Cruşova, oraşul eroului aromân Pitu Guli

TIPĂREȘTE

Când am inclus Macedonia în planurile noastre de vacanţă, gândurile ne-au zburat spre Ohrid, oraşul milenar oglindit în apele verzi-albastre ale lacului cu acelaşi nume, oraşul sfinţilor Kilment şi Naum, părinţii alfabetului chirilic şi ai primei universităţi din lumea slavă... oraşul delicatelor perle de Ohrid...

Scurta noastră călătorie prin Macedonia a fost o plăcută surpriză, ni s-a lipit de suflet această ţară mică şi verde, cu munţi stâncoşi ce privesc spre lacurile cu ape cristaline, cu vechi biserici ortodoxe alături de moschei cu minarete zvelte, cu mâncare ieftină ş gustoasă şi mai ales, cu oameni modeşti, calzi şi ospitalieri.

Prietenul nostru care s-a ocupat de organizarea excursiei a propus să ne abatem din drumul spre Ohrid pe la Cruşova (Kruşevo), oraşul construit de aromâni pe vărf de munte, aproape necunoscut turiştior străini care vizitează Macedonia. De la Bucureşti până la Cruşova să tot fie vreo 720 km. (prin Sofia şi Skopje) dar noi am pornit spre Cruşova din Bulgaria, de la Velingrad, după două zile de relaxare la ape termale. De la Velingrad la Cruşova am parcurs circa 370 km. pe traseul Velingad-Bansko-Blagoevgrad-Delchevo-Kochani-Shtip-Veles-Prilep-Cruşova.

De la Prilep, dintr-o zonă de şes, urcăm 25-30 km. până la Cruşova, oraşul situat la cea mai mare altitudine din Macedonia (1350 m). Un drum spectaculos, cu multe curbe, nefiresc de liber! Te întrebi dacă nu cumva ai apucat într-o direcţie greşită sau dacă mai locuieşte în zilele noastre cineva la Cruşova... Călătorul care ajunge la capătul acestui drum pustiu nu-şi poate ascunde surprinderea şi admiraţia la vederea orăşelului cu biserici monumentale şi case frumoase cu ziduri albe şi acoperişuri roşii, aşezate în trepte, ca într-un amfiteatru, pe versanţii muntelui.

Cruşova a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de aromânii refugiaţi din zona Moscopolei, cea mai mare şi mai bogată cetate aromânească, distrusă de turci şi de bandele de tâlhari albanezi. Primii au sosit aromânii din Niculiţa, cea dintâi aşezare părăsită din apropierea Moscopolei. Conduşi de preotul lor pe nume Toma, refugiaţii din Niculiţa s-au stabilit în centrul Cruşovei de astâzi.

După alte păreri, primii aromâni care s-au stabilit în zona Cuşovei ar fi păstori din Gramostea care ar fi venit cu turmele de animale mult mai devreme, în prima parte a secolului al XVIII-lea, înainte de distrugerea Gramostei şi Moscopolei.

Părerile sunt împărţite şi în ceea ce priveşte sosirea creştinilor albanezi la Cruşova. Unii susţin că albanezii au venit în acelaşi timp cu aromânii, alţii susţin că albanezii s-au stabilit mai târziu la Cruşova, aducând drept argument aşezarea coloniilor de albanezi la marginea oraşului.

Pe la începutul secolului al XIX-lea au început să vină la Cruşova bulgari din satele sărace de câmpie din apropiere, în căutarea unui trai mai bun şi a locurilor de muncă pe care tânărul oraş le oferea din plin.

Este interesant de ştiut că la Cruşova, oraş întemeiat pe teritoriul Imperiului Otoman, nu s-a stabilit nicio familie de turci cu excepţia slujbaşilor oficiali trimişi de Înalta Poartă.

Aromânii refugiaţi din Moscopole şi Gramostea, din alte oraşe şi sate prospere, atacate şi incendiate de turci şi de tâlharii albanezi, au adus la Cruşova o parte din obiectele de valoare pe care au reuşit să le salveze. Cele mai de preţ bunuri pe care le-au adus aromânii au fost curajul, hărnicia, isteţimea, iscusinţa pentru diverse meşteşuguri şi talentul negustoresc.

Locuitorii Cruşovei au continuat tradiţia creşterii animalelor, păşunile din jurul oraşului oferind hrană din belşug pentru numeroasele turme de oi, capre şi vaci care urmau a fi exportate pe întreg cuprinsul Imperiului Otoman. Au apărut în oraş făbricuţe de săpun şi lumânări din seu, de ulei lampant şi vopsele. Cruşova a devenit cunoscută în lumea întreagă datorită meşteşugarilor săi-croitori renumiţi pentru hainele brodate cu fir de aur şi argint, fierari, argintari, arămari, armurieri, sculptori în lemn. Femeile ţeseau postavuri, pânză de in, bumbac şi borangic, lucrau cu talent covoare scumpe şi dantele fine, exportate şi căutate în America.

Mai presus de orice, cruşovenii au fost negutori pricepuţi. Cărăvănarii din Cruşova transportau mărfuri, bani şi corespondenţă pe tot teritoriul Imperiului Otoman dar şi dincolo de graniţele acestuia, până la Bucureşti, Iaşi, Budapesta ori Viena.

Cruşova a devenit rapid principalul centru economic al zonei, un oraş frumos şi prosper, cu case mari cu etaj şi balcoane, construite după modelul locuinţelor părăsite de aromâni la Gramostea şi Moscopole.

Prima şcoală din Cruşova, cu predare în limba greacă, şi-a început activitatea la 1847. În anii care au urmat s-au deschis în oraş mai multe şcoli primare şi gimnazii cu predare în aromână, greacă, bulgară, pentru o scurtă perioadă de timp funcţionând şi o şcoală românească.

Numele Cruşovei este legat pentru totdeauna de viteazul Pitu Guli, conducător al Revoltei Ilinden îndreptată contra Imperiului Otoman, cunoscută şi ca Răscoala de Sf. Ilie. Pitu Guli, zis Pitu Vlahul, erou al luptei pentru eliberarea popoarelor din Balcani de sub stăpânirea otomană, s-a născut în anul 1865 într-o familie de aromâni din Cruşova. La 17 ani a fugit în Bulgaria, la Sofia şi s-a înrolat într-o organizaţie clandestină antiotomană. Pitu Guli a fost arestat şi întemniţat în Anatolia după care s-a întors la Cruşova unde şi-a format o mică armată şi a pus la punct o reţea de contrabandă cu arme pe care le aducea în secret din Bulgaria, cu ajutorul păstorilor vlahi.

În ziua de 2 august 1903 (Sf. Ilie pe stil vechi), Pitu Guli, în calitate de şef al armatei revoluţionare, proclamă Republica Cruşova, prima republică din Balcani. Alături de Pitu Guli, Republica Cruşova era condusă de preşedintele Nikola Karev, de origine slavă şi de premierul aromân Dinu Vangel.

Tânăra republică a rezistat doar 11 zile. Aşa cum era de aşteptat, oraşul a fost atacat de o puternică armată otomană. Pitu Guli a strâns un detaşament de sacrificiu care a ţinut piept turcilor în timp ce revoluţonarii se retrăgeau spre nord, urmând să organizeze în continuare rezistenţa antiotomană. Pitu Guli şi vitejii lui au ocupat o poziţie strategică pe vărf de munte, în zona numită Piatra Ursei, rezistând eroic o zi întreagă, din zori şi până-n seară, în faţa numeroasei armate otomane. Au pierit cu toţii în lupta din 12 august 1903 pentru apărarea independenţei Republicii Cruşova.

Armata otomană a trecut la represalii sălbatice. Cruşova cea frumoasă şi bogată a fost trecută prin foc şi sabie, repetând parcă destinul tragic al legendarelor oraşe aromâneşti, Gramostea şi Moscopole. Întreaga zonă a fost pustiită, satele din jurul Cruşovei au fost distruse, mii de oameni au fost ucişi de turci. A urmat un adevărat exod al populaţiei, peste 30.000 de oameni s-au refugiat în Bulgaria. Cruşova a fost reconstruită treptat dar prosperitatea de la sfârşitul veacului al XIX-lea nu s-a mai întors niciodată.

La Cruşova ne-a fost ghid un aromân de vârstă mijlocie, prieten cu bunul nostru prieten Georgi, organizatorul excursiei. Ne-a povestit cu mândrie despre trecutul glorios al Cruşovei, ne-a povestit cu lacrimi în ochi despre viaţa de astăzi a cruşovenilor. Dacă în momentul izbucnirii Revoltei Ilinden, Cruşova avea o populaţie de aproape 16.000 de locuitori, astăzi abia dacă mai numără vreo 5000 de oameni, majoritatea trecuţi demult de prima tinereţe.

Cruşova trăieşte din amintirea gloriei de altădată... tinerii părăsesc oraşul în căutarea unui loc de muncă şi se întorc acasă tot mai rar, numai de sărbători. Ghidul nostru ne spune că are un fecior, student la Medicină la Bucureşti. Priveşte în gol şi rosteşte încet, cu o tristeţe grea, apăsătoare: "Nu se mai întoarce aici... nici nu are de ce! " Mi se pune un nod în gât şi astâzi, după atâta timp de la călătoria noastră. Tinerii cruşoveni privesc cu nădejde spre Bucureşti aşa cum copiii noştri privesc spre vestul Europei...

Da, Cruşova zilelor noastre este un oraş al legendelor şi cântecelor transmise din generaţie în generaţie. Unde credeţi că ne-a dus ghidul nostru prima dată? La vechiul cimitir al oraşului, în căutarea eroilor de ieri şi de azi ai Cruşovei. Cimitirul este aşezat sus, pe o coamă de deal... din acest loc ai parte de cea mai frumoasă imagine panoramică a oraşului. Cruşova întreagă ţi se aşterne la picioare! Deşi mulţi dintre locuitorii ei s-au risipit în lumea largă, Cruşova este încă frumoasă, casele sunt bine îngrijite... oraşul nu pare abandonat, pare a fi încremenit răbdător în aşteptarea vremurilor bune de altădată.

Cum întri în cimitir, în partea dreaptă se află mormântul lui Pitu Guli, eroul cântat în baladele aromâneşti şi omagiat în Imnul de Stat al Macedoniei. Din fotografia de pe cruce ne priveşte Pitu Vlahul, viteazul aromân care a trăit şi a murit pentru un ideal, eliberarea popoarelor din Balcani de sub stăpânirea otomană. Un bărbat în floarea vârstei, frumos, cu ochi blânzi, înarmat până-n dinţi... un erou al aromânilor de pretutindeni.

Respectat şi iubit de aromâni, bulgari şi macedoneni, Pitu Guli este aproape necunoscut fraţilor săi români. Ascultaţi "Cânticlu alu Pitu Guli" şi veţi înţelege povestea tragică a eroului cruşovean. " Libertati i ca moarti", cuvintele care l-au călăuzit în luptă pe Pitu Guli, au intrat demult în legendă. Nu au nevoie de nicio traducere...

Foarte aproape de Pitu Guli, cum intri în cimitir pe partea stângă, este înmormântat Todor (Toşe) Proeski, talentatul cântăreţ şi compozitor aromân născut la Cruşova care şi-a pierdut viaţa la doar 26 de ani într-un accident de circulaţie petrecut în Croaţia, în toamna anului 2007. Toşe Proeski, supranumit Elvis Presley al Balcanilor, este eroul de astăzi al cruşovenilor care-l iubesc din tot sufletul. În timpul care a trecut de la vizita noastră, la Cruşova a fost construit şi inaugurat Memorialul Todor Proeski, loc de pelerinaj pentru fanii lui Toşe din Macedonia şi din ţările vecine.

De la cimitir, ne-am urcat în maşină şi ghidul nostru ne-a condus spre marginea oraşului, la monumentul Răsculatul cu piatra, ridicat în memoria lui Pitu Guli şi a vitejilor aromâni care şi-au jertfit viaţa în luptele de la Piatra Ursei, comparate adeseori cu bătălia de la Termopile. Monumentul este aşezat în cel mai înalt punct natural al zonei, chiar la Piatra Ursei (Mechkin Kamen), locul în care au luptat eroic Pitu Guli şi vitejii lui, ţinând piept o zi înteagă numeroasei armate otomane.

2 August-Ilinden, ziua izbucnirii Revoltei de Sf. Ilie şi a proclamării Republicii Cruşova.,este declarată zi de sărbătoare naţională în Macedonia. Deşi revolta condusă de Pitu Guli a fost înfrântă, Republica Cruşova este considerată precursoarea statului macedonean modern şi a rămas în istorie ca momentul formării identităţii naţionale. Este important de amintit că Macedonia este singurul stat din lume în care limba aromână este recunoscută ca limbă oficială.

Cruşova cea liniştită se animă brusc în fiecare vară, cu ocazia sărbătoririi Zilei Ilinden. Alături de populaţia oraşului şi de cruşovenii întorşi acasă din lumea mare, vin la Piatra Ursei membrii al guvernului şi preşedintele Macedoniei. Din păcate, ne spune ghidul nostru, este singurul moment din an în care se acordă Cruşovei atenţia şi importanţa cuvenită. După ce ecourile sărbătorii se sting, uitarea se aşterne din nou peste oraşul atât de frumos şi atât de trist.

La Cruşova poate fi vizitat Muzeul Revoltei Ilinden şi al Republicii Cruşova, amenajat chiar în clădirea în care Pitu Guli a proclamat Republica Cruşova, în ziua de 2 August 1903. Am ajuns la Cruşova de 1 Mai şi am găsit muzeul închis, fiind zi de sărbătoare.

Coborând de la Piatra Ursei spre oraş, ne-am oprit în locul în care se organizează concursurile de zbor cu parapanta. Ne aflăm pe un platou situat la peste 1400 m. altitudine, la poalele muntelui se aşterne Câmpia Pelagoniei cu ogoare mănoase şi sate modeste de agricultori. Peisajul este spectaculos, curenţii de aer sunt favorabili acestui sport practicat doar de cei care îndrăznesc să transforme un vis în realitate. I-am admirat întotdeauna, mă fascinează... îi urmăresc ori de câte ori am privilegiul să-i întâlnesc! La Cruşova se antrenează temerarii pasionaţi ai zborului şi au loc numeroase concursuri, inclusiv etape de cupă mondială la care participă şi sportivi din România. Aceste concursuri însufleţesc oraşul, aduc lume multă la Cruşova, promovează imaginea unui oraş minunat, pe nedrept uitat.

Înainte de plecare am poposit împreună cu ghidul nostru la o cafea, pe terasa hotelului Montana, aflat chiar la marginea oraşului, pe drumul ce urcă la Piatra Ursei. Hotelul oferă condiţii bune de cazare şi o vedere minunată spre oraş... dacă n-am fi avut deja rezervare la Ohrid, am fi înnoptat cu siguranţă la Cruşova, la hotel Montana.

Cruşova este una din primele staţiuni de sporturi de iarnă din Macedonia, există pârtii foarte bune de schi şi instalaţie de telescaun. Ghidul nostru ne-a spus că vin din ce în ce mai puţini turişti amatori de schi deşi Cruşova se află la doar 160 km. de capitala Macedoniei, Skopje. Turismul ar putea readuce prosperitatea la Cruşova dar este nevoie de investiţii serioase în acest domeniu.

Tot vorbind de una de alta, ghidul nostru ne-a întrebat dacă am citit în copilărie poveştile lui Moş Nae? Nicolae Batzaria, autorul poveştilor pentru copii semnate sub pseudonimul Moş Nae sau Moş Ene, s-a născut în anul 1874 la Cruşova. A urmat cursurile liceului românesc din Bitolia după care a plecat la Bucureşti şi a absolvit Facultatea de Litere şi Drept. A ajuns ministru şi senator, întâi în Senatul Otoman apoi în Senatul României. Ministru, profesor, scriitor, ziarist de renume, Nicolae Batzaria a rămas în sufletul multor generaţii de copii ca părintele lui Haplea, primul erou de benzi desenate din România şi ca Moş Nae, povestitorul cu har. Nicolae Batzaria a murit în România, într-un lagăr de detenţie comunist.

Cu greu ne-am îndurat să plecăm de la Cruşova, orăşelul despre care nu ştiam nimic înainte de călătoria noastră. M-a impresionat mai mult decât pot spune în cuvinte, poate de aceea a trecut atât de multă vreme în care n-am putut aşterne niciun rând pe hârtie... Am avut şansa să ascult povestea Cruşovei, spusă cu emoţie de un om al locului. După ce m-am întors din vacanţă am citit mult despre fraţii noştri aromâni din Grecia, Macedonia, Albania. Cel mai mult m-a lămurit o carte veche, "Aromânii:Comerţ, Industrie, Arte, Expansiune, Civilizaţie", publicată în 1936 de profesorul Anastase Hâciu din Râmnicu Sărat.

Majoritatea turiştilor români care vizitează Macedonia se cazează în zona lacului Ohrid. Cruşova se află la circa 120 km. de Ohrid, cam două ore de mers cu maşina dar nu figurează în programul niciunei agenţii turistice care organizează excursii în Macedonia.

Izolată de restul aşezărilor locuite de aromâni, Cruşova se aseamănă cu un oraşel din Grecia, mult mai cunoscut călătorilor români, Meţovo (Aminciu). După mine, Cruşova este mult mai frumoasă, mai sinceră decât Meţovo dar este tristă, încremenită, priveşte numai spre trecut în timp ce Meţovo şi-a pierdut din autenticitate dar este viu, freamătă de viaţă, farmecă turiştii şi le scoate banii din buzunare şi de pe carduri.

Nu ştiu dacă voi mai merge vreodată la Cruşova dar mă bucur că s-a întâmplat să ajung, fie şi pentru câteva ore acolo! Am foarte puţine fotografii de la Cruşova, în puţinul timp petrecut în oraş am privit, am ascultat, am trăit intens fiecare clipă. M-aş bucura să citesc poveştile altor călători români care vor poposi, în drumurle lor prin Macedonia, la aromânii noştri care ne aşteaptă răbdători la Cruşova, în vârf de munte.

---

VIZUALIZĂRI: 2110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI