Iarna la pas prin Munchen

TIPĂREȘTE

Asa cum va spuneam urma sa ma si plimb prin oras pur si simplu (cu oarecare tinte fixate) deoarece stiu intotdeauna ca un oras mare are cu ce sa te surprinda, si pot spune ca m-a surprins aproape de la inceput. Mergand spre Muzeul de Geologie vezi impresii drumul trece pe langa Propylaea, un monument interesant (de fapt o poarta de acces) ce da in Piata Regelui. Este o opera a arhitectului Leo von Klenze si la fel si celelalte doua cladiri din aceasta piata sunt tot opera lui, dar si Vechea Pinacoteca. In momentul in care am ajuns in dreptul Pietei Regelui (Königsplatz) am vazut o mare de maci de marimi impresionante si mi-am zis ca trebuie sa vad ce este cu acest loc dar dupa muzeu. Cum insa nu gaseam muzeul si am fost indrumata aici am ajuns mai repede decat credeam. Acum mai intai cate ceva despre aceata piata impresionanta ca dimensiuni. Aici sunt doua muzee aflate fata in fata, cladiri vechi, impresionanate si ele ca dimensiuni, una fiind muzeul numit Glyptoteck (Gliptoteca – muzeu ce adaposteste colectia de sculpturi grecesti si romane) iar cealalta Staatliche Antikensammlung (Colectia de antichitati). Pe celelalte doua laturi avem Propylaea si pe cealalta latura care este de fapt libera se vede ceva mai departe Obeliscul din Karolinenplatz.

Königsplatz este un mare spatiu verde care acum era plin de maci, adica 3500. Avem de a face cu opera artistului Walter Kuhn in varsta de 72 de ani, ca un indemn la pace la aniversarea a 100 de ani de la sfarsitul Primului Razboi Mondial (acum va rog sa nu comentati ca a mai fost unul si se pare ca tot nu invatam nimic, trebuie sa incercam sa facem si ceva, iar mesajul vizual are de obicei un impact mai puternic). Acesti maci sunt din matase artificiala rosie cu mijlocul din catifea neagra fixati in pamant pe suporti metalici. In Anglia macul este considerat un simbol al pacii si soldatilor cazuti in Primul Razboi Mondial.

Artistul a pregatit acest proiect mai multi ani si in final orasul Munchen i-a oferit acest spatiu pentru expunerea proiectului. Tot in aceasta zona (in dreptul Gliptotecii) se afla un mesaj Never Again, transmis in limbile tarilor participante la razboi

Proiectul a fost inaugurat oficial pe 11 noiembrie, ora 11:00 exact la 100 de ani de la semnarea acordului de incetare a focului la finalul Primului Razboi Mondial. Actiunea s-a inceiat pe 2 Decembrie (deci am avut noroc sa o prind pe 1 Decembrie), florile urmand a fi oferite ajutoarelor si sponsorilor campaniei iar florile ramase putand fi luate incepand cu 3 Decembrie pentru donatii.

Am facut ceva poze aici si mi se par chiar impresionante, sper sa va placa si voua. Pentru ca tot urcasem scarile muzeului de antichitati sa fac ceva poze, am intrat sa vad despre ce este vorba in muzeu, insa recunosc cinstit ca nu acum voiam sa il vad. Domnul de la receptie insa mi-a oferit un ghid al muzeelor din Munchen si mijloace de transport precum si o harta, ceea ce mi se pare un lucru foarte util, mai ales ca si formatul este unul de buzunar, deci nu incomodeaza. Si daca vorbim de mijloace de transport as vrea sa va aduc in atentie masina 100 care face turul muzeelor, avand statiile in apropierea acestora. Are un traseu circular si una dintre statii este la Gara Centrala. Am vazut-o de multe ori in drumul meu, insa nu am folosit-o, dar e bine de stiut ca exista.

Asadar am pornit din nou in cautarea muzeului meu, l-am vizitat, am vizitat si Vechea Pinacoteca vezi impresii apoi drumul meu mergea spre Biserica Asam. Vreau sa va spun ca in aceasta zona (unde este Pinacoteca) sunt foarte multe muzee, cred ca puteti petrece o zi intreaga aici insa eu mi-am continuat traseul creionat de acasa (deja il deviasem putin) asa ca am luat tramvaiul si am ajuns la Poarta Sendlinger de unde in cateva minute eram la Biserica Asam vezi impresii. Insa inainte de asta am tras cu ochiul putin la un micut targ de Craciun din zona.

Dupa ce am vizitat si biserica am pornit la drum mai departe, fara a avea vreo tinta anume (deoarece atunci sunt fixata cap compas pe tinta, nu mai vad nimic dreapta stanga), asa ca am inceput sa merg ca persoanele infumurate, adica cu nasul pe sus, dar doar pentru a vedea ce imi mai arata orasul. Si urmatorul loc frumos pe care l-am vazut, dar doar dinafara pentru ca mi-era “frica“sa intru, a fost un magazin de ceasuri si bijuterii si l-am remarcat pentru ca era frumos decorat la exterior. Si tot acest drum pot spune ca a fost intesat cu cladiri frumoase, decorate frumos fie cu statuete sau busturi, cu picturi sau pur si simplu imbracate in verdeata, si cu toata atmosfera de sarbatoare aveai impresia ca esti intr-o poveste.

Dar am dat si de o demonstratie pasnica, am vazut mai multe persoane tinand in maini pancarte ce prezentau animale (cred ca le cereau dreptul la viata acum de sarbatori).

Si pe masura ce inaintam apareau casutele de Craciun, cu tot felul de produse imbietoare, de mancare sau nu, clasicele migdale, nuci sau alune prajite, decoratiuni de pom, produse de panificatie, diferite gemuri sau sosuri preparate in casa.

Am intalnit la un moment dat intr-un coltisor de strada cateva chioscuri si unul m-a atras cel mai mult, pe niste placi de lemn se aflau prinse jumatati de peste (somon) si toate acestea erau puse in jurul unui foc astfel incat pestele era copt. Normal ca mi-am luat un sandvis cu asa ceva si am plecat mai departe in cautarea bauturii care sa ma atraga si in final the lucky winner a fost berea fiarta. Si am vazut si un afis pe care scria “Bere cu elixir” existau variante de bere fiarta diverse combinatii, eu am vazut una care se numea dunkel si asta am zis sa fie si abia dupa ce am luat-o m-am lamurit ca dunkel venea de la combinarea cu ciocolata. Asta e, eu aveam speranta sa fie asa cum am baut in Bucuresti, in fine, cana era draguta si am pastrat-o.

Si drumul meu continua admirand ce se intampla in jurul meu, felul in care stiu sa isi faca reclama magazinele, era un magazin cu articole de sport, in vitrina venise o domnisoara care facea diverse exercitii si normal ca lumea se oprise sa o vada, si nu se stie daca nu le venea chiar si ideea de a intra in magazin sa achizitioneze un asemenea costum care poate facea miscare singur?

Am vazut si chioscuri cu fructe uscate, confiate sau proaspete, mie mi-au ramas doar ochii la el ca banii nu prea imi dadeau ghes sa le iau, dar ca idee, erau cirese la pretul de 2,99 euro 100 g (si daca le inghiteam cu samburi cu tot si nu mi se parea ca ies mai ieftin) si niste curmale mari de tot, 250 g - 3,99 euro.

M-a mai atras o casuta cu mobilier pentru papusi si nu vreti sa va spun ce feerie era acolo si am vazut persoane care faceau cumparaturi, puteai sa cumperi tot ce trebuie pentru a avea o casa in miniatura, plecand de la mobilier si pana la cele mai marunte lucruri cum ar fi sa spunem vesela, si o sa vedeti asta in poze. Suntem deja in Marienplatz, lumea de zici ca este gratis totul, asa incat nu stiam cum sa ma misc mai repede de acolo, nu suport aglomeratia.

Si am ajuns langa un sediu de banca (Deutsche Bank), iarasi o cladire frumoasa, lipita fiind de o biserica. Acum nu stiu cum se fac rugaciunile, fie intrand in banca spui Doamne ajuta sa imi dea creditul, fie intrand in biserica te rogi sa ti-l aprobe? Cert este ca biserica Sf Petru, normal ca am intrat in ea insa stati linistiti, nu am sa v-o povestesc, va spun ca este foarte frumoasa, frumos decorata sau infrumusetata cu picturi sau statuete diverse, o sa o vedeti in poze, este interesanta si la exterior, dar ce este cel mai atractiv aici este Turnul Sf Petru unde era o coada mare de tot. Am stat in cumpana daca sa urc sau nu, in final am ales sa nu o fac, m-ar fi omorat scarile, adica nu m-ar fi omorat pe mine, ci pe picioarele mele:(. Din balconul turnului ai o vedere minunata asupra orasului (altfel nu ar sta atata lume la coada) iar biletele de intrare sunt accesibile (3 euro adult, 2 euro studenti, 1 euro 6-18 ani) program zilnic 10-18.

Am mai intalnit si o cafenea – magazin care isi facea o reclama draguta: “Viata este prea scurta pentru o cafea proasta”. Dupa ce am admirat biserica pe toate partile mi-am continuat drumul prin piata Viktualienmarkt München, unde si aici este targ, unde si aici sunt magazine ce isi expun produsele (mezeluri scumpe dar probabil si foarte bune) si am ajuns la Turnul Vechii Primarii, acolo unde este Muzeul Jucariilor vezi impresii

Si normal, am ajuns iar langa statueta Julietei, un dar al Veronei facut in 1974. Povestea spune ca ca trebuie sa mangai sanul Julietei pentru a trai o dragoste nemuritoare. Nu stiu cat adevar sau nu este in asta, nu m-a tentat sa o mangai, dar multi din cei ce erau in zona (nu numai tineri) ii mangaiau sanul, drept dovada si luciul acestei zone prin comparatie cu restul statuii.

Si am ajuns iar langa o biserica, Biserica Sfantului Spirit, nici cu ea nu am sa va chinuiesc desi este frumoas, aici mi-a placut baptizeriul f mult. Langa aceasta biserica insa (probabil era considerata mai la vedere, erau destui cersetori.

Si mi-am continuat drumul tot pe langa cladiri frumoase, o sa le vedeti in poze, sedii de banca si multe, multe berarii printre care si Brauhaus vezi impresii dar si una dintre berariile Augustiner (care au o bere foarte cunoscuta, iar acum de Craciun au un sortiment special, berea lui Mos Craciun), o berarie foarte cunoscuta atat in Germania cat si Austria, eu am vizitat una dintre multele localuri din Munchen care este aproape de Gara Centrala vezi impresii

Si am ajuns si pe cea mai bogata strada (asa cum ne-a prezentat-o prietenul sotului) cu un celebru hotel Hotel Four Seasons Kempinsky care face parte din lantul international Kempinski, o strada cu masini scumpe, magazine scumpe. Aici nu m-am putut abtine sa nu-i fac o poza majordomului de la magazinul Cartier (o sa-l vedeti in poze) care cand m-a vazut ca ii fac poza si-a luat o pozitie mai oficiala, si-a pus mainile la spate, eu insa apucasem sa ii fac poza.

Si am ajuns si pe strada Maximilian unde se gasesc cele doua muzee despre care v-am povestit si unde si pe strada sunt statui ce reprezinta diferite personaje, iar apoi in primul sens giratoriu ce urmeaza este un grup statuar dedicat lui Maximilian a II lea al Bavariei, iar in capatul strazii (de fapt pe strada Max Planck) usor ridicat pe un mic deal se gaseste Maximillianeum, o cladire oficiala (care a adapostit pana in 1949 Dieta Bavareza), frumos luminata acum in perioada sarbatorilor, insa deja nu mai aveam putere sa arunc o privire si acolo. Din cate am inteles aici se gaseste si o fundatie ce sustine studentii merituosi.

In final, de acolo am luat un tramvai care in cateva minute m-a dus in Gara de Est de unde am luat trenul spre casa (dupa ce am intrat in Lidl care este fix langa gara si mi-am luat un croissant si un suc sa am pe drum).

A fost o plimbare minunata si sper ca si pozele sa va arate acest lucru.

---

VIZUALIZĂRI: 3853 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI