Lumea copiilor

TIPĂREȘTE

Calatoria din Kusadasi in Ozdere (un orasel aflat la aprox. 35 km distanta) este o adevarat aventura. Sunt numai serpentine – tot drumul... super nu? Pentru o persoana care are rau de masina si de drumuri serpuite, calatoria este un cosmar. Soferii turci sunt niste razboinici – depasesc orice misca pe sosele. De fiecare data ai impresia ca incearca sa isi bata recordul la timp. Partea cea mai nasoala este ca majoritatea masinilor sunt intr-o stare avansata de descompunere. Cel putin cele cu care am fost noi asa erau. Cand ajungi la destinatie, te asezi in genunchi si saruti pamantul. Asa ca va recomand sa mergeti cu taxiul. Nu ca soferii acestor mijloace de transport ar avea un stil mai putin smucit... si sa nu aveti impresia ca acestia nu participa si ei la un concurs „need for speed”... nu uitati... sunt si ei turci... dar este mult mai confortabil si nu ai senzatia ca ti se zdruncina toate organele interne. Iar vis-a-vis de pret, este foarte convenabil cand sunt 3-4 persoane.

In Ozdere am stat la Grand Efe, un hotel de familisti. (conditiile de la acest hotel le-am povestit pe larg in alt review dedicat). Fiind departe de nebunia din Kusadasi, fac tot posibilul sa te simti bine si iti ofera in incinta hotelului destule alternative sa nu te plictisesti. Au locuri de joaca pentru copii – unde sunt supravegheati. Jocuri pe plaja, tenis de masa si de camp, biliard, animatori la piscina care organizau concursuri, faceau tot felul de dansuri pe marginea piscinei, exercitii in apa si pe margine – toate astea pe timpul zilei. Seara spectacole pentru copii si adulti.

Locatia are in dotare 3 piscine. Una mica pentru cei mai mici pamanteni – cu tobogane, o piscina mare pentru cei care stiu sa dea din maini si din picioare in scopul de a avansa in apa  (apa de aprox 2 m) si un al treilea bazin numai de 1, 5-1, 6 m – dotat cu 2 tobogane. De fapt... aici vroiam sa ajung.

De felul meu sunt mai copilaroasa si de cate ori am ocazia demonstrez asta si celor din jur. Nu va puteti inchipui cum mi-au sclipit ochii in momentul in care le-am observat. Urma sa pun stapanire pe ele. Facand o comparatie –eu semanam cu cainele lui Pavlov – el cu mancarea... eu cu toboganul. 

Cand am iesit prima data la plaja, m-am indreptat timida catre acesta. Am urcat scarile printre copii care alergau sa ajunga la rand pentru a se mai da o data. Nu vroiam sa ma bat cu ei pe un loc de joaca. Pana sa ma dau prima data, am lasat fara sa vreau toti copiii in fata mea... pe unii chiar de 2-3 ori. Deh... asa sunt kinderii... smecheri nevoie mare... ajungeam si eu in fata si ma tineam de balustrada... cand sa ma asez... treceau pe sub mainile mele si se aruncau direct pe „partie”. Si ce sa fac? Asteptam sa se elibereze... nu vroiam sa le cad in cap sau sa ii lovesc. Sincer va spun... am alunecat pe bucata de plastic dupa o asteptare de aproximativ 10-15 min, timp in care coada trecea pe langa mine. Am revenit in rand... de data aceasta cu tupeu  As fi fost in stare sa musc de gat piticii care doreau sa ma fenteze sa ajunga inaintea mea. A fost suficient sa ma impun in fata unui „adversar”. „Where is your place? ” – l-am intrebat pe un pusti in timp ce ii puneam frana cu mana pe crestetul capului. Aveam o fata de Bau Bau in acel moment ca speriam cu siguranta si ursii din Brasov.

Dar asta nu e distractiv... ci faptul ca totul devenise o competitie intre mine si noul meu partener de joaca – fratele iubitului meu in varsta de numai 28 de ani.  Concursul se intitula: „Cine e mai bolovan? ” – in termeni mai academici se traduce astfel: „Cine scoate mai multa apa din piscina la aterizare? ”. In bazin, langa noi, plonjau si cei din toboganul de langa. Dar cand aterizau ursii in apa – cateva secunde bune – nu mai iesea nimeni la suprafata din cauza valurilor pe care le faceam. Spectatorii aflati la 1-2 m de locul impactului trupurilor noastre cu apa – simteau, fara sa isi doreasca, gustul de clor. Nu va mint cu nimic cand va spun ca, pana sa ne cunoasca toata lumea cazata la Grand Efe... am auzit injuraturi pe toate limbile – chiar si in limba mea materna. Dar in acea clipa de euforie ma durea la 10 m in spatele dosului de ei si ma faceam ca nu cunosc aceeasi limba: „What? I don’t understand a thing. Please, speak in english! ” – „Sa te f... ugaresc! ” – imi raspundea politicos un domn de loc din ROMANIA.

Stiti cum e intr-o relatie in care cei doi abia si-au inceput activitatea sexuala – incearca/experimenteaza noi pozitii – asa eram eu si viitorul meu cumnat (sper ). Doream sa vedem care este pozitia perfecta a corpului (maini, picioare, abdomen, sezut) astfel incat la aterizare apa sa nu mai stea la locul ei. Radeam cu gurile pana la urechi dupa aterizare cand povesteam reactiile celor de pe margine, care incet incet, unul cate unul, evacuau zona. Atat de tare ne distram incat am facut pofta si altora mai maricei. Nu stiu exact de ce au intrat in joc... pentru a se distra sau pentru a face intrecere cu noi. Varianta din urma o vad ca pe cea mai plauzibila avand in vedere ca se crease deja un stil de plonjare in lighean: bomba cu sezutul inainte. Fara sa ma dau mare... eram cea mai tare la acest stil... ca doar era inventat de mine; ). Cel mai trist era cand se oprea apa la tobogan pentru ca urmau exercitii in apa... concursuri sau dans pe marginea piscinei. Desi sunt o buna dansatoare... si modesta pe deasupra... nu am incercat dansul la piscina... risul mare de alunecare... in schimb il experimentam in balcon la noi... etajul 1... vedere la scaldatoare... muzica si evident distractie. Am incercat in schimb exercitiile in apa. Nu mi-a placut... am inghitit multa apa... si trebuia sa stau in varful degetelor ca sa pot respira. Sunt mica de statura... deh... Cel mai frumos moment a fost polo-ul. Toate natiile si generatiile adunate intr-un bazin... cu banderole pe cap pentru recunoasterea coechipierilor. Fiind mica... lumea nu ma prea vedea... tot ce mi-a ramas de facut a fost sa sar in continuu in apa... de colo colo... precum o minge.

In acest concediu mi-am amintit ce frumos e sa fii copil, sa te relaxezi, sa razi, sa te bucuri de moment... fara sa iti pese de cei din jur... de ce cred ei. Am fost copil... minute in sir... ore in sir... nu m-a interesat ca seara cand ieseam in oras eram o domnisoara... nu m-a interesat ca atunci cand paraseam locul de joaca eram tot o domnisoara... nu m-a interesat ce o sa zica lumea... nu mi-a pasat ca o sa ma arate cu degetul... m-a interesat sa ma simt bine... sa ma distrez... sa ma bucur... M-a interesat sa fiu din nou copil.

Pacat ca nu putem oprii timpul in loc... pacat ca fizic nu mai putem fi copii... dar cu sufletul si cu atitudinea inca mai putem trai acea perioada. Asa ca... nu uitati din cand in cand sa va amintiti ce frumos era cand totul se invartea in jurul vostru... viata era lipstita de griji... Daca reusiti sa faceti asta... incercati macar pentru un moment sa reactionati ca un copil... sa sariti in sus de bucurie chiuind ca mergeti la cumparaturi, sa va bucurati din inima si sa tipati de fericire ca ati primit chiar si o bomboana de la vecina sau de la tanti care a venit in vizita... Veti vedea cat de bine este si cum va eliberati de stres pentru moment. Va veti trezi zambind... veti porni la drum cu alta stare.

„Yupiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! ”... am terminat acest review. Maine pun si pozele... eu chiar AMFOSTACOLO... si chiar m-am distrat...

Haideti sa ne pastram sufletul de copil!... sa punem pasiune si buna dispozitie in ceea ce facem!... haideti sa fim mai buni!... haideti sa facem ceva sa revina buna dispozitie pe site... sa scriem cu placere... din suflet... sa ne bucuram ca niste copii cand ne lauda cineva impresiile postate!

Haideti sa incercam sa avem un final de an frumos!

PS: Admin... faci ce consideri ca e mai bine cu cele 1000 PMA automate. Oricum ma doare in cot de puncte... mi-am deschis sufletul in fata tuturor pentru ca asa am simtit...

PS2: http: //www. trilulilu. ro/mircea1984/ceba2d6c5f31d9 cred ca se potriveste de minune

---

VIZUALIZĂRI: 1317 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI