La Tavernola Bergamasca, pe malul lacului Iseo

TIPĂREȘTE

În 2016, Christo, un celebru artist plastic de origine bulgară, inventatorul unui gen nou numit „împachetarea spațiului” , omul care a îmbrăcat în țesătură, printre altele, Pont Neuf din Paris, fântâna și zidurile medievale din Spoleto sau Reichstagul din Berlin, a realizat, împreună cu soția sa, Jeanne-Claude Denat de Guillebon, un cheu plutitor (Floating Piers) pe Lacul Iseo.

Timp de 16 zile, cca. 1 milion de oameni au putut face o plimbare de 3 km pe un soi de pont marin acoperit de o pânză portocalie reflectorizantă, simțindu-se, potrivit spuselor artistului, „ca și cum ar merge pe apă” .

Mi-ar fi plăcut să mă bucur și eu de o asemenea experiență unică, dar nu s-a potrivit... A trebuit să mă mulțumesc cu o jumătate de zi petrecută pe malul lacului Iseo, fără ca măcar să ajung la Monte Isola, una dintre puținele insule lacustre locuite din Europa și totodată printre cele mai mari.

Curat ghinion! ????

Câteva date despre lacul Iseo

Al patrulea lac ca mărime din Italia, cu o lungime de cca. 24 km și o lățime maximă de 5 km, este situat între Bergamo și Brescia, la poalele unor munți glaciari înalți. Este alimentat de râul Oglio iar partea sa de nord a fost declarată de UNESCO rezervație a biosferei.

Pe malurile sale se înșiră mici localități pitorești și liniștite, căci Iseo atrage mult mai puțini turiști comparativ cu lacurile Garda și Como, între care se găsește.

Tocmai acesta a și fost motivul pentru care l-am preferat în detrimentul mult mai opulentului Como (de care ne despărțea, față de Bergamo, aproximativ aceeași distanță), un loc recunoscut pentru vilele și palatele sale care necesită, și merită! ???? o vizită mult mai aprofundată - preferabil cu mașina. Poate pe viitor!

Cei interesați să afle mai multe detalii despre lacul Iseo pot accesa visitlakeiseo.info/en.

Drumul

Așadar, intenția mea era să luăm autobuzul spre lacul Iseo și apoi un vaporaș care să ne ducă la Peschiera Maraglio, un sat de pe Monte Isola despre care citisem că ar fi ăl mai drăguț de pe insulă, cu priveliști montane superbe și suficiente buticuri, bărulețe și restaurante. Trebuia prin urmare să găsesc o localitate pe malul lacului de unde să urcăm pe puntea unei bărci cu un orar dus-întors convenabil, căci nu doream cu niciun chip să petrecem noaptea pe acolo.

A fost o sarcină destul de dificilă, căci deși există mai multe vaporașe care fac legătura dintre satele de pe mal și insulă, fie nu opreau la Peschiera, fie opreau dar la ore nerezonabile pentru noi (eram la început de mai și nu se trecuse la orarul de vară, cursele fiind puține). Sau, și mai rău, către localitatea respectivă nu era autobuz direct din Bergamo și trebuia schimbat undeva pe traseu, ceea ce implica alți timpi de așteptare.

Am fost nevoită să coroborez datele despre mersul autobuzelor din Bergamo către lac, găsite pe site-ul bergamotrasporti.it/perco ... ale/linea-e.pdf, cu cele privind cursele vaporașului de pe navigazionelagoiseo.it și am stabilit următoarele: să luăm autobuzul de ora 10 către un sat pe nume Tavernola Bergamasca și de acolo vaporașul de 12.30 spre Peschiera Maraglio, de unde să ne întoarcem la Tavernola la 15.38 și să luăm busul de 16.45 către Bergamo.

Toate bune și frumoase, numai că socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de pe teren. Și nu din vina mea! ????

Cu puțin înainte de ora 10, ne-am prezentat regulamentar la autogara din Bergamo și ne-am suit în autobuzul notat cu litera „E” de la peronul 7. La fel ca la San Pellegrino Terme vezi impresii, nici aici nu am putut folosi cardul pentru sistemul integrat de transport în comun, și biletele ne-au costat 10 euro dus/întors/persoană.

Între Bergamo și lacul Iseo sunt cam 40 km, dar asta în linie dreaptă; în fapt, autobuzul ocolește prin tot felul de sate pentru a îmbarca și debarca pasagerii, așa încât până la Tavernola Bergamasca face o oră și un sfert. Drumul e OK, nimic spectaculos, până ce se ajunge pe malul lacului la Predore.

Predore e un orășel în toată regula, cu toate atributele care decurg din asta: supermarketuri, bănci și ATM-uri, grădini cu flori, pensiuni turistice etc. Dar cel mai mult îmi atrag atenția amenajările de pe mal: pontoane și porturi pline de ambarcațiuni de plăcere mai mari sau mai mici.

După Predore, drumul SS469 cotește brusc spre nord și trece pe lângă un parc mare. La 11:15 am coborât în Tavernola Bergamasca în stația Molo Marinai d’Italia (cap de linie). Mai aveam o oră și un sfert până să ne îmbarcăm pe vaporaș și am folosit timpul cu folos! ????

Ne-am plimbat pe țărm, admirând vasele acostate și debarcaderul și, la mică distanță, prin ceață, Monte Isola, care arată exact ca un munte ce răsare brusc din apă - de unde și numele. Citesc că vreo 2.000 de locuitori trăiesc permanent pe insulă în 11 sate și că amatorii de drumeții au la dispoziție tot felul de trasee cu diverse grade de dificultate, inclusiv cel care duce la Santuario della Madonna della Ceriola, de unde se deschid panorame fantastice.

Nu-mi propusesem să fac ascensiuni, ci doar o plimbărică până la Peschiera. Și în așteptarea momentului, am zis să dăm o raită prin

Tavernola Bergamasca

După o incursiune pe mal însoțită de o ședința foto în care m-am străduit să pozez lacul liniștit dar mohorât în acea zi înnorată și părculețul de lângă el, cu câteva bănci, ronduri cu flori și nelipsitul monument închinat eroilor căzuți în războaie, ne-am așezat vizavi de debarcader, la o masă la Barul Miralogo, alături de alți cetățeni italieni și de alte naționalități care, la fel ca noi, intenționau să ia vaporașul. Ne-am amuzat uitându-ne la o pereche de căței jucăuși și la un elicopter care survola insula, am mers la toaletă (care avea WC-uri turcești! ????) și am comandat un cappuccino și un pahar cu bere. Ne-au fost servite împreună cu felii de prosciutto pe pâine prăjită caldă, două feluri de brânză, chipsuri de cartofi și un bol cu măsline. Iar nota de plată a fost de doar 7 euro!

Așa să tot trăiești! ????

În fine, se apropie ora H și ne înființăm la debarcader. Vedem vaporașul cum se apropie și scostează. Și o tanti coboară și ne anunță de la distanță în italiană și engleză că următoarea plecare din Peschiera înapoi la Tavernola este abia la ora 18.

Hopa! ???? Accesez rapid site-ul cu programul autobuzelor și constat că ultimul e prevăzut să o ia din loc din Tavernola către Bergamo la 18:15. Și cum vaporașul face un sfert de oră din Peschiera la Tavernola, e clar că nu avem cum să revenim la domiciliul temporar din Bergamo în aceeași zi.

Mă enervez instantaneu????: toată munca mea pentru a corela mersul autobuzelor cu cel al vaporașului s-a dovedit inutilă...

Adrian mă consolează (e un drăguț!). Oricum, nu avem ce face.

Decidem să ne plimbăm prin Tavernola, ocazie cu care constat că este un sat fără pretenții, cu case foarte îngrijite dar deloc luxoase. Urcăm pante ușoară pe alei pavate cu piatră cubică și admirăm clădirile cu 2-3 etaje, ferestrele cu arcade acoperite de obloane maronii, un magazin simpatic cu suveniruri și mici statuete, ghivecele cu mușcate. În spate se înalță munții „înverziți de copaci” , cum bine remarcase Christo.

Citesc pe net că până la jumătatea veacului al XIX-lea, Tavernola a fost un cătun izolat de restul lumii, fiind accesibil doar cu barca. Șoseaua de pe malul lacului a fost construită între 1832-1848.

Numele localității derivă din latinescul taberna („atelier"), deși dovezi ale existenței unei așezări romane nu au fost descoperite în zonă. În Evul Mediu, a devenit un important centru comercial, în special mulțumită familiei Fenaroli, care a stăpânit satul și împrejurimile din secolul al XI-lea până în 1428, când Bergamo și provincia sa au intrat sub controlul venețienilor.

Turnul Fenaroli, datat secolul al XIV-lea, este de altfel unicul vestigiu bine conservat din zidurile medievale; restul orașului vechi s-a pierdut din cauza alunecărilor de teren din 1906. Este și cea mai înaltă clădire din sat, vizibilă din orice punct.

Câteva biserici au rezistat însă timpului: Chiesa di San Pietro, în stil romanic, cocoțată pe panta muntelui, sau Chiesa Parrocchiale di Santa Maria Maddalena, pe care am vizitat-o. A fost construită în 1749 pe ruinele unui castel și ale unui locaș mai vechi și este o construcție simplă, cu o singură navă, dar cu un interior în stil baroc surprinzător de bogat ornamentat cu basoreliefuri în marmură albă și picturi religioase.

În fine, o altă clădire demnă de oarece interes este cea a sediului poștei, pe a cărei fațadă s-au păstrat fragmente de fresce renascentiste din secolul al XVII-lea. La parterul său funcționează Barul Roma, iar alături se află stația autobuzului, pe care l-am luat înapoi spre Bergamo la ora 16.45, așa cum stabilisem.

Dar până atunci mai aveam ceva timp. Așa încât, după ce am obosit plimbându-ne, ni s-a făcut foame și ne-am oprit pe malul lacului la Ristorante-pizzeria La Sirena, pe strada principală, în capătul nordic. Cu riscul de a fi „trasă de urechi” de către webi, nu voi scrie un review separat despre acesta.

Pentru că nu merită. ????

Poate că ar fi, în schimb, util să menționez că, în afară de el, nu am văzut alte restaurante în Tavernola, doar cafenele. Poate or fi, dar n-am dat eu peste ele.

Ideea a fost să mâncăm o pizza, numai că am fost avertizați de la început că nu dau drumul la cuptor decât după ora 18. Ce chestie! ????

Aveau meniul zilei la 15 euro, alcătuit din două feluri, apă plată sau gazoasă și cafea. La primul fel se putea opta pentru risotto cu tumeric, linguini sau paste cu sos de roșii; la felul doi alegeai dintre curcan gătit în stil palermitan și vită cu sos. În plus, dacă erai cuminte, primeai cartofi prăjiți și salată mixtă. Se pare că noi n-am corespuns cerințelor, căci salată nu am căpătat... ???? Adrian a comandat risotto iar eu linguini, iar la felul doi amândoi am dorit curcan palermitan, care s-a dovedit a fi prăjit pane și asezonat cu niște ierburi.

Mâncarea mi s-a părut fadă și m-a deranjat mult mirosul de prăjeală, căci deși restaurantul era de fapt o terasă acoperită situată la etaj, geamurile fuseseră complet închise. Situația a fost parțial salvată de priveliște: lacul Iseo, pe care navigau cu grație niște rățuște drăgălașe, se întindea fix sub ochii noștri, cu Monte Isola în fundal, acoperit de păduri de foioase.

Și cu această imagine frumoasă în minte, dar cu regretul de a nu-mi fi putut duce planurile la bun sfârșit, am părăsit Tavernola Bergamasca, bifând - de bine, de rău - încă un punct pe harta Italiei: lacul Iseo. Unde sper să revin cât de curând, căci abia dacă l-am „adulmecat” .

Și mi-a plăcut! ????

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Lacul Iseo este deosebit de pitoresc, înconjurat de munți împăduriți și cu o insuliță simpatică în mijloc.

Tavernola Bergamasca este un sat mic și liniștit, prea puțin ofertant pentru turiști. A fost totuși alegerea mea pentru a ajunge ușor cu autobuzul din Bergamo și apoi cu vaporașul la Peschiera Maraglio de pe Monte Isola. Numai că n-am avut noroc!

---

VIZUALIZĂRI: 1065 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI