Ocazii unice pentru locuri mai putin cunoscute

TIPĂREȘTE

In Kazakhstan am avut ocazia sa ajung doua de ori pana acum.

Prima data in mai-iunie 2003 si a doua oara intre 1-4 martie 2006. Ambele calatorii au fost in interes de serviciu si din acest motiv acest review nu se vrea o promovare a unei destinatii turistice. Sunt numai impresii de calatorie dintr-o regiune a globului in care ajung putini, dar care este in felul ei deosebita.

In prima calatorie, destinatia a fost orasul Aktau care este fostul oras Sevcenco din perioada URSS, aflat pe malul Marii Caspice. Drumul pana aici a fost lung: Bucuresti -Amsterdam = 2ore, inca 7 ore in Amsterdam, Amsterdam - Almaty (fost Alma Ata) = 7 ore, inca 6 ore la Almaty din care 2 ore in hotel aeroport pt. somn, Almaty - Aktau = 3 ore.

Dupa vreo 36 ore de la plecarea de acasa am ajuns la destinatie.

Imi amintesc ca la primul meu drum facut de la aeroport in oras (cca. 20 km) dar si pe drumurile facute la organizarea din santier aflata la cca. 120 km, m-au socat mai multe lucruri:

- lipsa cu desavarsire a copacilor. Exista asa numita stepa, dar aici in S-E republicii erau niste ierburi ce semanau mai mult cu niste arbusti pitici;

- prezenţa cămilelor (cu o cocoaşă) care păşteau acele ierburi ce aratau tare nasol. Erau slabanoage si urate. Aceste camile nu erau sălbatice ci aparţinneau locuitorilor din asezarile invecinate;

- pe aceste campuri nesfarsite existau niste baraci, care semanau cu stanele de la noi, unde, mi-a spus soferul, ca se mutasera kazahii care pe vremea rusilor stateau in oras. Acolo considerau ei ca era la tara. Fara copaci, fara impremuire fara utilitatile necesare unui trai decent. Cresteau camile. Pe marginea soselei ii vedeai vanzand lapte de camila;

- pe tot drumul nu se zarea nici o asezare in apropierea soselei;

- desi circulatia masinilor era foarte redusa, militia era la datorie.

In cele 2 saptamani cat am stat in acest oras, am aflat ca a fost infiintat de sovietici in anii '60. Pe vremea lor in oras nu exista nici o biserica. Acum se construise una de religie musulmana dar trebuie stiut ca kazahii nu se omora cu religia. Populatia rusa, a parasit in majoritate orasul dupa ce KAZ si-a declarat independenta. Orasul si-a luat numele de Aktau. Din pacate poze de aici nu am decat pe hartie.

La intoarcere am stat 2 zile in Almaty, . Am stat la hotelul Dostyk de 4*. Din pacate am fost singura si nu prea am avut curajul sa ma plimb prea departe de hotel. Mare pacat, caci orasul este foarte frumos, plin de verdeata, cu strazi si trotuare largi cu magazine frumoase, cu femei frumoase.

Din pacate, din prima calatorie nu am poze decat pe hartie foto. Poze puteti gasi pe net daca accesati Aktau Kazakhstan.

In 2006 am plecat din nou in Kazakhstan dar de asta data destinatia era Opornaia, o localitate obscura dar importanta din punct de vedere al resurselor sale naturale. Se afla in partea de Nord - Vest a Kaz, la cca 200 km est de alt mare oras Atyrau (la circa 500-600 km de acesta se afla delta fluviului Volga care se varsa in M. Caspica). Avea sa fie o calatorie lunga, obositoare.

Dar sa incep cu inceputul. Cum la noi la Ploiesti ninsese zdravan toata noaptea iar zapada era fr mare, am asteptat sa se mai topeasca si sa se curete cumva drumurile, deoarece prima etapa a calatoriei Ploiesti - Chisinau am parcurs-o cu masina. Am plecat in jurul orei 10, iar pe la 15.30 eram deja la vama Albita (Husi). Drumul a fost fr bun, curatat de zapada.

Abia pe la orele 17.00 am trecut vama in Moldova. Asta din cauza ca am asteptat pasapoartele ce urmau sa vina de la Chisinau, cu viza de Kazakhstan.

Dupa ce am trecut vama a inceput si calvarul nostru. Soseaua (drum European) era plina de gheata.

Important! Trebuie sa stiti ca in Rep. Moldova, sosele nu se curata de zapada si gheata, iarna. Nu le topeste dacat soarele. In portiunile in panta/rampa, exista pe margine lasate gramezi de nisip, pe care soferii de tir-uri le imprastiau pe sosea. Altfel acolo ramaneau.

Revin la noi. Pentru a putea ajunge la Chisinau ne-am pus lanturile, si am ajuns in jur de 20.30, desi nu sunt decat 90km de la granita.

In Chisinau, am fost imbarcati in jurul orelor 24.00 intr- o cursa charter - un avion Antonov (militar cred dupa cum arata). Dupa 9 ore de zbor si o escala de o ora la Trabzon (Turcia) pt alimentare si o tigara pt fumatori am ajuns in orasul Aktau la orele 10.00 (ora locala= GMT+6ore). Diferenta de fus orar fata de Bucuresti = 4 ore.

Dar calatoria noastra nu s-a oprit in Aktau. De fapt nici nu am parasit aeroportul si dupa doua ore ne urcam in elicopterul companiei Euro Asia si dupa un drum de 3 ore ore ajungem la destinatie.

Din acesta calatorie m-a impresionat cel mai mult mesele (vezi si foto). Desi aveam sedinte toata ziua, in pauze ni se punea masa. Asta se intampla cam din 2 in doua ore. A fost jaf de mâncare, mai ales că alături de noi românii s-au aflat ruşi (din belşug), moldoveni, englezi şi nemţi.

Mie mi-au placut in mod deosebit preparatele din peste, salatele nenumarate de tot felul si nelipsit suc de mere. De fapt in canile care se vad in fotografii era suc de mere si nu vin.

Referitor la vin, acesta si cognacul a fost baut la intoarcere, atat la masa pregatita in salonul VIP aeroport Aktau cat si in avion.

Pentru a va face o imagine despre peisajul straniu, aproape selenar, vazut din elicopter pe drumul de la Aktau la Opornaia am postat fotografiile. Nici un pic de vegetatie, nici un curs de apa, nici o localitate sau asezare pe o distanţă de aproape 800-900km.

Si totusi, Kazakhstanul duce o politica de protectia mediului fr. restrictivă.

---

VIZUALIZĂRI: 4303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI