Corsica la prima vedere – Insula frumuseții

TIPĂREȘTE

Pentru concediul din acest an pregătirile le-am inceput târziu, pe la sfârșitul lunii iunie. Inițial, deoarece urma o vară foarte aglomerată la serviciu, ne-am gândit să renunțăm la concediu pe timpul verii și să plecăm la iarnă, undeva mai departe, in țările calde.

Dar totuși am găsit o mică portiță și am planificat să plecăm la sfârșitul lunii august și in prima parte a lui septembrie.

Da, să plecăm, dar unde? Era destul de târziu pentru pregătiri, rezervări și alte asemenea activități premergătoare concediului.

Am cochetat puțin cu ideea unui concediu in Portugalia, dar era cam târziu iar biletele de avion pe care le mai puteam găsi erau destul de scumpe (asta pe lângă faptul că soțul meu evită cât poate călătoriile cu avionul). Ne-am mai gândit și la Grecia, unde nu am mai fost de ceva timp, și unde ne-au mai rămas pe listă câteva locuri de văzut.

Vroiam undeva unde să fie mare dar și munte și unde să putem face câteva drumeții.

Am trecut in revistă lista cu ”ce mult imi doresc să ajung acolo” aflată in mintea mea, și mi-am adus aminte de Corsica.

Ura! Avea exact ce ne doream. Munți inalți, mare de jur imprejur și, din ce citisem, nenumărate locuri care abia așteptau să fie descoperite. Și, nu in ultimul rând, era locul unde s-a născut Napoleon Bonaparte, un personaj al istoriei pe care il apreciez.

Zis și făcut, destinația Corsica a fost adjudecată și am inceput pregătirile. Și nu am regretat nicio clipă. Au fost unele dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum!

Corsica, a patra insulă ca mărime din Mediterană (după Sicilia, Sardinia și Cipru) este așezată la aproximativ 170 km de sudul Franței și la 90 Km de nordvestul Italiei. Este una din cele 18 regiuni ale Franței, și a fost desemnată colectivitate teritorială, având astfel un grad mai mare de autonomie decât celelalte regiuni franceze.

Corsica este o insulă muntoasă, fiind străbătută pe lungime, de la nord la sud, de un lanț muntos cu 20 de vârfuri cu inâlțimi de peste 200 2000 metri, din care cel mai inalt este Monte Cinto, de 2.706 metri. Intreg lanțul muntos poate fi parcurs pe jos de către amatorii de drumeții montane, cel mai cunoscut traseu fiind cel numit GR 20, care traversează insula pe o lngime de 200 Km de la Calenzana in nord până in Conca in sud. Am auzit numai lucruri frumoase despre acest traseu care poate fi făcut in 16 zile (dacă mergi in fiecare zi) și l-am trecut pe lista mea de posibile viitoare escapade. Măcar o etapă sau două să reușesc să fac.

Capitala insulei este Ajaccio, care, alături de Bastia, sunt cele mai mari orașe ale insulei. Dar capitala spirituală a insulei este orașul Corte (prin care din păcate am avut o trecere destul de rapidă, din lipsă de timp), situat intre munți inalți, locul unde erou al Corsicii, Pascal Paoli, a stabilit un parlament democratic in perioada de independență a insulei de la mijlocul sec. al XVIII-lea.

In Corsica se poate ajunge in două moduri: pe apă, cu ferryboat-ul sau prin aer, cu avionul.

Sunt aeroporturi in Ajaccio, Bastia, Calvi și Figari unde ajung permanent avioane ale liniei franceze Air France sau Air Corsica iar in sezon și anumite linii de low cost.

Cu ferry se poate pleca din Italia (Piombino, Livorno sau Genova) sau din Franța (Nice, Toulon, Marsilia) și se poate ajunge in unul dintre porturile insulei, cum ar fi: Bastia, Ajaccio, L'Ille-Rouse, Calvi, Porto Vecchio sau Bonifacio. Sunt mai mlte linii de ferry, noi am ales Corsica Feries, despre care am auzit (pont pentru cei care călătoresc cu prietenii cu patru lăbuțe) că este singura care acceptă animalele de companie oriunde pe vas.

Orice variantă de descindere in Corsica alegeți, este recomandabil ca pe insulă să inchiriați o mașină sau un alt mijloc de transport, pentru că distanțele intre diferite obiective sunt mari și eu, personal, nu prea am văzut mijloace de transport in comun care să circule regulat.

Este și o cale ferată lungă de 232 km care merge de la Bastia la Ajaccio cu legături spre Ponte Leccia și Calvi, despre al cărei traseu am auzit că este foarte pitoresc.

Drumurile din Corsica sunt foarte bune. Nu sunt autostrăzi, doar in anumite locuri, in apropiere de Bastia sau Ajaccio (din ce am văzut eu) sunt câțiva km de șosea rapidă. In rest, sunt drumuri naționale, foarte bune, care străbat toate zonele insulei. Terbuie să menționez că iți trebuie ceva experiență in ale șoferiei și mai ales in șofatul pe drumuri montane, relieful insulei fiind in mare parte montan.

In Corsica se vorbește franceza și limba corsicană (Corsu sau lingua corsa) ambele fiind limbi oficiale. Corsu seamană foarte mult cu italiana, cu toscana veche și o mai regăsim și in graiul celor din nordul Sardiniei. In Corsica are mai multe dialecte, cei din Haute-Corse sau Cismonte (orașele Bastia sau Corte) vorbind un dialect diferit de cei din Corse-du-Sud sau Pumonti (orașele Ajaccio sau Bonifacio).

Plăcuțele indicative cu numele localităților sunt bilingve iar in foarte multe locuri am văzut șters numele francez, dovadă a naționalismului locuitorilor insulei.

Muzica corsicană este foarte frumoasă și este cântată in limba corsicană. Sunt mai multe formații care fac turnee prin orașele sau stațiunile din insulă, a căror muzică este foarte apreciată de localnici, turiștii francezi și chiar și din alte țări (am asistat la un astfel de concert, al unei formații apreciate in insula – Diana di l'Alba). Locuitorii insulei sunt foarte mandri de faptul că sunt corsicani și iși iubesc foarte mult insula, din acest motiv in majoritatea cântecelor lor este vorba de frumusețea insulei și de dragostea lor pentru Corsica.

Bucătăria tradițonală corsicană se bazează pe produsele insulei și are multe asemănări cu bucătăria italiană. Se consumă de la pește și fructe de mare la carne de mistreț sau porc Corsican. Brânzeturile sunt foarte bune, făcute din lapte de capră sau de oaie. Caracteristic insulei sunt castanele comestibile, din care se face o făină folosită la prepararea ”pulentei” și a unor prăjituri. Castanele sunt folosite și la prepararea berei corsicane numită ”Pietra”, o bere foarte bună, am probat-o zilnic.

Tot castanele sunt folosite și la hrana porcilor, fiind unul dintre motivele (alături de incrucișarea cu mistreții de pe insulă) pentru care carnea acestora este foarte gustoasă, din ea fabricându-se unele dintre cele mai bune salamuri din lume.

Corsicanii au și un vin foarte bun, atât roșu cât și alb, și care poartă denumirea de ”Vin de Corse”. Sunt foarte bune, pe cuvânt, le-am probat.

In Corsica este o climă mediteraneeană, cu veri foarte calde și cu ploi abundende toamna. Pentru excursii in insula de preferat sunt lunile mai-septembrie, dar cred că cele mai potrivite, cand nu este foarte cald sunt lunile mai-iunie sau septembrie. Noi am fost la inceputul lui septembrie și a fost perfect. Nu foarte cald, apa mării perefectă, și ne-a plouat doar la Bastia, cam două ore intr-o zi.

Iubitorii de drumeții montane trebuie să știe că vremea pe munții Corsicii e schimbătoare de la un loc la altul, de la o oră la alta. Totuși, e de preferat ca excursiile să fie făcute in perioada iunie-septembrie, pentru că din octombrie poate ploua abundent, pot fi scurgeri de ape de pe versanți iar iarna, oricît pare de curios, ninge in Corsica, uneori in cantități mari.

La hoteluri, pensiuni, apartamente de inchiriat sau camping-uri, in funcție de preferințele fiecăruia.

Nu cred că există (cel puțin nu m-am interesat și nu prea este in specificul insulei) hoteluri ”all inclusive”. Sunt hoteluri de diferite categorii, sunt sate de vacanță (cum este Paese di Lava, unde am stat și despre care voi povesti), sunt pensiuni aflate in toate zonele insulei, sunt apartamente de inchiriat. Pe insulă sunt foarte multe campinguri, de la doua la patru stele, unele doar pentru rulote sau pentru cei care dorm in corturi, iar altele care au și bungalow-uri pentru 2,4 sau mai multe persoane.

Sunt foarte multe restaurante. Nu am văzut restaurante foarte mari (poate doar la hoteluri să fie), mai degrabă mici localuri de familie, taverne, locuri unde te simți foarte bine, unde poți mânca ceva tradițional și să bei un vin local sau o bere corsicană. Prețurile diferă in funcție de ce și cât consumi. Pentru două personae, cu câte o bere sau o sticlă de vin, media este de 40 EURO.

In cazul in care ai inchiriat un apartament și vrei să mai faci puțină economie, să nu mergi mereu la restaurant, sunt market-uri cu tot ce vrei, carne proaspătă pe care măcelarul ți-o pregătește cum vrei, pește și fructe de mare, legume și semipreparate, iar la raionul de vinuri ai de ales intre vinurile locale, franțuzești sau din lume. Prețurile nu sunt mari, economia ese substanțială față de masa la restaurant și gătitul nu durează prea mult. Este o variantă.

Insula este foarte mare, greu de văzut intr-un singur concediu. Practic, există două variante.

Una dintre variante este să iți alegi un oraș mai mare, cum ar fi Ajaccio sau Bastia, să stai acolo mai multe zile și să incerci să faci excursii de o zi in imprejurimi.

A doua variantă este (cea pe care am făcut noi, dar nu in intregime), de a face un ocol al insulei, cu mai multe cazări de două trei nopți pe parcurs, putând astfel să vezi mai mult din insulă. Este o variantă poate mai obositoare pentru cei care nu sunt invățați să stea cu bagajele la ușă, dar are și aceasta famecul ei și, ce este mai important, vezi mult mai mult.

Așa cum am mai spus de câteva ori, preferăm călătorille cu mașina celor cu avionul, din mai multe motive (unul fiind legat și de posibilitatea de a ne mai schimba din planuri pe traseu și de a vedea locuri care nu erau inițial trecute in planul de călătorie).

Cu mașina am plecat și in această vacanță. După o noapte la Drobeta Turnu Severin și alta la Ljubljana am ajuns la Nice, orașul de unde urma să luăm ferry către L'Ille-Rouse din nordul insulei.

Am ales să plecăm spre Corsica din Nice, ziua, și să ne intoarcem noaptea spre Savona. Alegerea a avut mai multe motive.

Am vrut să sosim și să plecăm de pe insulă din porturi diferite, incercând să parcurgem, in cele două săptămâni cât am stat in Corsica, o parte cât mai mare a insulei. Astfel, am ajuns in nordul insulei la L'Ille-Rouse și, după ce am făcut un ocol al insulei, am plecat din nordest, de la Bastia.

Am plecat din Nice la ora 9 dimineața cu gândul că voi sta pe punte să admir marea și cu speranța că voi vedea delfini. Așteptarea mi-a fost răsplătită, am văzut nu numai delfini ci și balene. Traversarea a durat șase ore, nu au fost valuri, a fost o mare extreme de liniștită iar soarele ne-a cam incins.

In jurul orei 15.00 am ajuns la L'Ille-Rouse de unde am plecat spre Paese di Lava, la aproximativ 15 km de Ajaccio, locul primei noastre opriri pe insulă. Aici am stat cinci nopți și am vizitat Ajaccio (locul nașterii lui Napoleon), Porto, Calangues de Piana, locuri despre care voi povesti in următoarele review-uri.

Din Paese di Lava am plecat spre Bonifacio, orașul aflat pe vărful stâncilor. La șapte km de oraș, in Residence Santa Trinita, am stat două nopți, un loc mirific despre care sper să reușesc să vă povestesc.

Ultima oprire a fost la Bastia, unde am stat alte cinci nopți, și de unde am făcut excursii la Bastia (printre alte atracții de aici, vechea cetate, restaurată), Cap Corse (unde se pot face multe drumeții, de-a lungul coastei, spre câteva turnuri genoveze, sate vechi și plaje cu nisip auriu și ape de cristal)) și St. Florence supranumit St-Tropezul Corsicii.

De la Bastia am luat ferry, de această dată noaptea, până la Savona, de unde am plecat direct spre țară (la miezul nopții am ajuns la Arad).

Aceasta a fost prima mea povestire despre un loc de vis, unul unde aproape că mi-aș petrece toate concediile, un loc pe care il recomand din toată inima. Sper ca ceea ce vă voi relata in următoarele revie-uri, fotografiile pe care le veți vedea și muzica pe care o veși asculat să vă convingă că merită cel puțin un concediu in Corsica – I'lle de beaute.

Va rog daca se poate melodia youtube

---

VIZUALIZĂRI: 9424 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI