Eutin sau ,,micul Weimar'' ,orașul trandafirilor și muzicii lui Weber

TIPĂREȘTE

Eutin, zis și micul Weimar, orasul trandafirilor și muzicii compozitorului Weber

Am ajuns ca un peregrin incurabil în nordul Germaniei, în micul Eutin, oraș drăgălaș cu un castel ducal pe un mare lac și capitala districtului rural Ostholstein din landul Schleswig –Holstein. El este pitoresc aruncat de regia mamei naturi, în zona lacurilor și pădurilor din regiunea numită Holsteinische Schweiz.

Nu prea am mâncat geografia germană pe pâine, așa că aruncând ochii pe un fluturaș turistic cu o hartă am descoperit că acest Holstein Elvețian are peste 200 de lacuri curate, dealuri blânde și păduri, fiind fericitul posesor al celei mai mare rezervații naturale din nordul țării. Ghețari uriași au format peisajul zonei și actuala rezervație naturală este caracterizată prin câteva superlative, eu am ales doar o vizită de o zi în acest oraș provincial cu 17 000 de locuitori, situat pe două lacuri în partea de est...

Eutin cunoscut sub numele de Rosenstadt , adică orașul trandafirilor ascunde o legendă ce este încă vie, el are chiar și propriul lui trandafir, numit Eutin Floribunda .

In perioada când înflorește trandafirul, mirosul lui regal se agață pe străzile înguste ale pitorescului oraș, se povestește că in 1813 locuitorii din Eutin l-au întâmpinat pe ducele de Oldenburg, la întoarcerea sa acasă la castel din exil cu petale de trandafir.

Ajungi aici cu mașina, autobuzul sau cu trenul din Lubeck sau Hamburg, Eutin e situat la 37 km de Kiel , capitala nordică a landului și 50 km nord de Lubeck.

Orașul e vestit pentru palatul ducilor de Oldenburg situat pe ape și pentru grădina sa englezească, vara el este vizitat de mii de de germani și 10 000 de danezi, care sunt atrași de evenimentele locale culturale.

Pentru o purificare modernă turiștii au posibilitatea de a face drumeții, ciclism sau o croazieră pe cele două lacuri Kellersee și Marele Lac Eutin , aruncate chiar în centrul burgului.

O scurtă privire în oglida istoriei

Eutin este un oraș linistit, unde am simțit patina nobiliară ce înconjoară centrul său istoric de multe secole.

Mergând pe firul istoriei descoperim originile așezării numite Utin în jurul anului 900 când slavii s-au stabilit pe așa numita ,,Insulă a Fazanilor’’ de pe Lacul Eutin de unde vor fi treptat alungați de colonizatorii olandezi, care au ajuns pe aceste meleaguri în 1143, atrași de pământurile rodnice.

Treptat orașul își va dezvolta propria lui piață și în 1260 episcopii din Lubeck se vor stabili în Utin, care va deveni centru al autorității clericale.

După reforma religioasă din 1536 orașul capătă numele de Eutin, prinții episcopi se convertesc la credința protestantă și în 1586, pentru prima dată, un fiu al familiei regale din linia Schleswig Holstein –Gottorf e numit prinț episcop.

Renumitul castel Eutin, ridicat in etape între secolele 13 și 16 va deveni reședinta ducilor de Oldenburg prin anii 1800, din 1997 el și-a redeschis porțile și pentru vizitatorii contemporani, fiind transformat în muzeu

Centrul istoric al orasului Eutin

Am debarcat în centrul istoric al orașului după ce am ocolit aiurea niște străzi înguste pietruite, în căutarea imposibilă a unei parcări, după 15 minute de suceli și învărteli am găsit salvarea în zona gării pe Elisabethstrabe ... am prins ultimul loc liber si noroc chior, era gratuita.

Suntem întâmpinați pe Peterstrabe de o pancartă pe care scrie în germană ,,Cultura întâlnește natura’’, Kultur trifft Natur în germană, am nimerit în plin festival al grădinilor în aer liber, pentru care vom scoate din căciulă 16 euroi de persoană, fără prea multe comentarii... prețul mi s-a părut la final, extrem de exagerat.

Centrul istoric vechi, spilcuit și vesel, e o compresie de case istorice vechi tipic germane, aici în Markplatz e vocea limbută a vechiului oraș ce pare preocupat să își trăiască clipele prezentului, în totală relaxare și tihnă.

Nu mă așteptam să dau peste vreo mină de aur, dar piața cu un monument pe mijloc e tare colorată și vie, fiind plină de terase, intru și eu imediat în comunitatea germană, așezându-mă la o masă să descifrez o fițuica turistica cât o palmă, tradusă greoi în engleză, am doar câteva vorbe pentru nominalizarea principalele obiective din orașul interior.

Markplatz e îmbujorată cu fațadele vechilor case medievale, unele sunt împodobite cu grinzi după moda nemțească, totul e extrem de înghesuit, voi da gata orașul liliputan în pași de piruetă într-o oră.

Clădirile ce le descopăr pe strada principală ar avea nevoie de o consultație istorică, citesc nedumerită lista cu denumiri în germană și descopăr și un panou stradal cu indicatoare despre obiectivele necunoscute, e un test cam dificil... ma ajuta cumnatul cu germana.

1 Rathaus. Primul popas istoric îl fac simplu în fața clădirii neo clasice a Primariei din Alstadt ridicată între 1789 și 1791, aplaud pe domnul primar și concetățenii lui, care au renovat și modernizat centrul istoric, în urma unui amplu program de dezvoltare urbană, pentru revigorarea turistică a Eutinului.

2 La centrul de primire al turiștilor din apropiere o doamnă amabilă îmi pune în brațe o poală de materiale în germană, dar mă fericește și cu un pliant în engleză, aducându-mi zâmbetul pe buze.

3. Palatul ducal al văduvei /Witwen -Palais din centrul pieței istorice, a fost ridicat în 1786 de Peter Richter, arhitectul curții pentru ducesa Ulrike Friedericke Wilhelmine de Hesse –Kassel, numele pompos al distinsei cucoane mă bagă în ceață, ea a fost soția ducelui Frederick Augustus I. Palatul nu a fost însă locuit de această doamnă, deoarece ea a trecut în lumea de dincolo, după doi ani de la decesul soțului. :))

Cercetez stilul baroc târziu al clădirii istorice, cu două aripi, ce s-a ales de locatarii palatului nu am idee, el va deveni la un moment dat reședința temporară a bibliotecii de la curtea ducală. Incepând cu anul 2000 palatul a fost renovat de un investitor privat și din 2009 suflă vântul prin el.

4. Hofapotheke /Farmacia curții

In drum spre marele lac Eutin, defilez pe lângă o clădire foarte veche care îmi sare în ochi, mă dumiresc cu greu că aici este prima farmacie regală de la curte pe Koningstrabe. nr 13, una din cele 4 străzi istorice ale vechiului oraș. Mă opresc din respect istoric în fața dumneaei, nu am pe cine interpela, cert e că această farmacie de la 1635, a fost reabilitată și transformată în bancă.

5. Am Rosengarten (La Rozariu) e o stradă veche care mă conduce spre Vob Platz , în 1928 un grădinar faimos a atașat o intrare acoperită cu trandafiri, care va face legătura cu drumul spre marele lac Eutin... bieții trandafiri erau pe ducă.

6. Casa poetului Johann Henrich Voss se află pe Wasserstrabe sau Strada Apei, acest om al literelor a stat în Eutin 20 de ani, fiind cunoscut ca traducător al operelor lui Homer în limba germană... acum chiar m-am luminat la cap.

7. Mergem cu capul plecat spre piața bisericii să ne spălăm cuvincios sufletul în Michaelis -Kirche , cu un turn înclinat din sec. 12... e plină de elemente valoroase.

Mă închin în fața unei clădiri austere din cărămidă cu trei nave, construită în stil romanic târziu, turnul ei de vest domină silueta orașului... nu e prin zonă mare afluență de turiști.

Am intrat în biserică, fiind surprinsă de dimensiunile ei generoase, patronul lăcașului e desigur Sf Arhanghel Mihai care se luptă pe un vitraliu cu un dragon.

Mă încântă amvonul de lemn din 1650, e absolut suberb, ușa de la intrare e decorată cu o figură a apostolului Petre cu simbolurile sale, cheile.

Pe scări stă Moise cu tablele lui de piatră, la intrarea în amvon stă scris: ,,Invățati ce e adevărat, urmați-l pe Hristos’’... un moșulică la o masă mă fericește pentru un euro cu un pliant în engleză.

Secțiunea centrală îl arată pe Hristos ca salvator Mundi, mâna lui dreaptă e ridicată într-un gest de binecuvântare și în mâna stângă el ține un glob.

Picturile de pe tavan din secolul 14 sunt absolut remarcabile, notez și o cruce triumfală suspendată de o arcă, ea este valoroasă deoarece are o relicva cu acul lui Isus adusă de un episcop în 1279, e pusă într-o rocă de cristal, în interiorul pieptului lui Hristos.

Candelabrul dedicat fecioarei Maria din capela sudică e o comoară a bisericii, ea a fost adusă in 1322 de niște țesători. Madona e sculptată din stejar și stă sub un baldachin, purtând în brațul stâng pe Isus.

Mă retrag cucernic din lumea tăcută, studiind la despărțire orga veche și un vas de botez, purtat de trei îngeri cu mâinile împreunate... dacă nu plăteam euroiul, nu puteam să vă rezum așa documentat lăcașul. :))

8. Traseul pietonal continuă spre Marele Lac Eutin, unde se află Castelul ducilor de Oldenburg , ce are legături cu marea țarină Caterina a Rusiei, bunicii ei au trăit în acest palat, care merită în premieră pe Afa, o poveste separată, căci eu mă topesc după povesti cu duci și prințese.

Inainte de a ajunge la castel, descopăr o clădire lungă albă, aflată în fostele grajduri ducale, este Ostholstein -Museum în Schossplatz , în același perimetru se află și

Landesbibliothek , noua bibliotecă regională, găzduită de fosta casă ducală a cavalerilor.

In acest muzeu există o expoziție permanentă la etajul superior despre ,,Eutin in epoca lui Goethe ‚’’atunci când orașul era considerat centrul spiritual și cultural al Germaniei de nord.

In jurul anului 1800 Eutin a fost numit Micul Weimar , ducii Friederick Augustus și Peter Friederick au contribuit enorm la dezvoltarea unei intense vieți culturale în oraș.

Marele compozitor Carl Maria von Weber s-a născut la Eutin și a fost botezat în capela bisericii castelului, artistul va reveni de două ori în oraș, pe parcursul vieții.

O mare personalitate a vremii a fost și Johann Wilhelm Tiscbein, numit Goethe Tiscbein, după numele faimoasei lui picturi, Campagna Goethe, pictorul chiar l-a însotit pe Goethe în călătoria acestuia în Italia și voi admira picturile lui în palat.

9. Am descoperit din întâmplare Spitalul St-Georgs pe strada Lubecker, o clădire veche din sec. 18, ea oferea azil celor nevoiași, ulterior casa a devenit școală, depozit militar, bucătarie publică, muzeu al orașului și liceu tehnic.

10 Am trecut mirată pe lângă o clădire impresionantă cu aer guvernamental, e sediul pentru președentia districtului din 1911... ochii mei căutau însă curioși Weberhaus.

11. Am părăsit trupa familiei în centrul burgului pentru 30 de minute, renunțând parțial la masă, nu eram un turist fericit, doream să miros puțin casa natală a marelui compozitor romantic german, am fost ajutată de două doamne în vărstă, care m-au dirijat spre capătul orașului pe Lubeker St 48.

Casa veche din cărămidă roșie cu un etaj din sec. 18 a devenit cafenea... stupoare, ușa ei de culoarea oului de rață este închisă, i-am dat o roată respectuoasă, din vitrina tăcută am auzit aievea muzica profundă ce curgea urechilor mele, din filele de cărti, expuse în vitrină.

Am revăzut a doua oară casa din mașină, la ieșirea din oraș în drum spre Travemunde. Am citit într-o poza pe net ca aceasta casă e pusă la vânzare... mare păcat pentru turism, bine că au pus totuși o placă memorială pe zid.

Eutiner Fetspiele are loc în iulie și în august timp de mai multe săptămăni într-un teatru în aer liber deasupra Lacului Eutin, în onoarea compozitorului Carla Maria von Weber.

Stejarul Miresei -o poveste cu Romeo și Julieta pe Brautiggamseiche, Dodauer, Forst, Eutin.

Un stejar formidabil vechi de 500 de ani era trecut pe listă mea turistica, el e pe o potecă într-o pădure la capătul șoselei B76 în drum spre orășelul Plon.

El este cea mai vestită atracție turistică din zonă, i se spune stejarul miresei și e localizat în pădurea Dodauer Forst , la câțiva km de Eutin.

Doi tineri indrăgostiti, o fată de pădurar și fiul unui producător de ciocolată și-au ascuns amorul fața de părinți, folosind un copac pentru a ascunde răvașele de iubire într-o scorbură, în final ei au primit acordul părintilor și nunta a avut loc la poalele stejarului.

Acest copac e folosit și astăzi drept cutie poștală, din 1927 stejarul miresei are propria lui adresă și primește felicitări și scrisori de pretutindeni, ele sunt distribuite de un poștaș, oricine le poate citi.

Rupți de picioare prin grădinile castelului și expozitiile amenajate, nu am mai avut disponibilitate să îmbrățisez copacul gros de 5 metri... mi-au ajuns cei din pădurea și moșiiile castelului Eutin.

Evenimentul verii în Eutin -Landesgartenschau -Spectacolul grădinilor

Eutin e un oraș ce înflorește din 3 aprilie până în 3 octombrie, în fiecare an se desfășoară o ,,petrecere’’ în uriașa grădină de 27 de hectare așezată pe malurile pitorești ale Lacului Eutin , în 2016 au trecut pe aici peste 400 000 de turiști.

In vara lui 2016 acest festival costisitor pentru buzunarul turistic s-a desfășurat sub un motto inspirat: ,,să devenim una cu natura ’’.

Ca vizitator chiar am simțit că mă aflu în mijlocul acestui eveniment de mare amploare, ce oferă surprize naturale și artistice în 12 grădini culturale și de relaxare.

O femeie pictată printre trandafiri reprezintă simbolul unității dintre om și natură, ea se identifică desigur cu Orașul Trandafirilor și cu spectacolul grădinilor.

5 spații diferite, clar structurate traversează terenurile expoziției uriașe, care echivalează ca suprafață cu 38 de terenuri de fotbal, zona Parcului sudic, Zona Curții castelului, zona cu grădinile castelului istoric, golful lacului și parcul lacului dotat cu cu zone de joacă și spatii recreative...

Din centrul istoric mignon am ajuns în cinci minute în Parcul Eutin și în 10 minute in mijlocul pădurii, traversând Rosengarten ... m-am așezat pe o punte de lemn dotată cu niște bănci de lemn cu forme elegante și în mijlocul parcului, aproape de zona de rodendroni, m-am instalat o oră pe niște scaune de relaxare, unde am făcut plajă și am prins wi fi gratuit, de aici am lansat primul strigăt electronic gratuit spre prietena mea @Eugenia 55, ce fierbea în Bucuresti la temperaturi de cuptor... mi-am rupt picioarele prin vastele terenuri ale castelului vreo două ore... vă invit altă dată la ora ceaiului la castelul Eutin și la o plimbare filosofica iluministă prin cea mai mare gradină monument istorică din Holstein... e o poveste prea lungă ce asteaptă să închid definitiv capitolul german al verii mele trecute.

---

VIZUALIZĂRI: 1981 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI