La poalele Muntilor Stara Planina, in Kalofer [Plus Karlovo ca bonus]

TIPĂREȘTE

Ultima noastra oprire in vacanta pe care am petrecut-o timp de mai bine de 2 saptamani prin Bulgaria si Grecia, vizitand pe rand la dus: Borovets, Bansko, Riviera Olimpului, apoi la intoarcere pe langa Kardzhali si in final Kalofer.

Aici am ales a petrece 2 nopti, in intentia de a realiza si o drumetie in muntii Stara Planina (Balcanii Centrali).

Noi plecand de la Perperikon am mers pe varianta Stremtsi pentru a opri si la “Ciupercile de Piatra” de langa localitatea Beli Plast, am continuat spre Haskovo pe care l-am ocolit pe la periferie, iesind in drumul european E80 ce leaga Plovdiv de Svilengrad. Am iesit in acest drum european la nici 100 km de pucntul de trecere frontiera in Turcia.

Pana sa iesim in acest drum european, pana la Haskovo am profitat de oferta comerciantilor de pe marginea soselei ce vindeau struguri albi dar si struguri rosii. Strugurii erau chiar din podgoriile ce se intindeau de-a lungul soselei, unde se vedeau ciorchinii atarnand in vita-de-vie. Nu stiu ce soi erau, doar ca erau cu bob mare iar soiul alb era mult mai dulce si parfumat decat soiul rosu.

Iar pe segmentul de drum european de dincolo de Haskovo, am profitat de oferta de cascaval. Localitati intregi erau “populate” cu tarabe a caror marfa principal era cascavalul, pe langa alte legume si zarzavaturi.

Orpind intr-unul din sate, la o taraba, am cumparat cea mai mica “roata” mai bine zis cea mai mica “rotita” pe care o avea negustorul in vitrina frigorifica. Prima data a pus pe cantar o roata care avea cam 5,5 kg apoi am reusit sa gasim una de aprox 1,5 kg.

Ce mi-a placut, de fapt ce ma convins sa cumpar este modul de ambalare si modul de depozitare. Absolut toate tarabele aveau o mai mica sau mai mare vitrina frigorifica unde aveau frumos aranjate “cascavalele”. Iar al doiea aspect pozitiv este ca toate bucatile de cascaval erau ambalate, “trase” in folie.

Nu se compara cum vindem prin frumoasa noastra tara, pe marginea drumului, cascaval ce sta in soare, praf, acoperit doar cu o bucata de tifon, nici vorba de preambalare.

Pretul cascavalului nu era mai mic, decat pe la noi, am luat cu 14 leva/kg. Posibil daca negociezi sa obtii un pret mai bun, eu pentru 1 kg si un pic nu avea rost sa incerc.

Nu am cumparat mai mult nestiind cam ce gust are si nu as fi vrut a ma trezi acasa ca blochez frigiderul pe termen lung. :)

M-am gandit totusi ca daca exista si variante de bucati de cascaval de 5-6 kg, inseamna ca are piata de desfacere.

Cert este ca a fost foarte bun la gust, sau pe gustul nostru! :)

Revenind la tinta noastra finala, Kalofer, de la Haskovo, am facut stanga spre Plovdiv, pe care “l-am atins” doar pe la periferie. Am gustat si vreo 5 km din autostrada A1 ce leaga Sofia de Burgas. Din Plovdiv urcandu-ne pe autostrada A1, stanga, spre Sofia, iar imediat in dreptul localitatii Trud am parasit autostrada, indreptandu-ne spre Karlovo, unde la intrarea in oras noi am virat dreapta, spre Kazanlak, (o cunostiinta mai veche de-a noastra :)) ) si spre Pasul Shipka.

De langa Karlovo, se ajunge rapid la Kalofer, fiind vreo 16 km pe o sosea bunicica ce incepe sa urce frumos in serpentine largi.

De la Perperikon pana la Kalofer am facut cam 180 km.

Cateva cuvinte si despre Kalofer, aceasta micuta localitate situate in inima Bulgariei, chiar la poalele Balcanilor Centrali, cu al sau cel mai inalt varf, Vf. Botev (2376 m).

La Kalofer s-a nascut una din figurile emblematice ale Bulgariei: Hristo Botev, marele poet al Bulgariei si in egala masura revolutionar bulgar.

S-a nascut in 1848, la Kalofer, a fost unul din liderii revolutionari bulgari, silit sa paraseasca Kaloferul si tara natala, stabilindu-se in exil, la Bucuresti. Aici l-a cunoscut pe Vasil Levski alta figura marcanta a revolutiei din Bulgaria. El a murit pentru eliberarea Bulgariei de sub ocupatia otomana, in 1876, la varsta de 28 ani.

Noi ajungand in Kalofer, am gasit rapid pensiunea unde rezervasem cele 2 nopti, ghidandu-ne in parallel cu GPS-ul si dupa indicatoarele care ne indrumau spre pensiunea noastra.

Ajungand undeva in jurul orei 15,30 dupa rapidele formalitati de cazare, am lasat masina parcata langa pensiune si am plecat, incetisor pe jos, in recunoastere.

Kalofer are o amplasare atat de frumoasa la poalele muntelui, este practic un sat mai mare, avand vreo 3000 de locuitori.

Ne-am orientat un pic in spatiu si am plecat spre centrul localitatii, cu intentia de a gasi si un restaurant sau o taverna unde sa ne potolim si foamea.

Am plecat incetisor pe jos, de-a lungul raului Tundja ce strabate localitatea chiar prin centrul ei. Mergand pe o straduta am vazut un indicator catre centrul vechi si catre cateva pensiuni cu terase restaurant.

Ajungand in zona aceasta, m-am cam panicat sa zic asa, cele vreo 2 terase erau inchise, iar altele in jur, ioc! :). Ma si gandeam: atacam o conserva din primul magazin si o paine, ceva rosii si tragem un “ospat”, cu toate ca gazda de la Iliikova Guest House, unde “descalecasem” ne asigurase ca in centru gasim taverne deschise pentru a manca.

Ne-a venit inima la loc cand urmarind cursul apei, am ajuns in centrul nou, sa zic asa, :) al localitatii.

Pai aici s-au schimbat datele problemei. Am ochit rapid chiar vreo 3 “carciumioare” “la sosea”.

Am ales una dintre ele care ni s-a parut o leaca mai animata. Afara incepuse ploaia, abia cativa turisti “ametiti” ca noi mai se plimbau prin zona.

Aici in centrul localitatii sunt principalele puncte de atractie ale statiunii:

Parcul central dominat pe o culme de deal de un grup statuar al unor revolutionari bulgari in mijlocul caruia domina statuia lui Hristo Botev.

Tot aici in Piata Centrala se gasesc situate cam de o parte si de alta a parculetului si cele 2 muzee din Kalofer. Unul este reprezentat de una dintre cele mai vechi scoli din Bulgaria, cea a dascalului Botyo Petkov, tatăl lui Hristo Botev, iar celalalt muzeu il reprezinta chiar Casa Muzeu a lui Hristo Botev.

Scoala veche este o cladire cu o arhitectura interesanta, frumoasa si este situata chiar Centrul de informatii turistice din Kalofer. Centrul de informare pe toata perioada cat am stat noi acolo nu a fost deschis deloc, de fapt se pare ca dupa cum arata nu a mai fost deschis de ceva timp. Mai stim sip e la noi o gramada de astfel de centre, ba inchise, ba fara personal calificat, sau fara nici un material informativ.

In dupa-amiaza sosirii noastre fiind deja ora 17,00 si cand am ajuns noi acolo, muzeele erau inchise, asa ca dupa o scurta plimbare prin burnita de afara si o vizita scurta la un bancomat situat in apropiere am poposit pe terasa unei taverne. Aici nu am avut probleme in a comanda mancare, cu toate ca meniul era numai in bulgara, iar tanara ospatarita, nimic in engleza. Dar cunoscand oarecum preparatele traditionale bulgaresti ne-am descurcat de minune dand din maini. :))

Mancara a fost bunicica as zice, iar preturile chiar bune, tinand cont ca nu eram intr-o statiune de interes national. Posibil ca in trecut, pe vremurile de ceva timp apuse, sa fi fost o animatie mult mai mare in aceasta zona, ca doar este leaganul nasterii marelui revolutionar Hristo Botev. Dar ca si la noi, ceva cladiri de odinioara (un hotel-restaurant), ramase in paragina si istoria uitata.

Casa de Cultura impozanta pe exterior adapostea la parter o sala de “pacanele”, un mic magazinas cu nimicuri chinezesti si un club-bar parca.

Mai exista chiar langa podul de acces in parc, peste rau, o frumoasa casa veche, destul de bine intretinuta, care ar adaposti o casa privata, o casa de vacanta sau o pensiune, nu am inteles prea bine de la reprezentanta muzeului Casa Hristo Botev, care nici ea ca si colega ei nu stiau o boaba in engleza.

In rest un magazin universal maricel, ce semana cu vechile noastre Alimentara, vreo 3-4 taverne si vreo 2-3 magazine cu suveniruri completeaza imaginea acestui centru.

Tot in centru se afla si statia unde intoarce autobuzul, cursa regulata spre Karlovo.

Aceasta localitate-orasel-statiune, este totusi cocheta cu case simple si frumusele.

Problema este ca desi Kalofer este situat la poalele muntelui, temperatura ziua ajunge si la 40 grd C.

Se mai pot vizita si vreo 3 biserici/manastiri vechi, in Kalofer: una chiar in centru, una langa padure, un pic pe coasta dealului, langa padure, la marginea micii localitati Kalofer si inca una aflata chair pe straduta unde se afla pensiunea noastra, un pic mai departe, peste vreo 4-5 case.

Si acest orasel are si el legenda lui: O ceata de haiduci condusi de Kalifer, ar fi bantuit, care tot ii atacau bogatii turci ce ocupasera aceasta zona.

Practic orice caravana ce trecea prin zona era atacata si jefuita, lucru ce la deranjat pe sultan. In schimbul promisiunii ca nu mai ataca nicio caravana, se pot aseza in aceasta zona si asa s-a intemeiat orasul Kalofer.

Cu toate ca stiam ca e o localitate- punct de plecare in drumetiile spre Cabana Rai, punct intermediar de cazare in incercarea de a cuceri Vf. Botev, dar si pentru a ajunge la o frumoasa si inalta cascada din aceasta parte a Muntilor Balcani dar si din Bulgaria, cu cei 124 m cadere de apa, aflata in Rezervatia Dzhendema, iar cascada se numeste Raysko Praskalo ("Spray Ceresc", in traducere) totusi prea putini, mult prea putini turisti montaniarzi in zona. Posibil si din cauaza vremii capricioase, cu ploaie cand mocaneasca, cand in averse.

A doua zi dimineata, trezindu-ne si vazand ca afara este atat de innorat de nici nu se vedea versantul muntelui din nori ne-am hotarat in a merge pentru o drumetie usoara pe o eco-poteca, cum intalnesti destule prin Bulgaria, cum sunt si cele de la Canionul Emen, sau de la Canionul Hotnitsa. Pentru aceasta ar trebui sa mergem cam 7 km cu masina, pe un drum forestier, ce se indreapta spre munte, pe o vale pitoreasca de-a lungul raului Byala Reka (Raul Alb), rau ce dat numele si eco-potecii- Eco Poteca Byala Reka. Se ajunge intai la o manastire veche si ea ridicata pe la 1640. Acolo se lasa si masina si se intra în Parcul National Central de unde se intra pe acea eco-poteca.

Noi am plecat cu masina, am dibuit drumul pe care trebuia sa mergem, am parcurs cam 3-4 km, pana undeva unde drumul incepea sa coboare si sa intre pe firul vaii, dar datorita faptului ca drumul era foarte prost, plin de gropi destul de adanci, pline apa, ne-a facut sa ne intoarcem din drum.

Si cand zic un drum destul de rupt, credeti-ma ca e rupt, noi mergand destul de frecvent pe drumuri forestiere de genul Stana de Rau, Poiana Pelegii, Padis pana sa il asfalteze si coborare spre Rachitele, etc.

Cu toate ca eram echipati de traseu cu bocanci, jachete de ploaie, parazapezi, etc, faptul ca incepuse iarasi sa ploua, plafonul de nori era foarte jos si drumul plin de noroi, ne-a facut sa renuntam.

Dar era ora 10,30 dimineata si nu prea stiam ce sa facem, asa ca am reconfigurat din mers planurile noastre si ne-am urcat in masina cu intentia de a vizita Karlovo din apropiere si mica statiune balneara Bania din apropiere.

Ne-am indreptat intai Bania (Baile Karlovo) situata la 10 km sud de Karlovo.

Aici exista 9 izvoare cu apa minerala termala, temperatura apei minerale variind intre 35-54 grdC.

Ca marime as zice ca este cat Baile Tusnad, cu un amalgam de genuri de case pe la periferie, iar ajuns in centrul, mergi pe o strada principal, umbrita de copaci, frumoasa, care se termina in Parcul Central, un parca cam psomorati si destul de neingrijit.

Acolo se gasesc si Baile Centrale unde se indreptau cu pasi marunti si repezi, turisti mai mult de varsta a treia. Chiar langa aceste Bai Centrale, se regaseste si un mic hotel, cu o terasa si o mica piscina exterioara cu apa termala.

Aici era cea mai mare animatie, parcarea relative plina, iar turistii ceva mai tineri. :))

Cateva tarabe in jurul parcarii de langa Baile Centrale, un mic magazin alimentar si… cam atat.

E drept, cele cateva terase insirate de-a lungul strazii principale erau destul de populate.

Cam in jumatate de ora am vizitat Bania. Si aceasta statiune a cunoscut cu siguranta vremuri mult mai prospere.

De aici ne-am indreptat spre Karlovo, cu intentii de vizitare.

Karlovo este orasul natal al celuilalt mare revolutionar Vasil Levski, dar si locul nasterii tatalui lui Hristo Botev.

Fata de Kalofer este mult mai mare avand cam 25000 de locuitori.

Noi am ajuns chiar in centru, am reusit sa parcam masina pe o straduta laterala si am inceput sa o luam la picior prin oras. Ne-am plimbat intai prin zona centrala noua, am testat si preturile in cateva magazine, dar ne-am lecuit erau preturi la haine cam ca in centrul Bucurestilor.

Apoi ne-am indreptat spre centrul vechi, dar o ploaia torentiala, care ne-a urmarit inca de dimineata, ne-a blocat efectiv pentru vreo 30 minute la streasina unei case prin centrul vechi.

Dupa cele 30 minute vazand ca nu se opreste ploaia, doar parca era cu “robinetul” nitel mai inchis, am hotarat in a renunta sa vizitam si Casa Muzeu Vasil Levski cat si o cascada ce se afla chiar la iesirea din oras spre padure, la baza versantului. (Cascada Suchurum).

Deja era ora12,30 si ne-am gandit macar sa apucam sa vizitam in Kalofer cele 2 muzee.

Am reusit macar sa vizitam Casa Muzeu Hristo Botev, casa muzeu este refacuta in totalitate, cea originala fiind distrusa in totatalitate odata cu distrugerea intregului oras, in trecut in timpul Razboiului de Eliberare din 1877.

A fost refacuta in 1942, pe vechiul amplasament, iar langa aceasta in acest mic parc numit ”Gradina Botev” se afla si o alta cladire muzeu.

Pentru vizitarea atat a Casei Muzeu Hristo Botev, cat si pentru vizitarea muzelului din cladirea alaturata dar si pentru vizitarea Muzeului Scoala Veche aflat la la vreo 100 m pe partea cealalta a pietei central se poate achizitiona un bilet unic, parca 4 leva/persoana iar dupa vizitarea acestor 2 muzee alaturate te va insoti o reprezentanta a muzeului ce iti va deschide si muzeul Scoala Veche, care altfel este permanent inchis.

Interesante muzeele si exponatele dar cam toate informatiile din muzee sunt doar in limba bulgara, iar nicio reprezentanta a muzeului nu cunostea vreo alta limba in afara bulgarei. In schimb au fost foarte amabile, zambitoare, chiar ne-a lasat sa facem si cateva foto in Muzeul Scoala Veche. Eram singurii vizitatori la acel moment acolo.

Dupa vizitarea celor 2 muzee din centrul Kaloferului ne-am retras la aceeasi taverna unde mancasem si cu o zi inainte, dar de data asta nu am mai stat pe terasa, fiind deja rece din cauza ploii care nu mai contenea, am intrat in interior, undeva la un demisol, intr-o sala de mese cu un aer parca “carciumioara” de alta data.

Erau vreo 3 mese ocupate, ne-am asezat si noi la una, am gesticulat un pic pentru a comanda ce doream si nici nu am terminat bine de comandat ca tavern a inceput sa se umple de turisti echipati de munte. :)

Aparusera si montaniarzii a caror absenta ma cam mirase cu o zi inainte. Erau foarte veseli, chiar daca uni erau mai uzi, altii mai noroiti si chiar daca vorbeau in bulgareste au reusit sa imprime tavernei un aer de cabana de munte.

Macar cu atat ne-am ales, cu o atmosfera placuta, daca plimbarile nu am reusit sa le facem. A fost o experienta totusi interesanta pentru noi.

Cam atat din acesta zona a Bulgariei!

---

VIZUALIZĂRI: 4100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI