ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.04.2020
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Mediaş [SB]
ÎNSCRIS: 07.03.16
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
JUN-2017
DURATA: 7 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Excursie pe un tărâm plin de magie (III) - Attadale Gardens și Inverness

TIPĂREȘTE URM de aici

Dacă ieri am adus o modificare traseului inițial din motive de necunoaștere a acestuia de către GPS, astăzi îl schimbăm cu totul. Rămân aceleași doar punctele de plecare, Drumbuie, și sosire, North Kessock, unde aveam rezervată cazarea.

Hotărârea e luată de comun acord, democratic, în timpul micului dejun la care am avut parte de o surpriză plăcută.

Voiam ca odată ajuns pe acolo să mănânc porridge, că tot citisem prin cărți despre hrana de bază a eroilor cărții care ne-a deschis apetitul pentru a călători pe aceste meleaguri. I-am scris lui Leslie, gazda noastră, încă de acasă despre doleanța noastră și în cea de-a doua dimineață ne-a servit acel terci cam insipid, mândră că poate satisface poftele oaspeților ei.

Pomenind-o pe Leslie și masa servită de ea, trebuie meționat că totul era preparat la nivel local, fiindu-ne arătate casele de unde a luat ouăle, laptele sau ce vecin a făcut pâinea. Cât de bine conlucrează comunitatea și au un profit din desfacerea produselor lor, chit că sătulețul este foarte mic!

Ajunsă la 70 de ani, gazda noastră s-a dovedit a fi o reală sursă de inspirație pentru noi, atât prin pliantele, cărțile și hărțile despre Scoția cât și prin sfaturile oferite. Găsim acasă la ea o minibibliotecă a turismului scoțian și, mai ales, a acelei regiuni.

Consultând-o mai pe îndelete în această dimineață, stând la soare pe măsuța aflată pe terasă, am hotărât să ne schimbăm itinerariul inițial al zilei, Drumbuie - Drumnadrochit - Loch Ness - Inverness cu Drumbuie - Attadale - Inverness. Niciunul dintre noi nu ținea neapărat să vadă Loch Ness, am văzut atâtea lacuri deja. Și uite așa pot spune, când va pomeni cineva de casa monstrului, că ”N-am fost acolo”.

La fel ca și ieri, nu vom regreta modificarea făcută.

Ajung astfel la concluzia că poți pleca în Scoția fără niciun plan prealabil și miza pe spontaneitate și documentația găsită la fața locului, care te va duce din aproape în aproape în destinații minunate. Asta pentru că toată zona este superbă.

Așa că părăsim casa lui Leslie și la câțiva kilometri observăm un indicator spre Duncraig Castle. Priviri scurte schimbate rapid între noi și virăm.

Deoarece e o vreme însorită lăsăm mașina și pornim pedestru pe drumul pietruit, prin pădurea umedă, ce degajă un aer înviorător și, însoțiți de trilul păsărelelor, suntem purtați spre un luminiș în care se află mândrețea de castel. Ne dăm seama că e castelul văzut seara trecută de pe cheiurile din Plockton, iar petele roz din juru-i sunt rododendronii care-l înconjoară. Aceste plante cresc pe aici ca pe la noi bălăriile, peste tot le vezi.

Probabil luat și el prin surprinde și neașteptându-se la vizita noastră neanunțată, nu ne poate primi. Încă se află în proces de schimbare a straielor - adică în renovare - și doar peste un an își poate întâmpina așa cum se cuvine oaspeții.

Deși aflat în renovare iar în interior se lucrează, nu îți este dat să vezi nicio urmă de balastru, moloz sau vreo găleată lăsată pe undeva, la întâmplare. Ori au fost preveniți de iminența unui control pentru că au depășit termenul autorizației de construcție, ori oamenii ăștia respectă niște reguli extrem de draconice. Doar o macara este vizibilă, pe aceasta neavând cum să o bage în castel...

De fapt, asta este ”Scoția lucrului bine făcut”. Deși britanicii au avut ieri alegeri, mira-m-aș ca vreun candidat să îndrăznească a ieși în față celor ce pun ștampila cu această lozincă.

Râmânem fermecați de zona în care proprietarii l-au ridicat. La marginea pădurii, într-un luminiș, cu o peluză exemplar îngrijită în față, cu apele lui Loch Carron în spate și cu fermecătorul golfuleț Plockton ceva în spate-stânga.

Dacă portul Plockton ne-a oferit aseară imaginea castelului pe malul opus al apei, împrejurimile proprietății i-au întors generoasa ofertă și putem admira în această dimineață cum soarele surâde caselor perfect aliniate din port.

Duncraig Castle oferă o priveliște fermecătoare asupra lacului dar și privindu-l dinspre intrare.

Nu știu dacă am întreprins până acum un asemenea efort ca până acum pentru o fotografie. Am mai așteptat, am mai provocat, am mai solicitat, m-am mai deplasat pentru a obține instantanee, amintiri sau clișee foto, dar atâta muncă precum astăzi nu mă ajută memoria să găsesc.

Țineam minte doar că din mersul mașinii spre castel, într-o fracțiune de secundă, am remarcat o priveliște splendidă, ce mi-a rămas pe retină și îmi doream să o o vizualizez ori de câte ori pomeneam de Scoția.

Fiind pe o coborâre plină de curbe, pe un drum îngust pentru o singură mașină și cu nenumărate ”passing place-uri” la care șoferii se salută politicoși când trec unul pe lângă altul, nu am localizat cu acuratețe viewpoint-ul.

Și înainte de a pleca din locul în care lăsasem mașina pentru incursiunea la Duncraig Castle mi-am dorit acea poză.

Am plecat pe jos, înapoi, am urcat pantele cu Adriana până într-un loc iar de acolo singur.

Până să ne despărțim, lăsându-mă să bat șoseaua - și nu câmpii - pentru o simplă fotografie, Adriana a avut inspirația să părăsim drumul și să ne abatem pe o potecă marcată spre sat.

Am intrat printre copaci și, parcă, ne-am teleportat pe un tărâm magic. Plante și flori cu un parfum minunat, copaci cu tulpini înlănțuite sau gata să te prindă, părăiașe limpezi și molcome, ciripituri de păsărele și zumzete de insecte întrețineau această stare de magie momentană.

Așteptam ca de undeva să apară un mic roșcovan pistruiat cu a lui surioară bălaie, amândoi cu ochii măriți de surpriză pentru că le-am invadat lumea copilăriei lor pure de acum zeci sau sute de ani.

La revenirea din periplul meu singuratic în căutarea pozei ideale, la vreo 100 metri de mașină mă hotărăsc să urmez o potecă marcată ce ducea la gară. Intuiția mă ajută să îmi realizez minivisul și mulțumirea pune stăpânire pe mine. Iar ea este în ton de crescendo când îmi revăd soția înțelegătoare la mașină...

Și ne continuăm traseul tot pe malul apei până la Attadale Gardens., în apropiere de Strathcarron.

Am menționat într-un articol anterior că îmi plac grădinile britanice, iar acesta a fost motivul pentru care am dorit să vizităm una din sumedenia de proprietăți private de acest gen amenajate și deschise pentru vizitatori. Am găsit mai interesant un asemenea periplu decât să trecem pe la locația în care se resupune că ar fi trăit monstrul din adâncuri. Aici ai posibilitatea să admiri, să te inspiri din munca oamenilor pricepuți, să te plimbi într-o lume liniștite și minunată a florilor și a micilor statui aruncate cu grijă printre coloratele plante.

Sunt aranjate zone cu tematici diverse: grădina veche afundată cu cadranul său de paturi simetrice, grădina păcii, grădina de apă cu podurile lui Monet, aleea rododendronilor, grădina japoneză, conservatoriul sau expoziția cu vânzare.

Prin grădini circuli liber și ai ocazia să îți alegi propriul ritm și traseu după ce consulți harta și pliantul care ți se vor înmâna la intrare. Aleile centrale sunt asfaltate iar din ele se desprind cele secundare, de pietriș sau pământ bătătorit, care te poartă prin zone mai verzi, crânguri sau pășuni grase pe care am remarcat, pentru prima oară de când am ajuns în Scoția, soiul lor tradițional de vaci maronii.

Vreme de vreo două ore ne-am plimbat pe acolo, am zăbovit pe băncuțe așezate cu mult gust artistic sub flori, lângă flori, pe alei sau în capătul lor și am petrecut momente de deosebită plăcere olfactivă și vizuală.

Nu ne prea dăm duși din acest cadru natural, drept pentru care ieșim din grădini și o luăm la plimbare în partea stângă pe un drum de țară, mărginit de un zid vechi de piatră pe care au crescut mușchi verzi. E autenticul scoțian din filme sau reportaje. Iar noi suntem acolo și îl respirăm prin toți porii.

Scoția nu e o destinație atrăgătoarepentru cei îndrăgostiți de soare, plajă sau leneveală. Nici pentru cei comozi sau adepții unor vacanțe luxoase. Însă reprezintă idealul pentru cei cărora le place natura, mișcarea și care vibrează având parte de ele.

Tot natura a creat și următorul obiectiv de astăzi, Rogie Falls, de fapt o înlănțuire de cascade de pe râul Black Water, vizibile de pe un podeț suspendat pe care pot sta simultan maxim 5 persoane.

Și de aici cei pasionați de plimbăreală au la dispoziție o mulțime de trasee bine marcate prin pădure.

În Inverness, recunoscut drept capitala Highlands-ului, ajungem după amiaza. Lăsăm Fiat-ul într-una din parcările aflate în apropierea zonei centrale și o luăm la pas pe Academy Street.

Prima dată am auzit de această localitate când s-a transferat acolo fotbalistul Marius Nicolae. Țin minte că am căutat poziționarea orașului și am rămas surprins să văd p unde se află. Ce caută un fotbalist de-al nostru acolo, m-am întrebat.

Dar noi ce căutăm aici, acum? Să îi descoperim farmecul de oraș vechi, să pășim de străzile centrale, să descoperim unghere întunecate, să intrăm prin magazine și să urcăm la castel.

Drept pentru care hoinărim pe strada flancată de clădiri ce par întunecate prin nuanțele folosite la zugrăveală și ajungem la Victorian Market, o piață acoperită, în care culorile vii sunt prezente în vădit contrast cu cele de afară și contribuie la o atmosferă mult mai veselă.

În apropiere se află și micuța gară, una suficient de încăpătoare, cred eu, având în vedere faptul că densitatea populației în zonă este destul de redusă.

Reveniți pe străzile din buricul orașului, coloristica și atmosfera devin mai vioaie odată cu Eastgate Street și Churchill Street.

Pentru a ajunge la castelul cocoțat pe un vârf de deal o luăm - cum altcumva - pe Castle Street, o străduță amenajată după un tipar arhaic, foarte frumoasă și interesantă.

De pe deal, din curțile castelului, orașul se vede ca în palmă, străbătut de râul Ness, astfel că nu e greu de închipuit motivul alegerii acestui loc pentru ridicarea cetății acum sute de ani.

Din frumoasa clădire de gresie roșie ridicată în secolul XIX pe locul unei cetăți ce data de prin anii 1050 se pot vizita doar curțile și turnul de nord, aici având sediul Inverness Sheriff Court.

Merită să urcați panta ușoară pentru priveliștile de acolo, care îți oferă imaginea unui oraș mai viu decât mi-l închipuiam, cu o infrastructură bine pusă la punct și cu un râu, Ness, foarte bine întreținut și străbătut de multe poduri.

Pentru cei care rămân seara în Inverness recomand o plimbare pe Ness Walk, alei de-a lungul apei care te duc peste podurile menționate anterior și pe insule mici amenajate pe cursul acesteia.

Am simțit o reală plăcere să străbatem această localitate pe străzile drepte și aliniate încât intersecțiile fac unghiuri de 90 de grade, să intrăm în mici magazine, în piața colorată, în curtea unei vechi biserici sau să ne plimbăm pe malul râului, pe sub sălciile plângătoare.

La fel cum o bucurie asemănătoare am resimțit în North Keesock, localitatea de dincolo de Beauly Firth, unde am ajuns pe Kessock Bridge, podul suplu de 1.056 metri și care include tampoane seismice în structura sa.

Deși aveam adresa gazdei introdusă în GPS, la intrarea în sat ne-am blocat. Se construise un cartier rezidențial pe locul vechiului drum, astfel că nu ne mai dădea nicio rută ocolitoare ci de-a dreptul prin peluza unui localnic, ceea ce reprezenta un sacrilegiu. Lăsăm mașina acolo și o luăm pe jos, ghidați de telefoane, astfel că ajungem la destinație, iar cu ajutorul gazdei recuperăm și Fiat-ul.

Locuința este foarte frumoasă, primitoare și călduroasă, cu niște geamuri imense ce dau spre apă și spre pod.

Bucuria de care scriam mai sus ne-a fost produsă de plimbarea la ceas de seară prin expoziția de case amenajate meticulos în acest sat. Credeți-mă, toate curțile meritau fotografiate! Era o întrecere între localnici? Nu cred. Ci doar parte a firii britanice, a spiritului lor gospodăresc.

Ca o curiozitate, am trecut pe lângă o cabină telefonică roșie, cunoașteți modelul insular. Numai că în interior nu se afla aparatul telefonic, ci cărți. Deschideai ușa, îți alegeai ce doreai să citești, o luai acasă și o înapoiai ulterior. Fără a te înscrie în vreun catastif, totul se baza pe încredere.

Iar cu încredere și respect, între oameni și pentru lege, au reușit să ajungă la acest nivel.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Marius 72 in 20.04.20 20:20:05
Validat / Publicat: 20.04.20 22:04:55
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.

VIZUALIZĂRI: 581 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P12 E o plăcere să circuli pe astfel de drumuri
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 15300 PMA (din 17 voturi)

ECOURI la acest articol

8 ecouri scrise, până acum

mishu
[20.04.20 23:04:34]
»

@Marius 72:  O destinatie la care faci toata lumea sa viseze, felicitari, votat cu mare drag.

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[21.04.20 09:27:26]
»

@mishu:  E cel mai frumos loc în care am fost până acum!

Si nu e greu de ajuns acolo.

Așa cum scriam, depinde ce pretenții sau așteptări ai de la vacanțe. ​​

tata123 🔱
[21.04.20 12:21:08]
»

@Marius 72:  De basm!!! Îmi place cum este prezentată această țară pe un site oficial de turism: În Scoția vă puteți aștepta la ceva „neașteptat”. Chiar dacă vă aflați în cel mai înalt turn al unui castel impunător, în fața celei mai întunecate păduri izolate sau chiar sub oglinda unui lac mohorât nu este neobișnuit să experimentezi ceva ce nu poate fi explicat.

Milioane de turiști vizitează anual Scoția (peste 15 milioane în 2018) ​ și putem spune că au ce vedea.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[21.04.20 14:53:33]
»

@tata123:  Este țara în care oriunde te-ai uita vezi un peisaj foarte frumos.

După ​părerea mea, Highland este cea mai sălbatică regiune din cele vizitate în Europa, urmată de Islanda.

De curând am citit despre Insulele Feroe și deja am chef de plecare. E un loc ce pare cam la fel de atrăgător prin puritatea naturii. ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Aurici
[21.04.20 23:30:33]
»

@Marius 72:  Și pentru mine Highland este cea mai sălbatică regiune pe care am vizitat-o. Dar cireașa de pe tort, pentru noi, a fost ruta aceea NC500, în capătul căreia se află John O' Groats, cea mai nordică așezare continentală a Regatului Unit, de unde am dat o fugă și până în Insulele Orkney. NC500 și Orkney au fost chiar cele mai sălbatice locuri pe unde am umblat până acum. De o frumusețe răpitoare.        

Cred că îți dai seama ce plăcere mi-au făcut articolele tale și ce m-am bucurat de poze.

​Chiar dacă spun mereu că aș vrea să mă reîntorc în locuri care mi-au plăcut, îmi dau seama că nu este posibil, dar mi-aș dori ca Scoția să mai fie posibilă măcar o dată în viața asta.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[22.04.20 11:23:51]
»

@Aurici:  Vreau sa iți mărturisesc că articolele tale le citisem înainte de plecare.

La fel și cele din Andalusia, unde datorită problemelor locale nu am mai ajuns luna trecută.

Înclin să cred că avem cam aceleași preferințe turistice! ​​

mprofeanu
[22.04.20 13:01:21]
»

Superbă zona, niște peisaje de vis! Verdele scoțian, era să scriu irlandez... dar nici el nu este departe, ... castele cu acea patină a timpului, albastrul cerului și al mării, șosele gen alei, orașele, promontorii, mi-a plăcut totul...    

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[22.04.20 17:32:43]
»

@mprofeanu:  Cele mai frumoase peisaje de pe unde am umblat până acum.

Ca pomeneai de Irlanda, și acolo sunt cam la fel de rustice, de incremenire în timp parcă.

Iar asta mă atrage foarte mult​.

În Irlanda am fost de două ori și nu m-am săturat... ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, Marius 72, mishu, mprofeanu, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Inverness și împrejurimile:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.057306051254272 sec
    ecranul dvs: 1 x 1