GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Lanterna lui Dumnezeu. Momente franceze în Catedrala Saint-Etienne din Metz
Où le vent chant sur la flute
Et qui répond par la Mutte,
Cette grosse voix du bon Dieu’".
Nu cred că acest articol va obține o "diplomă" de onoare, dar vântul credinței religioase a bătut mai puternic în capul meu, în catedrala din Metz, despre care vă povesteam că este campioana luminii, având o suprafață de 6500 m. p. de vitralii, fiind a treia ca înălțime printre suratele ei din Franța, cunoscută fiind muritorilor, sub numele de Lanterna lui Dumnezeu.
Am bătut la unica ei poartă deschisă pentru vizitatori, să -mi spăl ochii în ferestrele lui Chagall, dar așteptările mi-au fost însutit răsplătite, descoperind o perdea variată de vitralii vechi, realizate de meșteri de renume, necunoscuți mie, ce m-au scos din minți, că mi-au pus mintea la treabă bisericească, dovedindu-și superioritatea... le-am privit și eu țanțoș, le-am cântărit și le-am descusut, atât cât m-am priceput, până mi s-a rupt gâtul și mi-au obosit ochii... pe google.
Nu știu alții ce or fi simțit, dar eu mi-am lăsat în Catedrala de la Metz, baierele minții și ale inimii, trecând prin filtrul gândirii și simțirii, spectacolul religios și cultural... până și olandezul din familion, ce nu e dus deloc pe la biserici, a căscat gura cuminte și a început să o filmeze.
Dau ocol catedralei uriașe de 136 de metri lungime, într-o călătorie gotică chiar în inima orașului... colosul descinde din tenebrele istoriei franceze, traversând 8 secole de istorie, rămânând aici în Place D’armes și Place de Chambre, așezat pe un scaun uriaș, de unde religia vorbește oamenilor în dorința de a seduce sufletele credincioșilor și poate, pentru a dărâma bariere religioase.
Acest monument impresionant, inaugurat în 1522, nu și-a pierdut deloc poezia, e îmbrăcat evident în piatra galbenă locală de Jaumont, cred că seara oferă un spectacol de lumini divin
Clopotele lui bat cu siguranță aerul și se aud peste străzile înguste medievale, nu am avut însă norocul să le ascult vocea, am auzit doar fluiericiul trenului turistic, ce-și face veacul proptit vesel în fața ei, pe latura cu Place d’Armes.
Acel arhitect celebru, Jacques Blondel, a făcut dreptate, eliminând două biserici vechi, lăsând să triumfe pe locul lor regina, catedrala St Etienne, pentru ca ea să respire în voie, având la picioare stoluri de turiști și francezi, ridicând mustrător degetul justiției divine spre funcționarii care lucrează peste drum, în Hotel de Ville.
Îmi cațăr ochii spre catedrala așezată în cel mai ridicat punct al orașului, statura ei uriașă m-a cucerit de îndată ce am trecut podul de pe Moselle, mă uit la turnurile ei neterminate ce -și ridică silueta greoaie spre cer, încerc aievea să aud șoaptele trecutului, e misterioasă doamna, ce vorbește în limba ei de piatra soarelui.
Vocea ei simplă s-a amestecut în trecut cu căntecele de război ale cavalerilor cu armuri, ce băteau caldarâmul pe aici în piață, a văzut la belle dame toate zvăcurile istoriei și a simțit dureros toate cizmele de sodați, rănile ei s-au cicatratizat de atunci, sub aripile ei protectoare.
La exterior , catedrala e impozantă, ea străpunge cu fleșurile ei linia orizontului messian, dar nu reușesc să descifrez narațiunea biblică sculptată și rămân repetentă la lecția de religie.
Actuala structură, orientată Nord–Est–Sud Vest, a fost realizată între secolele 13-16, pe amplasamentul unor biserici din secolele 5 și 11, ea reunește practic două lăcașe de cult într-unul singur, fosta biserică Notre Dame de la Ronde , e așezată pe o axă perpendiculară, ea a vrut să-și păstreze autonomia, date tehnice găsiți din belșug pe Wikipedia.(capela actuală corespunde vechiului cor al acesteia).
Primul ei arhitect, Pierre Pierot se odihnește chiar în naosul catedralei. O renovare puternică a catedralei și a minunatului portal al fecioarei a avut loc în sec. 19, sub ocupația germană a orașului Metz.
In călătoria ca o roată de-a lungul fațadelor, scăldate în lumina soarelui, mă lămuresc că există două intrări.
Fațada de nord are vedere spre Place Etienne și Place de Chambre, aici este a doua intrare în clădire, dar ea este închisă publicului. Studiez în plan apropiat, portalul dedicat sfântului Etienne, după ce am urcat niște trepte și imortalizez statuia acestuia, admirănd și dantelăria sculpturilor în piatră.
Fatada de sud cu ,,Le portail de la vierge'' se uită spre Place D Armes, cu alte cuvinte liniștea si pacea se opun războiului și cavalerilor înarmați.
Turnurile catedralei se află dispuse față în față, însă pe mijlocul edificiului, nu la capătul lui, datorită istoricului catedralei și amplasamentului ei pe un teren cu probleme.
La tour du Chapitre , aflat la nord, măsoară 69 de metri, observ un feston de piatră cu niște garguie înspăimântătoare, ele stau cu gura deschisă pentru a înghiți apa de ploaie... O statuie a lui Hristos pe cruce, pare suspendată în aer.
La sud, pe partea opusă e Turnul La Mutte care servea de beffroi municipal, atunci când aparținea doar orașului (1480). Vărful lui se ridică semeț la 90 m, el poartă numele unui clopot ce anunța pe vremuri, că vin pericole, incendii sau atacuri, ultima dată ele au bătut în 1918, anunțând victoria francezilor.
Fotografiez Turnul la Mutte cu mare regret, căci și-a pus bigudiuri în cap, ascunzându-și frumusețea sub un eșafodaj, își vindecă săracul tusea și junghiurile vârstei de prin 2012, încoace... sunetul grav și profund al clopotului s-a auzit din nou, în iunie 2015.
Haina exterioară a catedralei e elegantă, cu dantele de piatră brodate, cu sculpturi ce reprezintă sfinți, apostoli, cu scene din biblie și pe o latură se vede acel vestit Graouilly , dragonul legendar al orașului.
Intrarea oițelor domnului se face prin Le Portail de la Vierge , începând din 1764, el este la dreapta portalului occidental, ce se deschide doar la ocazii speciale.
Acest portal al fecioarei, realizat în 1240, este chiar fascinant, o statuie zămbitoare a fecioarei cu copilul, mă fixează dintr-o nișă, decorând pilonul central, căci el reprezintă cel mai important element.
Pe timpan sunt trei etaje cu sculpturi, ce reprezintă apostoli, scena cu adormirea fecioarei și încoronarea. Sunt 220 de sculpturi, să tot stai o zi întreagă și să le descoperi misterul, portalul a fost redescoperit și renovat de un arhitect german în secolul 19.
Pe cele două laturi ale fecioarei, sunt două laturi cu statui impresionante, ce reprezintă 20 de sfinți, printre care Sfânta Ana, mama fecioarei, Sf Ioan Botezătorul cu mielul, Sfânta Cecilia, Sf Ștefan, patronul catedralei, Sfânta Elena cu o cruce, Sf Clement, primul episcop de Metz, Biserica și multi evangheliști... Pe soclul cu fecioara, mă lămurește ghidul deștept, sunt reprezentate cele 7 păcate originare.
Intru în lăcașul domnului cu alaiul sărac de turiști și timpul pare că s-a suspendat în nava ei seculară de 123 m. p., sunt copleșită de proporțiile ei mărețe și de interiorul grandios, nu e deloc rece și nici întunecată, fiecare găsește ceva pe plac, mă uimesc ferestrele înalte, citesc pe folder că au 19 metri fiecare.
Spațiul este generos, înalt, se disting trei nivele orizontale ale navei, susținute de 18 stâlpi diferiți ca stil, extremi de sobri.
Ne așezăm pe o bancă, la nivelul terestru și admirăm bolta de origine divină, creată de Pierre Perrot, în fața mea e corul, orga și vitraliile din transeptul de nord.
Catedrala îmi dă impresia unui muzeu, te copleșește, îmi aplic un tratament de șoc spațial, căci ochii îmi fug rapid la ferestre și la arhitectura spectaculoasă, de mă năpădesc toate viziunile.
O fi căntat văntul din fluier prin catedrală, eu am fluierat în surdină cu respect, e imposibil să rămâi indiferent în fața somptuoaselor decorațiuni ale Corului și în fața magiei oferite de imaginea altarului.
Studiez planul cu parcursul spiritual primit de la un funcționar, plin de curtoazie și încep călătoria prin lumea vitraliilor, urmând și alte obiective, numerotate de la 1 la 16.
Cripta și Tezaurul
Cripta, aflată sub cor, păstrează obiecte sacre, dar și o efigie a lui GRAOULLY, un faimos dragon care teroriza orașul.
Sfăntul Clement, primul episcop de Metz, a fost trimis de sfântul Petre să omoare acest monstru, el l-a târât până pe malul râului Seille, un afluent al Mosellei, pentru a-l îneca. Acest dragon a devenit simbolul orașului în timpul Evului Mediu, o efigie a lui era transportată prin Metz, în timpul procesiunilor religioase. Pentru intrarea în criptă se plătește în jur de 5 euro de persoană.
Lanterna lui Dumnezeu -Vitraliile, perdele transparente de lumină
Dacă doriți să faceți o baie artistică religioasă pe cea mai mare suprafață de vitralii din lumea creștină, puneți rigla și numărați 6500 mp. în catedrala Saint Etienne, ele au fost create în principal de Hemann de Munster în 1381, pe fațada occidentală, Valentin Bousch în transept și Marc Chagall , după război, în aripa nordică... vom călători prin tunelul timpului din secolul 13 până în secolul 20, parcurgând toate etapele de evoluție ale acestor bucățele de sticlă minunate.
Vocea domnului curge diafan prin cele mai vechi vitralii, de culoare albastră, coborând din secolul 13, în transeptul de sud, povestindu-ne nouă, muritorilor, scene din viața sfântului Paul, ele provin probabil din fosta biserică Sfântul Paul, care a fost demolată în secolul al 18 –lea.
Secolul XIV -Herman de Munster
Pe peretele vestic, deasupra marelui portal, se află vitraliile de secol 14, la est de marele rosariu, ce are 11 m în diametru, el dezvăluie imagini cu apostoli regi, profeți și patriarhi. Hermann Munster, artistul acestei capodopere a fost răsplătit de biserică, fiind înmormântat chiar în catedrală, la picioarele operei sale.
Secolul XV -Theobald de Lixheim
In transeptul de nord admir vitraliile din 1504 ale meșterului Theobald, ele au o suprafață de 420 m. p., de sus în jos, mă uit la rozeta din vârf cu încoronarea Fecioarei și mă fofilez în spatele unui ghiduș cu un grup mic de turiști, înregistrând superficial câteva explicații... pe trei nivele apar scene cu cei 8 apostoli, 8 sfinți și sfinte, figuri ce strălucesc sub semnătura acestui artist, ce anunță sfârșitul epocii gotice.
Secolul XVI -Valentin Bousch
Capelele din latura sudică sunt scoase în evidență de vitraliile realizate de Valentin Bousch, în secolul 16, ele au 424 m și sunt cele mai mari vitralii din Europa, marcând expresia deplină a Renașterii. Corul e luminat de vitraliile acestui artist, într-un joc de culori, roșii, galbene si albastre, ele au fost oferite catedralei de familia ducilor de Lorena.
In Capela Notre Dame de la Ronde se regăsesc vitraliile de secol 19, realizate de Mayer de Munich în 1884.
A venit timpul să tragem cu arcul spre secolul 20 și să ajungem în transepul și deambulatoriul stâng, rezervate lui Chagall.
Secolul 20, Vitraliile contemporane ale lui Chagall, Villon, Bissiere, Gaudin
După cel de-al doilea război mondial, la Metz sunt comandate vitraliile unor mari artiști, Marc Chagall, Roger Bissiere și Jacques Villon, pentru a completa lipsa celor distruse.
MARC CHAGALL, cu un limbaj criptat, e ascuns pe colțul nordic al catedralei, în trei vitralii, e imposibil să nu-i recunoști stilul.
La intrarea în deambulatoriu, se află un ansamblu cu trei vitralii, realizate de Marc Chagall în 1959, având ca subiecte, scene din vechiul Testament.
Primele două vitralii, cu o culoare dominantă bleu, relatează scene din cartea Genezei și scene cu Moise, primind tablele legii.
Ansamblul cu culoarea dominantă galbenă, pus în transept în 1963, evocă scene ale creației, cauți pe Adam și Eva în grădină și observi poate și momentul expulzării lor din Paradis.
Mă tot învârt prin spatele ghidului francez privat, observ în fine pe Eva, plasată în centru, în picioare, printre ramurile unui copac al vieții, ea ține în mână un măr, disting și șarpele căutând cu lumânarea pe sub ochelari... Mai greul îl văd pe Adam, e chiar sub Eva, dar e răsturnat cu capul în jos, e bine ascuns :)... deasupra Evei, simți prezența lui Dumnezeu, într-un nor roșu.
Revin apoi asupra unui alt vitraliu, pe fond albastru cu Le Songe de Iacob, parcă toate personajele lui Chagall îmi dau impresia că vor să zboare, să danseze, printre păsări, flori și alte chipuri ascunse, sub privirea lui Hristos, ce stă cu brațele întinse.
Jacques Villon, în capela Saint -Sacrement
LA vârsta de 82 de ani, Jacques Villon, fratele artistului Marcel Duchamp, desenează în premieră cinci vitralii, cu tentă abstractă, în capela Saint -Sacrement, ele vor fi realizate într-un atelier din Reims.
Mâna inspirată a gravorului, ne dezvăluie scene din Crucificare, Ultima Cină a lui Hristos și nunta de la Cana.
Este o explozie de culori vii, de linii geometrice moderne, ce trădează talentul extraordinar al artistului... aceste vitralii contemporane sunt în opinia mea, vedetele catedralei.
Roger Bissiere , un pictor francez, a creat vitraliile de pe timpanul din Tour du Chapitre, cu notă dominantă albastră și pe cele din Turnul la Mutte, cu notă dominanta galbenă, parcă ar fi soarele și luna, fiind situate pe părți total opuse.
Toate vitraliile sunt ca niște pandantive sub bolți, ca niște perdele transparente, puse sus pe pereți, pentru a face ascultată, voia domnului.
Cu aparatul foto, am încercat timid să opresc câte o picătură a timpului... actul cultural, a surclasat lecția de religie. Detaliile pe interior s-au cam topit in creier, într-un spațiu mult prea amplu... da, Verlaine avea dreptate, e o catedrală bizară pe malul apei "cu vitralii armonioase".
Există panouri explicative în franceză cu fiecare etapă a parcursului spiritual, am urmat doar harta primită la intrare … textele sunt absolut superbe.
www.cathedrale-metz.fr
Cathedrale Saint-Etienne de Metz – Wikipedia
Broșură – La lanterne du Bon Dieu
Trimis de mireille in 01.02.16 15:43:48
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mireille); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte bun articolul. Am ocazia să vă acord primul vot.
Vă doresc o zi bună.
@mireille
Meme la gare de Metz a l'air d'un superbe chatelet/Ou, bouche-bee, j"ai presque perdu mon train, en admirant ses beautes
Un articol plin de poezie, în inconfundabilul stil "mireille"! A fost o lectură încântătoare, pentru care se cuvine a-ţi mulţumi, căci e aşa bine să-mi încep dimineaţa cu soare pe cer şi cu un jurnal de călătorie spre care eu însămi aspir!
@dorgo - Bonjour Dorgo, un grand merci pour ce commentaire poetique.
Sper sa n-ai dreptate si sa castigi cu acest articol o "diploma", caci este cu adevarat in review super(b).
Cat despre Chagall, nu mi-au placut niciodata picturile lui, dar vitraliile sunt cu totul altceva. Mai ales cele de la Mainz. Fara suparare, dar acelea mi-au ramas in suflet.
Iti multumesc ca mi-ai readus in data ochilor aceasta bijuterie medievala care este Metz-ul.
@mariana. olaru - Draga mea, mulțumesc pentru lectură, catedrala din Metz e ca un sanctuar de lumini, ca o călătorie medievală în lumea culorilor... am vrut cu acest articol, să-mi golesc valiza turistică cu amintiri... e multă poezie în vitraliile din casa Domnului... as fi avut nevoie de un ghid privat să înțeleg mai bine arta acestor bucăți minunate de sticlă... am rămas cu multe semne de întrebare... aspir să văd într-o zi și catedrala de la Reims.
Ce pot sa spun in contextual acestui review, ca sa ramanem in zona am ramas "Bouche bee", nu cred ca-mi imaginam aceste frumuseti. Felicitari, le meriti pe deplin, votat cu mare placere, iar pozele sunt minunate
@Radu Tudoran - Multumesc mult pentru ecou... nici eu nu mă topesc după picturile lui Chagall... la Mainz în biserică a ajuns doar mama mea în trecut cu familionul olandez... eu personal, nu am avut norocul să admir vitrallile albastre și sublime ale artistului, așa că nu am din păcate, termene de comparație... la Metz sunt doar trei vitralii... la germani, sunt parcă 9 ferestre de suflet. Pe Valea Rinului, în excursia mea din 2008, a existat o ,,deviere '' de la traseul cultural, ce a ocolit din păcate Mainz.
Impresionant, totul. Imaginile fara de care descrierea ar pierde din expresivitate iar prezentarea e de nota 10. Un adevarat tur de forta, felicitari!
@ mishu, Teona, Zlatna...
Vă mulțumesc pentru lectură și vot.
,,O bucurie veșnică-i frumosul ''.
O adevărată lecţie de istorie a artei ilustrată. Nu ştiu cum reviewul nu mi-a sărit în ochi în momentul publicării şi felicit admin. pentru ideea de a găzdui mai mult timp articolul cel mai apreciat.
mireille, un adevarat maraton turistic... o lectie... am votat la o ora matinala fiindca articolele tale trebuiesc citite in liniste si pe indelete... fara intreruperi, fara interventii"casnice" sa zic asa... ci savurate la o cafeluta... in tandem!
Felicitari!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Metz la mijlocul lui Cuptor — scris în 18.08.20 de Ana 5 8 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Metz, călătorie de-a lungul secolelor — scris în 30.09.15 de mireille din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Metz, capitala regiunii Lorena, oraș cu două oglinzi, îmbrăcat în piatra soarelui — scris în 14.09.15 de mireille din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Nov.2013 Metz, Lorena — scris în 08.12.13 de drumet din - RECOMANDĂ