Muzeul Etnografic - Loveci

TIPĂREȘTE

Loveci este unul dintre cele mai vechi orașe din Bulgaria, de aceea, cei care ajung în această parte a țării, nu se poate să nu fie impresionați de aspectul său. Cunoscut de-a lungul timpului ca important centru comercial, orașul s-a dezvoltat și din punct de vedere educațional și cultural. Astăzi - pe lângă faptul că este un oraș frumos, modern - este păstrătorul unei atmosfere de secol trecut pe care vizitatorul o va descoperi cu mare încântare. În partea veche a orașului - în Varoșa - sunt case construite în perioada 1850-1870, toate foarte bine păstrate, alcătuind un adevărat muzeu în aer liber.

Activitatea muzeală în orașul Loveci are și ea o îndelungată tradiție. Am fost surprinsă aflând că începutul trebuie căutat prin 1895, că a existat un club numit "Наука" (se citește "Nauca" și înseamnă "Știință") și o colecție muzeală cuprinzând aprox. 570 de exponate, toate donații ale localnicilor.

În zilele noastre, între altele, vizitatorii orașului n-ar trebui să rateze complexul etnografic și expozițiile sale.

În Varoșa, partea veche a orașului Loveci, pe malul drept al râului Osam, din Strada Marin Poplukanov care urcă spre Muzeul Vasil Levski și spre Cetatea Hisarya, o străduță pietruită, îngustă și ușor în pantă - ul. Hristo Ivanov-Golemia - se desprinde perpendicular, spre stânga. La numărul 16, pe partea dreaptă, o poartă deschisă și un program de funcționare ne avertizează că am ajuns la Muzeul Etnografic.

În perioada Noiembrie - Martie muzeul este deschis în fiecare zi, între orele 9.00-12.00 și 13.00-17.00, iar în perioada Aprilie - Octombrie este deschis în fiecare zi, între orele 9.00-13.00 și 14.30-18.00. Taxa de vizitare este de 2 leva/persoană - adulții și 1 leva/persoană - copiii, studenții, seniorii și persoanele cu dizabilități. Cei care vin în grup de 15 sau mai multe persoane achită tariful redus.

Muzeul Etnografic din Loveci este constituit din două case vecine - Casa Drasov și Casa Rashov - situate în vechiul cartier Varoșa. Declarată rezervație arhitecturală și culturală în 1969, Varoșa își întâmpină vizitatorii cu multe alte construcții cu arhitectură deosebită, din perioada Renașterii Naționale, care stau aliniate pe străzile înguste, abrupte și pietruite. Exponatele din interiorul ambelor case-muzeu reflectă viața de familie a locuitorilor din Loveci la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX.

Am trecut dincolo de poartă și ne-am oprit în curtea pietruită privind căsuțele albe cocoțate pe fundații solide, din piatră brută. Pe unul sau chiar pe două etaje, stâlpii de lemn susțin verande tot din lemn, prevăzute cu scări pentru accesul la nivelul superior. La parter sunt anexe, ceva în genul șoproanelor din vechile gospodării românești, atâta doar că nu sunt construite separat de clădirea de locuit.

O scară exterioară, din piatră, ne facilitează accesul în curtea din fața intrării în casele-muzeu. În curte, nimeni, dar prin ușa deschisă a unei construcții mici, ne zărește o femeie care cheamă în câteva cuvinte bulgărești pe cel care trebuia să ne fie ghid în timpul vizitei la Muzeul Etnografic. Custodele muzeului, un om simplu în aparență, este o comoară de informații pe care ți le oferă cu aceeași vervă, în bulgară sau în engleză. Ne-a invitat în interior, dar nu a făcut-o așa cum ar face-o oricine. Cred că este stilul lui să-l pregătească pe vizitator într-un fel anume. Ne-a arătat intrarea și ne-a spus: "Pregătiți-vă să treceți prin această ușă veche de lemn! Dincolo de ea vom fi într-o lume trecută, în vremuri mai vechi de 100 de ani."

Casa Drasov este prima casă a expoziției etnografice. Transformată în muzeu în 1973, Casa Drasov prezintă stilul de viață al familiei unui comerciant înstărit de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX. Ni se atrage în mod deosebit atenția asupra înfluențelor vest-europeane asupra stilului bulgar, autentic. Poate datorită faptului că a fost prima casă vizitată, Casa Drasov mi s-a părut cea mai interesantă. Trecând din cameră în cameră (de fapt vezi interioarele doar din hol, din pragurile ușilor deschise) observi evoluția în timp a mobilierului și a aranjamentelor interioare. Construită în prima jumătate a sec. XIX, foarte bine conservată, Casa Drasov se numără printre cele mai tipice din zona Loveci. Interiorul este recreat pentru a ilustra stilul de viață al unei familii cu stare materială bună. Trecerea de la viața simplă, tradițională, din perioada Renașterii Naționale la viața urbană, din ce în ce mai influențată de Europa de Vest este evidentă. Începând cu o cameră modestă, cu mobilă joasă, cu un singur pat mare în care dormeau toți ai casei, de la noul născut până la străbunici, treptat observăm - cu trecerea timpului - interioare din ce în ce mai sofisticate, cu paturi englezești, cu oglinzi franțuzești și cu scaune vieneze. Farfuriile din porțelan de pe pereți și din bucătării provin din România, China și Germania.

Toate exponatele din Casa Drasov sunt originale și au aparținut unor familii din Loveci.

Casa Rashov

Casa Rashov a fost amenajată ca muzeu ceva mai târziu, în 1983 și prezintă locuința unui intelectual din Loveci, din prima jumătate a sec. XX. Vecină cu Casa Drasov, cu aproape același stil arhitectural, Casa Rashov a fost construită în jurul anului 1835.

Ultimul proprietar, Nencho Rashev, un activist social și cultural, a donat casa Muzeului de Istorie. Interiorul amenajat ca muzeu este mobilat în stilul anilor 1930. Una dintre încăperile Casei Rashov este dedicată fostului proprietar. Pot fi văzute acolo obiecte personale, biblioteca și biroul său, instrumente muzicale și chiar un portret al lui Nencho Rashev. Casa găzduiește, între altele, o încăpere specială care ilustrează viața de zi cu zi a fetelor unei familii de intelectuali. În stilul său original, însoțitorul nostru ne spune: "Aici veți vedea cum își treceau timpul fetele acum 100 de ani când nu exista internet, nici televizor, nici radio!". Într-un cadru cu perdele dantelate și cu mobilier de epocă, patru manechine înveșmântate în haine specifice perioadei, simulează diverse activități: lucrul de mână, lectura unei cărți, exersatul la pian.

Vizitarea bucătăriilor a fost o altă poveste. Ghidul de la Muzeul Etnografic nu descrie obiecte, el crează scene sau situații determinându-te să-ți imaginezi obiceiurile vechi, să te simți cu adevărat oaspete al unei case locuite și nu al unui muzeu. De exemplu, spunea: "Aici stăpâna casei se pregătește să pună masa. Ce să pună în vasul de lut? O mâncare caldă, cu fasole sau poate niște brânză proaspătă cu pătrunjel și ierburi?"… și tot așa până când aproape că percepi aromele plutind prin aer. Ni s-a semnalat o cutie de metal pe care scria "Milka Suchard" explicând că a fost prima cutie cu cacao pentru băut, care a fost importată în Bulgaria. Evenimentul s-a petrecut - conform spuselor lui - în anul 1901. Lângă masa pe care se servea micul dejun, o cusătură care nu-și avea locul decât acolo, are și acum brodată urarea "Добро утро" - Bună dimineața! Când a prezentat dulapul din bucătărie și etajera pe care stau aliniate cutiile din porțelan păstrătoare de alimente de primă necesitate într-o bucătărie (vi le mai amințiți, desigur. Așa ceva a existat și cred că mai există pe la noi), citind ceea ce scrie pe ele, ghidul nostru a insistat foarte mult asupra asemănărilor lingvistice dintre popoarele noastre: zahăr - захар (zahar), sare - сол (sol), orez - ориз (oriz), griș - грис (gris), cafea - кафе (cafe).

Pentru mine, vizita la Muzeul Etnografic din Loveci n-a fost o simplă vizită la un muzeu. A fost o întoarcere în trecut, o lecție de istorie și de cunoaștere a obiceiurilor locului. La terminarea vizitei (abia atunci ni s-a încasat taxa de vizitare), arătând dealul, ghidul a amintit de vremurile romane când a fost construită cetatea și de anul 1187 - începutul celui de-al Doilea Țarat Bulgar. N-a uitat nici să ne arate o casă albă, mai sus de muzeu, spunând câteva cuvinte despre marele om care a văzut lumina zilei colo. Este vorba despre cosmonautul bulgar Georgi Ivanov, care - alături de cosmonautul sovietic Nikolai Rukavishnikov - a călătorit în spațiu la bordul navetei spațiale Soyuz 33, în aprilie 1979. Misiunea a fost un eșec, cu deteriorări grave ale aparatului de zbor, dar autocontrolul, curajul și abilitățile celor doi piloți - și norocul, aș zice eu - i-a adus teferi, pe Pământ.

Recomandându-ne să urcăm la Monumentul lui Vasil Levski și la Cetatea Hisarya, să vizităm Muzeul Vasil Levski, Biserica "Sfânta Fecioară Maria", Parcul Stratesh cu grădina zoologică și, bineînțeles, Podul acoperit, gazda noastră a încheiat cu un amabil "Good Luck!"

---

VIZUALIZĂRI: 871 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI