ştie, dată fiind încălzirea globală…

Oraşul nu-i de mărime nemaipomenită şi ce mi-a atras atenţia a reprezentat-o dispunerea sa geografică pe culmile muntoase din jurul lacului, doar zona centrală aflându-se pe teren plat.    

 După ce coborâm la nivelul apei din cartierul în care aveam cazarea, o luăm la pas către centru prin St. Omer Park, denumit astfel în cinstea francezului Francois St. Omer, un colonist timpuriu devenit primar al localităţii şi un ins rămas în memoria locului prin încercarea de a remedia peisajul sterp şi lipsit de copaci prin plantarea de sălcii plângătoare pe marginea lacului.  

Privind de jur împrejur te simţi împresurat de un oraş cu alură de staţiune montană şi cu o dispunere urbanistică deloc deranjată ochiului. Imobilele sunt zugrăvite într-o singură culoare, cu mici variaţiuni de nuanţă, şi acoperişuri gri. În ton cu a norilor în ziua vizitei noastre.

            Imediat remarci ritmul vibrant al urbei: unii aleargă, alţii pedalează iar o sumedenie de turişti se prezintă cu rucsacuri în spate şi beţe de trekking în mâini. Mai contează că plouă? Doar nu e un impediment în calea celor pasionaţi de mişcare…

            Întreaga zi avea să alterneze combinaţia repetativă ploaie scurtă-timp însorit, numai bună pentru a descoperi viaţa locului.

            Zona centrală pare o farmacie urbană. Ai impresia că toate clădirile s-au inaugurat ieri (fără urmă de vreo boală a zidurilor) iar străzile luceau. Evident, nu din cauza băltoacelor…

            Dacă mai adaugi copacii şi rondurile ori jardinierele cu flori, precum şi înălţimea de maxim un etaj a imobilelor, realizezi cât de simplu este să creezi un cadru ambiental atât de plăcut.

            Ne învârtim, căscăm ochii la vitrine şi chiar intrăm prin magazine. Într-unul dintre ele un grup de indieni cumpără sacoşe de haine, fără număr, doar pentru că sunt de firmă şi la reducere. Stau şi mă minunez de frenezia care îi cuprinde pe măsură ce îndeasă îmbrăcămintea în paporniţe.

            Apoi ne sare în ochi Saint Peters Church, chiar în inima oraşului, o construcţie din piatră, cu două vitralii aspectuoase, dedicată enoriaşilor care şi-au pierdut viaţa în cel de-al doilea război mondial. Privind-o, te transpui pe vechiul continent, biserica având o înfăţişare similară multora din Regatul Britanic.

            Unul dintre cele mai elegante imobile se dovedeşte Eichardts Hotel, deschis în anul 1861, care împleteşte armonios stilul vechi cu cel contemporan pentru a oferi oaspeţilor condiţii de lux la preţuri pe măsură (constatare personală în urma aruncării cu privirea pe exterior şi puţin prin interior).  

            În apropierea micului port şi a punctului de plecare cu mici ambarcaţiuni cu motor perfect asemănătoare rechinilor (nu am mai văzut aşa ceva până în prezent iar doritorii scoteau 169 NZD pentru a zbura pe apă cu ele) se înalţă statuia lui William Gilbert Rees, primul colonist constructor de case al zonei. Bineînţeles pentru cei ce avuseseră noroc să descopere aur…

            Alaltăieri, venind dinspre Twizel, observasem o mulţime de oameni înghesuiţi pe trotuar în faţa unui restaurant. Bănuiam că s-au strâns pentru a urmări un concert live sau un eveniment sportiv.

            Da de unde! Toţi mâncau sau aşteptau la rând – cam între 45-60 minute, zice-se – să comande cel mai bun burger din lume, după cum indică clasamente întocmite de CNN sau Instagram.                           

            Iar acesta îl pregătesc cei 10 bucătari şi 50 angajaţi de la „Fergburger” pe parcursul programului de funcţionare întins pe 21 ore, între orele 8:00 – 5:00. Da, am scris corect, funcţionează de dimineaţa până dimineaţa următoare, cele 3 ore în care se închide urmând a se face curăţenie. Şi mereu e coadă…

            Oprirea la Ferg's (denumire devenită populară) reprezintă un obiectiv turistic de căpătâi al zonei, asemenea Turnului Eiffel pentru Paris sau Vaticanului pentru Roma. Nu şi pentru mine care nu consum asemenea produse, astfel că nu am cu ce compara oferta lor... 😋

            Deschis în anul 2001 ca un spaţiu îngust care servea la geam mâncare, restaurantul a devenit cunoscut în rândul petrecăreţilor din cluburi întrucât era singurul care servea mâncare târziu în noapte, la ore în care consumul de alcool simţea nevoia de a fi ostoit cu ceva de papa.

            Ulterior, s-au mutat mai în centru, au deschis şi o brutărie însă spaţiul de servire la masă a rămas destul de îngust, specificul rămânând mâncarea la pachet. Şi a devenit o instituţie locală.

            Recunosc, nu ştiam de Ferg's înainte să ajungem aici, dar aveam cunoştinţă de Queenstown Gardens, amenajate – de pe la 1867 - pe o culme ce se ridică în apropierea centrului, astfel că a ajunge aici nu îţi ia un mare consum fizic şi nici mult timp.

Au fost gândite ca un centru de sport şi recreere, iar ca o noutate a constituit-o prima suprafaţă de gheaţă artificială în Noua Zeelandă – anul 1996 -, un iaz ce funcţiona ca patinoar. Alte terenuri amenajate pentru mişcarea în aer liber au fost cele de bowling, cricket şi golful cu disc.

            Merită o incursiune prin grădini, chiar dacă e doar primăvară iar florile încă nu îşi arată întreaga lor splendoare.

            Intrăm pe sub porţile originale ce datează încă din anul 1911, urcăm o pantă lină şi ne pomenim în faţa rotondei albe în care ne închipuim că odinioară cânta fanfara. Doar ne imaginăm, nu avem de unde ştii dacă neozeelandezi aveau printre pasiuni ascultarea muzicii în parcuri.

            Aleile sunt străjuite de copaci înalţi şi ronduri cu margini ireal de drepte, de zici că peisagiştii au lucrat şi cu echerul nu doar cu ruleta…  

            Mici eleştee înconjurate de copaci, alei cu pietriş mărunt, ronduri de lalele sfioase sau doar puţin înfrigurate la temperatura ce ne-o arată termometrele ori trandafiri zvelţi dar zgârciţi în a-şi prezenta bobocii reprezintă un inventar preliminar al grădinilor.           

            Pentru ca acesta să se consolideze pe măsură ce înaintăm pe sub cupole de flori curgătoare, pe lângă mici fântâni arteziene, peluze impecabile sau cascade florale multicolore.

            Trecem pe lângă straturi de flori împachetate pentru a face faţă timpului rece dar şi prin preajma iscusitelor aranjamente cu pomi ce se înalţă dintre lalele albe sau galbene, pentru a intra în pădurea de pini înalţi şi drepţi, care creează o senzaţie instantă de măreţie. La care îşi aduc contribuţia şi câţiva arbori seculari sequoiadendron giganteum.

            Dincolo de pădure dăm iarăşi de lac şi munte, specificul acestei superbe insule ce ne găzduieşte în zilele de sfârşit de octombrie şi început de noiembrie 2024.  

            Ieri vă scriam despre şoseaua care permite un acces mai facil de la Queenstown la Glenorchy. În port aveam să vedem cine fusese lăsată la vatră în urma deschiderii noii căi de transport.  

Anume “Doamna lacului” , numele de botez al navei care transporta mărfuri şi pasageri, prima cursă având loc în anul 1912, acelaşi cu al Titanicului.

Achiziţionată de o companie turistică, în zilele noastre vasul efectuează croaziere la Walter Peak High Country Farm, o experienţă unică ce atrage vizitatori din întreaga lume.

Chiar dacă împrejurimile sunt cele care atrag lumea în Queenstown, oraşul în sine merită să îi dedici câteva ore. În care să îl iei la pas, să intri prin magazine sau cârciumi ori pur şi simplu să laşi timpul să treacă iar tu să te bucuri de aer curat şi o atmosferă tihnită.  

---

VIZUALIZĂRI: 200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI