Millstatt si Millstättersee – doua bijuterii din Carintia

TIPĂREȘTE

Duminica dimineata dupa micul dejun ne-am luat la revedere de la prietenii AFA programandu-ne inca cateva ore in zona apoi sa plecam spre casa. Si cum poti sa iti petreci timpul cel mai bine decat sa savurezi imprejurimile fiind in plimbare pe lac. Despre lacul Millstätter stiam ca este numit “bijuteria din Carintia” si cum nestematele plac oricui, nu puteam rata asa ceva.

Si ca sa vedem chiar si mai mult, am decis sa luam vaporasul dintr-o alta localitate decat Seeboden si anume din Milstatt (aflat la cativa km doar). Asadar am mers in micutul port de unde am luat vaporasul si ne-am inceput croaziera, admirand fiecare loc pe langa care treceam si facand poze fara numar, fara numar. Am sa mentionez si cateva date privind acest lac, este al doilea ca marime printre lacurile din Carintia, cu o apa calda (24-27 grade foarte rar), si se si poate inota in el. In lac sunt si circa 20 specii de peste (nu imi aduc aminte sa fi vazut ceva, dar ma uitam mai degraba la zona) cum ar fi anghila, stiuca, pastrav de lac (nu stiam ca exista si acest fel de peste).

Am vazut o multime de case particulare (poate case de vacanta unele), mici pensiuni sau chiar putin mai mari, la una dintre ele cred ca era o “conventie” a motociclistilor la cate motociclete am vazut acolo (vreo 15 – 20). Unele aveau si cate un mic ponton pe care se puea face plaja sau puteau acosta mici ambarcatiuni. In final am coborat de pe vasul ce ne purtase intr-o plimbare minunata si am pornit in descoperirea orasului, mai intai a micutului parculet, a locului de plaja (pe ponton am vazut chiar si o statuie amuzanta, o sa o vedeti in poze).

Asadar am pornit in descoperirea oraselului, am trecut pe langa o statie de pompieri (daca nu ar fi scris pe cladire nu as fi banuit ca este acolo), stradute mici ce serpuiesc prin oras, am dat si peste primarie, o cladire nu spectaculoasa si tocmai asta era farmecul ei. In Austria am vazut o multime de primarii despre care nu as fi stiut ca sunt cladiri administrative daca nu ar fi fost cuvantul “Rathaus” – primarie – scris pe cladire.

Am mai vazut locuinte cu cate 2 etaje, foarte interesante la care balcoanele pareau adaugate ulterior constructiei, si care erau amenajate ca niste mici spatii verzi.

Noi ne-am spus ca vrem sa descoperim si micutul orasel si am inceput sa ne plimbam pe stradute, si de unde spuneam ca vom face o scurta plimbare prin oras, am descoperit Abatia Benedictina si cam pe acolo ne-am petrecut timpul. Acum daca va veti gandi ca la un lacas de cult, aveti dreptate partial aceasta este istoria lui, insa acum este mult mai mult, aici se gaseste muzeul orasului, si cum era vara, aflati ca aici in lunile de vara, orasul este gazda saptamanilor anuale Millstatt Music Week si au loc multe evenimente culturale, spectacole corale, orchestrale sau diverse evenimente artistice, de unele bucurandu-ne si noi.

Pe scurt istoria acestui lacas este urmatoarea: Abatia Millstatt a fost infiintata de calugarii benedictini in jurul anului 1070 care au detinut-o pana in1469 cand a trecut sub ordinul Cavalerilor Sf Gheorghe cu destinatia de palat, pentru ca in 1598 sa fie data ordinului iezuit de arhiducele Ferdinand Milstatt. Iezuitii se pare insa ca au condus totul cu o severitate stricta ceea ce a facut ca in secolul XVIII sa izbucneasca rascoala taraneasca astfel incat in 1773 Papa Clement al XIV a emis o interdictie asupra iezuitilor si abatia a devenit proprietatea statului. Despre castel voi vorbi putin mai tarziu insa.

Asadar ne-am indreptat spre intrarea in incinta acesti abatii, mai precis poarta ce ducea la biserica abatiei. La intrare existau mici “corturi” albe, nu stiu ce reprezentau insa erau amuzante, dar am regasit aceste corturi si in curtea interioara.

Despre arhitectura, nave sau alte elemente de constructie HALT, nu vreau sa va plictisesc cu date furnizate de altii si pe care de fapt sa nu le inteleg, am sa va pun ceva poze, mai ales ca totusi atmosfera din biserica era transformata, fiind un echipament care proiecta un amestec de culori minunate dand astfel o astmosfera feerica (nuante de bleo, alb, mov) aveai impresia ca biserica este sub ape.

In curtea interioara aveai senzatia ca te gasesti in cel mai linistit loc de pe pamant. In mijloc se afla un copac batran, batran inconjurat de o banca asa ca desi era cald afara, acolo te simteai minunat si puteai admira ce se gasea in jurul tau, si descoperim si aici acele micute corturi albe, o fantana dezafectata, dar de efect, pe unul dintre pereti un ceas solar avand insa ca fundal o tema biblica (un desen interesant), si la fel si aici se gaseau banci pe care te puteai odihnis si admira florile sau diverse obiecte de decor ca sa le numim asa.

O sa vedeti in poze si ceva arta moderna, nu pot spune chiar pe gustul meu, insa asta e, si cel mai dragut (nu pot spune ca a fost ceva deosebit, dar interesant a fost ca idee). Sub abatie se ajungea la un mic muzeu (se pare ca sub terenul abatiei se gasesc multe tuneluri car erau folosite in situatii de necesitate), si inainte sa cobori spre acest mic muzeu, era un cos in care se gaseau niste cercuri de lemn numerotate (erau 10), iti luai un astfel de cerc si coborai in muzeu. Daca nu mai era nici un cerc, insemna ca deja se gasesc jos 10 persoane si din motiv de de distantare fizica (nu sociala cum s-a vehiculat mult) trebuia sa mai astepti pana se returnau din cercuri. Am uitat sa spun ca in spatiile inchise trebuia sa purtam masti.

Am gasit cercuri (v-am spus, locul era destul de linistit), am coborat si am intrat in niste camere in care erau lumini proiectate pe pereti, jocuri geometrice. Dar se presupunea ca este arta.

Nu puteam intra peste tot, insa sunt o multime de elemente de arhitectura fie pe usi, coloane sau alte elemente de constructie care iti atrageau privirile, am sa le mentionez in poze

In curte am intalnit si un fel de roza vanturilor, asa am sa o numesc, pe fiecare parte avea cate un desen (portret) si fiind pe un suport subtire, fiecare adiere facea ca acest “obiect” sa se invarta. Portretele erau reusite si cred ca voiau sa reprezinte viata deoarece intruchipau o fetita, o tanara femeie si o batrana (o sa vedeti si in poze dar si intr-unul dintre filmulete).

V-am spus ca elementele de constructie erau atent lucrate, unele puteau fi numite chiar mici opera de arta. Si o sa vedeti asta in poze, am sa mentionz aici doar 2 coloane care erau una langa cealalta. Este deosebit cum elementele coloanei difereau intre ele si poate ca cine se pricepe stie sa le interpreteze, erau coloane care in partea superioara aveau sculptate animale, altele care pareau ca se sprijina la partea inferioara pe fiinte. Din nou, nu ma pricep si imi parea rau ca nu avem un ghid care sa ne povesteasca despre ce este vorba. Stiu ca atunci cand am fost in China si am vazut templul lui Confucius din Qufu, ghidul ne-a atras atentia asupra coloanelor si al animalelor si acolo era vorba ca fiecare dinastie avea felul propriu in care isi personalizau constructiile, si fiecare dinastie ce urma nu distrugea ce facuse anteriorul, ci mai adauga cate ceva.

Nu vreau sa fac comparatie cu timpurile noastre ca ma mananca limba rau de tot, dar siti voi cum stau lucrurile.

V-am spus ca am petrecut ceva vreme pe aici, locul fiind o adevarata oaza de liniste si nu prea ne venea sa plecam. Ne-am indurat insa si am pornit mai departe, admirand si alte roze ale vanturilor, si trecand pe sub poarta unui turn numit “Siebenhirter Turm “Turnul celor 7 pastori” asta ar fi traducerea cuvand cu cuvant, dar se pare ca ca provine de la numele lui Johann Siebenhirter in vremea caruia (la 1499) s-a ricicat acest turn.

Trecand pe sub aceasta poarta ajungem sa vedem si fatada acestei constructii, aflandu-ne acum in fata hotelului Linderhoff. Acum asa cum spuneam ceva mai devreme, Linderhof este situate in fostul palat al marelui maestru al ordinului cavalerilor Sf. Gheorghe, fiind construit de primul mare maestru, Johann Siebenhirter (asa cum vazusem placuta ceva mai devreme). In 1478 atat palatul cat si abatia au ars in timul razboiului turc. Palatul este prevazut cu turnuri de aparare, si a fost extins de fiecare din cei doi mari maestri ce i-au urmat lui Johann Siebenhirter. Turnul de est este ceva mai “nou” fiind reinnoit la 1901 (dupa un incendiu) cand a fost deschis Grand Hotel Lindenhof. Aici in sala de bal se gasea un tavan din lemn pictat la 1520 si care pentru protectie a fost transferat la Castelul Porcia din Spittal an der Drau.

Ulterior insa hotelul a fost inchis pentru mai multa vreme insa spre fericirea multora, redeschis in martie 2018. Si asa pe langa hotel aici aveti si un restaurant dar si o gradina de vara (berarie), dar exista si un mic magazinas de unde va puteti aproviziona cu produse diverse.

Pentru noi aici se incheia minivacanta alaturi de prietenii AFA, era prea devreme insa sa mancam de pranz si sa pornim la drum, asa ca ne-am spus ca in drum spre casa gasim noi unde sa mancam. Binenteles ca pe drum nu prea ne inspira nimic, in final prietena mea mi-a spus ca stie locul perfect unde sa mancam si chiar a fost o experienta culinara minunata. Dar despre asta in articolul urmator, sa ne auzim numai de bine si va invit la poze si filmulete.

Web, te rog sa inserezi acest filmulet de prezentare a lacului si imprejurimilor youtube

---

VIZUALIZĂRI: 884 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI