Napoli si Coasta Amalfi - partea I

TIPĂREȘTE

Dupa trei ani revin in Italia, de data aceasta Campania. Urmeaza aproape cinci zile la sfarsitul carora voi realiza ca am mers pe jos in jur de 50 km. Imi fac temele de acasa dar bineinteles ca apar lucruri neprevazute pe traseu, de cele mai multe ori datorate lipsei mele de atentie.

In jur de ora 16 pornim din aeroport spre gara, zona in care aveam cazarea. Acum stiu ca sunt multe reviewuri care spun sa nu stai in zona asta ca e dubioasa ca nu stiu ce. Dar tinand cont ca a doua zi plecam spre Vezuviu, Pompei si Amalfi am considerat ca am castiga timp daca am fi aproape de gara. Si ulterior asa a fost iar zona garii centrale din Napoli chiar nu mi s-a parut asa rea cum ar spune unii. Luam autobuzul care merge direct la gara, 5 euro de persoana biletul cumparat direct de la sofer. Automatele ce vindeau bilete in aeroport erau nefunctionale. Trebuie sa fii putin atent sa observi unde e statia de urcare, dar in principiu iesi din terminal si mergi inainte vreo suta de metri. Daca esti atent la semne nu ai cum sa ratezi.

Ajungem la cazare, lasam rucsacurile, imi iau aparatul foto si pornim spre metrou. Aveam de gand sa vizitam zona centrala unde sunt majoritatea obiectivelor turistice. Statia de metrou era chiar in fata hotelului. Ce m-a socat cel mai mult a fost cat de mult am coborat pana am ajuns la platforma, adica vreo 4-5 randuri de scari rulante. Biletele au fost pana in doi euro de persoana, o singura calatorie. Multe dintre preturi vor fi aproximative, pentru ca nu imi mai aduc aminte exact. Buuun ajungem pe platforma si asteptam... si asteptam... vreo juma de ora... se adunase un puhoi de lume. Singurul obiectiv pe care aveam sanse sa-l vizitam in ziua aceea, Castel Nuovo, inchidea la 6. Ma resemnez cu ideea ca nu vom ajunge, asta e il vedem pe dinafara. Intr-un final ajunge metroul ne bulucim cu totii inauntru, stiu ca trebuie sa coboram la a treia statie Municipio. Coboram la a treia, ce sa vezi ca nu e Municipio, e Toledo. "Cum mama dracu? Si acum? ". Din cauza asta nici nu prea am bagat in seama designul interior al statiei, dupa cum mi-a spus un italian mai tarziu "Cea mai frumoasa statie de metrou din lume", ma rog, subiectiv omul.

In fine iesim pe via Toledo si pentru prima data ma lovesc de haosul din traficul napoletan. Vai de capul meu, nicaieri nu am vazut asa ceva. Scutere peste scutere, masini, claxoane non-stop. Sincer in fiecare zi m-am intrebat cum de nu moare nimeni. Pe langa asta, observ ca telefonul meu e pe moarte. Zic: "Hai ca am pus-o, sa vedem cum ajungem la hotel mai tarziu. " Ma uit rapid in ce parte ar trebui sa mergem si il inchid. Dupa vreun kilometru si ceva, printre maldare de gunoaie ce contrastau cu magazinele de designer, realizez ca mergem exact in directia opusa... Superb!

Ne oprim sa mancam un panini poate imi mai trec dracii. In cele din urma ajungem la Castel Nuovo, evident ca era inchis sau inchidea atunci dar nu am mai putut sa intram. Oricum destul de impresionant din afara.

Ocolim castelul prin dreapta si pornim pe drumul care merge pe langa mare spre celalalt castel, Castel dell' Ovo. Stiam ca este inchis dar merita drumul pana acolo, mai ales ca in aceasta zona traficul este inexistent, ca si cum la un moment dat toate masinile dispar. Asa rar cate un taxi mai cobora de pe o strada laturalnica, sa aduca sau sa ia clienti de la hotelurile de cinci stele, dar in rest nimic. Dupa haosul de pana atunci, a fost o liniste ciudata. La un moment dat drumul se curbeaza spre dreapta si de aici ai o vedere superba catre Vezuviu.

Castelul era inchis bineinteles dar am luat o pauza de tigara si am facut cateva fotografii, mai ales ca soarele apunea si era o lumina placuta. Pornim mai departe cu gandul sa ajungem si la Piazza del Plebiscito, fara baterie la telefon si doar cu o idee vaga unde ar fi. Oh da si cat am ocolit... Nu am idee pe unde am umblat dar din pura intamplare ma trezesc direct in piata. Fac repede doua fotografii, era deja intuneric, nu mai aveam nici un chef, picioarele ma dureau groaznic. Si de unde pana atunci trecusera sute de taxiuri pe langa noi, acum nu mai era niciunul. Stiam ca nu suntem departe de gara dar nu aveam idee cum sa ajungem, sau unde e metroul sau chef sa mai merg pe jos, asa ca iau decizia de a lua un taxi. Imi imaginam ca ma jecmaneste dar am zis ca dau si 20 de euro daca ma duce la hotel, am ajuns sa dau 15 pe un kilometru jumate, doi. Na, platesti cand ajungi dependent de tehnologie.

Luam o pauza la hotel pentru ca urma sa mergem sa mancam. Si acum chiar aveam nevoie de telefon. Beau doua beri, fumez cateva tigari pe geam... ca na. Si ne pregatim de cina. Ne hotarasem de ceva vreme sa mancam la una dintre cele mai vechi pizzerii din Napoli, Antica Pizzeria di Matteo. Se mandresc cei de aici ca pana si Bill Clinton a mancat o felie de pizza de la ei prin anii ' 90.

Aceasta pizzerie se afla pe Via dei Tribunali iar ca sa ajungi acolo mergi pe niste stradute cel putin dubioase. Ajungem in vreo 15 minute pe jos, la fel printre gunoaie, strazi inguste si intunecate ce iti creeau un usor disconfort. Strazile erau asa de inguste incat de pe strada vedeai locatarii caselor la juma' de metru de tine pe canapea.

Nu o sa fac reviewuri despre mancare asa ca arunc aici cateva informatii. La momentul la care am ajuns noi era mare meci de fotbal, Napoli juca in Champions League. Asa ca ne strecuram printre baietii de la intrare care erau cu ochii in televizor si urcam la etaj unde se afla mesele. Interiorul e saracacios dar destul de multa lume tinand cont ca era vreo 10 seara intr-o zi de marti. Vine un baiat sa ne ia comanda. Frittatina (un fel de gogoasa prajita din paste cu bechamel, mortadela, branza, rosii si ardei), crocche (alta gogoasa prajita din piure de cartofi cu branza), o pizza margherita ala romana cu ansoa, si o pizza fritta traditionala. Gogosile alea umplute foarte bune, margherita buna desi extrem de sarata de la ansoa, iar pizza prajita sincer nu m-a dat pe spate. E un fel de calzone, cu textura de scovarga, umplut cu prosciutto si ricotta si prajit. Desi nu este foarte uleioasa mi s-a parut gretoasa din cauza branzei si nu am putut sa mananc mai mult de jumatate fiind si foarte mare. Toate astea plus doua beri au facut cam vreo 20 si ceva de euro, mai mult decat decent as zice.

Cu burtile pline pornim spre hotel printre aceleasi strazi intunecate, sa ne odihnim pentru ziua lunga ce va urma.

Per total am fost uimit cat de mult mi-a placut aceasta prima zi in Napoli. Desi italienii nu recomanda neaparat o vacanta aici, are un farmec ciudat. Contraste intre gunoaie si opulenta, intre zone linistie si zone galagioase cu trafic haotic in care nu stii daca ajungi pe partea cealalta a strazii, intre cladiri care parca stau sa cada si frumuseti arhitecturale.

Vom reveni in Napoli la sfarsitul vacantei.

---

VIZUALIZĂRI: 7474 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI