1. Vacanţă la Napoli şi împrejurimi

TIPĂREȘTE

Ne-am planificat vacanţa la Napoli în perioada 26.04 – 04.05.2023 astfel încât să vizităm atât oraşul, cât şi zona înconjurătoare (care a inclus coasta amalfitană).

La Napoli am stat 3 nopţi, adică două zile pline. Am avut cazare în centrul vechi, despre care am aflat ulterior că nu este aproape de zona “centrului nou” . De la aeroport am luat autobuzul (Alibus, preţ 5 euro/pers., plata la şofer) care ne-a lăsat la gară, de unde e uşor de ajuns oriunde.

Am citit multe lucruri rele despre acest oraş mai ales în privinţa mizeriei de pretutindeni şi a imigranţilor din zona gării. Eu nu am remarcat aceste aspecte, este adevărat că nici nu le-am căutat cu lumânarea, deşi am circulat pe jos destul de mult. În schimb, ce m-a copleşit a fost traficul, şi, în special scuterele. Pentru ei trecerile de pietoni sunt nişte simple desene pe asfalt fără nici o semnificaţie. E adevărat că maşinile opresc când văd că nu au de ales atunci când traversezi, indiferent dacă o faci pe trecere sau aiurea, în schimb scuterele te ocolesc pe unde-apucă. Pentru unele din ele, şi culoarea roşie a semaforului este opţională. În concluzie, m-am simţit realmente hărţuit de scutere.

În centrul vechi străzile sunt aglomerate, f. mulţi turişti, de crezi că sunt pietonale, dar nu sunt! Sau cel puţin riveranii au acces, când ţi-e lumea mai dragă auzi un claxon în spatele tău de sari de sperietură. Se vântură destule maşini şi, mai ales, scutere şi pe acolo. Oraşul vechi este chiar vechi… şi clădirile sunt urâte, unele străzi sunt înguste şi întunecoase, rufe la uscat peste tot, dar forfotă mare, multe restaurante/pizzerii, magazine cu suveniruri, deh, ca într-un loc turistic. Cireaşa de pe tort a fost faptul că se ştia deja că echipa locală de fotbal este campioana Italiei, iar tot centrul vechi era împânzit cu bannere alb-albastre, poze ale fotbaliştilor şi diverse sloganuri. Nebunie totală.

În schimb în toată zona unde se află piaţa centrală, Piazza del Plebiscito, zici că eşti în alt oraş, muuult mai frumos. În zonă am vizitat în ordine: Castel Nouvo (impresionant pe exterior, înăuntru nu am intrat, se vizitează doar cu programare online şi nu am citit recenzii care să mă facă să-mi doresc să-l vizitez). De acolo este aproape Piazza del Plebiscito dar în drum ai ocazia să vizitezi minunata Galerie Umberto I. În piata se află Palazzo Reale care este frumos şi pe exterior şi pe interior. Recomand vizitarea, 10 euro biletul de intrare. Din piaţă se ajunge repede pe promenada de pe malul mării care este destul de lungă, liniştită, o plăcere să te plimbi pe acolo. Pe partea opusă mării se află înşirate o mulţime de clădiri vechi şi frumoase, bine renovate, care adăpostesc hoteluri de 4 stele. Parcă eşti în alt oraş. În plimbarea pe faleză am trecut şi pe lângă Castel dell’Ovo, frumos şi acesta, nu se vizitează.

A doua zi plină am decis să vizităm subteranele oraşului. Am început cu catacombele: San Gaudioso şi San Gennaro, ambele se vizitează cu acelaşi bilet care costă 11 euro, deşi se află în locuri diferite. Tururile sunt ghidate, din oră în oră, este un ghid în italiană şi altul în engleză. Biletele se pot cumpăra şi online de pe siteul lor alegându-vă ora dorită (probabil cel mai recomandat de procedat în sezon). A trebuit să scanez biletul ca să îmi fac rezervare pt. celelalte catacombe.

Catacombele San Gaudioso, cu care am început, se află sub o biserică, nu sunt mari, dar este destul de impresionant ce vezi şi ce afli de la ghid (un ghid bun). Aici nu au fost mulţi turişti. Catacombele San Gennaro se află cam la 15-20 min. de mers pe jos de celelalte şi sunt complet diferite. Acestea sunt săpate într-un deal, sunt f. mari, săpate pe mai multe niveluri. Intrarea se face de lângă o biserică frumoasă situată pe un deal. Popularitatea acestor catacombe e mult mai mare, mai ales că acest sfânt este patronul spiritual al oraşului. Aici au fost mult mai mulţi turişti, marea lor majoritate străini. Când ghida în engleză a întrebat cine vine cu ea, au ridicat mâna cam 80% din ei ????. Ce nu ne-a plăcut a fost ghida, care deşi stăpânea bine lb. engleză, avea un accent italian extrem de pronunţat şi de aceea era greu de urmărit. Aşa că mai mult am căscat ochii decât urechile. Ca să concluzionez, galeriile sunt interesante dar nu spectaculoase, şi merită vizitate dacă aveţi timp. Precizez că oseminte nu veţi vedea.

De aici am plecat spre Galleria Borbonica parcurgând cu această ocazie şi celebrul pietonal Via Toledo. Aceste galerii sunt cu totul alceva, nu au treabă cu mormintele, găsiţi pe site informaţii detaliate despre tururile care se pot face. Tururile sunt tot ghidate, sunt doar la anumite ore, dar nu la toate orele au şi ghid în engleză, trebuie să vă interesaţi înainte. De asemenea, există două căi de acces şi unele tururi pleacă de la una, altele de la alta, iar intrările sunt departe una de alta. Noi nu am prins şi ghid în engleză (în schimb ghida italiană avea o poftă de vorbă grozavă), dar tot a fost o experienţă foarte interesantă pe care o recomand cu căldură.

Alte informaţii: noi am circulat doar pe jos sau cu transportul în comun. Un card de transport este valabil pe orice mijloc de transport (autobuz, metrou, etc.), o singură călătorie, şi costă 1,20 euro. Pe unde am umblat noi nu am văzut chioşcuri sau automate de unde să cumperi carduri, decât unul singur, la capătul falezei, într-o staţie de autobuz. Sau se pot cumpăra de la metrou, evident. Vremea a fost frumoasă, puţin peste 20 grade şi soare.

Aceasta a fost vacanţa noastră la Napoli, de aici am plecat la Pompei unde am avut o noapte de cazare şi, este evident ce am vizitat acolo. Dar asta, într-o altă postare.

---

VIZUALIZĂRI: 9159 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI