La băi, la Bad Nenndorf

TIPĂREȘTE

Dacă vă aflați, în peregrinările voastre, făcute „cu voie, au fără voie”, prin preajma orașului Hanover, rupeți vă rog, 2-3 zile pentru a vă relaxa, liniști, calma, cum vreți să-i spuneți, în Bad Nenndorf (Băile Nenndorf). Departe de mine gândul de a vă trimite la băile de sulf și pucioasă (e de preferat, mai întâi, să așteptăm Judecata Divină!). Eu vă tentez, vă invit la plimbare, visare, relaxare, pierdere în natură! Pentru că, după trei săptămâni petrecute acolo, la invitația unei verișoare a soției, pot spune că despre asta e vorba - de o relaxare psihică totală!

Bad Nenndorf este un oraș destul de mare, cu peste 11.000 de locuitori, și se află la 30 km de Hanovra. Pentru cine chiar se va duce, coordonatele lui sunt - N 52.33878 , E 9.37753. Am să încerc să vi-l prezint atât ca o posibilă oază de relaxare, dar și privit prin ochii celor care și-au petrecut acolo trei săptămâni și au plecat cu părere de rău că au făcut-o!

1. STAȚIUNEA BALNEARĂ

Satul a fost menționat pe la 1500 de un căutător de pietre, (mineralog) Georgius Agricola, dar a fost ocolit zeci și zeci de ani, pentru că emanațiile de sulf (pucioasă) din mlaștină, considerate cele mai puternice din Europa, erau asociate cu diavolul. Dar, cu vreo 200 de ani în urmă, după 1780, s-a descoperit că nămolul, sarea și sulful mlaștinii pestilențiale ajută foarte mult la tratarea reumatismului, artritei și bolilor de piele.

Pe la 1787, contele Wilhelm IX de Hesse-Kassel a pus piciorul în mlaștină… în prag, vreau să spun, și a zis “Băi (aștia), băi facem”!, și a pus bazele băilor și a parcului adiacent. Încet-încet Nenndorf a devenit una din cele mai importante stațiuni germane, mai ales din 1866, când a devenit Spa-ul casei regale prusace, fiind și sprijinită serios din punct de vedere financiar.

Din 2005 a trecut în proprietatea statului și, trecerea de la marca la euro, problemele financiare dar mai ales recesiunea din 2008 au făcut ca Bad Nenndorf să-și mai piardă din strălucirea de altădată.

2. PLIMBARE, PĂDUREA, PARCUL, DISTRACȚII - Kurpark a fost amenajat de grădinarul lui Kassel Georg Wilhelm Homburg, care, în 1792 a inceput cu proiectarea planurilor, după doi ani de studiu în Anglia. Au fost plantați peste 200 specii de arbori (ăștia nu se joacă! - nemții, nu arborii!), 30 de specii diferite de trandafiri și peste 30 de specii de arbuști. În zilele noastre parcul a ajuns la 35 de hectare!

În stațiune se găsesc 18 hoteluri unde vă puteți caza și destule restaurante și pițerii unde puteți servi masa. De asemenea, cunoscutele Gasthaus - case de oaspeți - mai ieftine, dotate și cu mici bucătării.

În parc, Castelul Schlosschen - renovat în 2011 - vă invită de miercuri pana duminica, în fiecare zi, de la orele 14, în cocheta cafenea care vă așteaptă cu produse de patiserie și o cafea specială. (Informație trimisă pe Skype de verișoara soției). În timp ce vă veți opări cu cafeaua - dacă n-ați vărsat-o încă pe dvs., urmăriți micii iepurași care se adăpostesc în tufele care înconjoară castelul, și care ies la joacă pe peluze! Pentru amatorii de licori bahice, la subsol există și o crâșmă … pardon, crimă … cremă … cramă, fraților!

Puteți juca și minigolf, pe terenul amenajat în spatele castelului, (spre rușinea mea, în trei săptămâni n-am jucat nici o dată), sau puteți juca șah, cu piesele acelea mari, pe care le muți târând de ele - știți voi. Sau vă puteți alătura celor care joacă vechiul joc de bile (petanque, bocce), pe unul din terenurile special amenajate în acest scop.

Dar adevărata plăcere o constituie, după mine, plimbările prin parc, unde aleile te scot în întinse zone verzi, prin și pe lângă păduri de foioase. Atâta liniște și curățenie, plus vremea frumoasă îți crează o extraordinară stare de calm interior și relaxare. Se poate intra în parc, apoi plimbare pe aleile ce mărginesc pădurea, și ne întoarcem tot în parc, dar pe altă alee. Puteți să vă așezați pe o bancă, la umbra copacilor care te copleșesc cu mărimea (au, totuși, 200 de ani!) și măreția lor.

Lângă una din intrările în parc se află ceva interesant : niște dreptunghiuri din lemn, cam de 3 pe 2 metri, așezate în formă de melc, umplute cu diverse materiale, de mărimi și durități diferite - nisip, pietriș, pietricele mai mari, pietre de râu etc., pe care poți merge desculț, pentru un nemaipomenit - și gratuit - masaj al picioarelor! Două săptămâni, în fiecare dimineață, veneam aici și făceam 3-4 ture de “melc”!

Într-una din plimbări (pe care v-o recomand cu căldură), am traversat o șosea (pe la o trecere de pietoni semaforizată - și asta în plin câmp!) și am intrat într-o pădure cu aleile nepietruite, cu frunze vechi, acoperind aceste alei care urcă și coboară blândele pante ale dealului. Am trecut pe lângă un lac, cu un mic podeț și cu o mică cascadă și am ajuns la un turn înalt. Turnul se numeste Aussichtturm (turn de vedere, de observație). Doar că natura a considerat că omul - în scurtă lui trecere prin lume - nu prea are ce să observe și... a crescut mai înaltă decât turnul, bătrânii arbori depășind sensibil înălțimea turnului. Prevăzut cu excelente scări metalice în interior, turnul îi invită pe cei curioși să urce până sus. Puteam eu să scap ocazia? Numai că, cu toată înălțimea lui, n-am văzut prea mare lucru, natura obturând - cum am spus - o vedere mai de ansamblu.

Foarte interesantă - pentru amatorii de ciudățenii - este și Pădurea Diavolului, din incinta parcului. Datorită unui fenomen mai puțin cunoscut, cei aproximativ 100 de fagi de aici sunt contorsionați, suciți, răsuciți în toate felurile, creând o impresie foarte ciudată, un amestec de artă și groază. Asta pentru că, dacă te uiți doar la câte un pom, fiecare în parte este o operă de artă, dar dacă „lărgești “ imaginea, se cam ridică pielea pe tine! (chiar au fost filmate niște scene dintr-un film de groază, dar verișoara noastră nu-și mai amintea numele lui). Ziua merge, e interesant, dar seara … e mai bine de mers ziua! Ca băiat deștept ce mă aflu, am reușit să șterg un pachet mare de poze, inclusiv pe cele de la Pădure, dar promit să revin cu ele după prima vizită în Germania! Până atunci, am împrumutat o poză de pe net, pentru a vă face o idee.

După ce v-ați speriat (sper eu!), puteți merge la mica grădină zoologică, ce deține în special păsări și care e deschisă de la 9 la 18.

Dacă cumva (dar nu cred) v-ați plictisit de parc, luați-o pe șoseaua 442 până la lacul Steinhuder (Steinhuder Meer), aflat la aproximativ 30 km. Veți găsi probabil ceva mai greu loc de parcare, în marea parcare ocupată de rulote și autorulote, dar merită. Vă veți plimba, veți gusta ceva și veți lua, ca și noi, vaporașul până pe insulă, unde, parcă e altă lume! Alte clipe de liniște și relaxare!

3. SĂRBĂTOAREA ORAȘULUI - care ține trei zile (de obicei la sfârșitul lui august), se numeste LIchterfest (Festivalul Luminilor) și este însoțită - cum altfel! - de Festivalul Gastronomic. Se desfășoara în Kurkpark (parcul orașului) și în acest timp se desfășoară și defilarea costumelor populare (Schützenfest), protecția sărbătorii, cum ar veni vorba (bănuiesc faptul că parada, trecând pe mijlocul străzii, îi protejază pe barmanii de la berăriile de pe un trotuar, de atacul celor cu paharele goale de pe trotuarul opus!). Parada prezintă costume, unelte agricole ușoare și dansuri ale locuitorilor din toate satele din jur, ocolește mai toate străzile și durează destul de mult. Am făcut și un filmuleț, dar mă îndoiesc de faptul că ar dori cineva să-i vadă pe nemți la paradă - chiar dacă e una a costumelor populare. Parcul se umple de lume, la fel și străzile din jurul lui. Toți, dar TOȚI, cu câte ceva în mână : un corn, o gogoașă, un cârnat, (iar în celalată mână - ce altceva decât o bere!), o bomboană - ăștia nu au bere! , - încă, bagă în ei de parcă s-ar apropia Apocalipsa! Și asta TOATĂ ZIUA! Prin parc și prin mulțime se plimbă tineri și tinere pe picioroange, costumați în diferite feluri, costumație pe care o schimbă de câteva ori pe parcursul zilei. Pe mici scene ridicate pe aleea principală de lângă parc, grupuri de oameni în vârstă, dar și mai tineri, dansează dansuri populare germane, costumați, bineânțeles, în costume populare. Iar seara, Festivalul luminilor! Se aprind tot felul de lumini, becuri, lumânări, lampioane, care crează o atmosferă de basm! Nu am cuvinte să vă pot descrie frumusețea sărbătorii, pozele o vor face mult mai bine decât mine! Și, ca totul să fie perfect, seara, pe lângă lumini de toate formele, mărimile și culorile - artificii! Minute întregi, deasupra Castelului Schlosschen, au explodat o groază de artificii într-un spectacol extraordinar. Am un filmuleț și cu artificiile! Dorește cineva? NU! Îmi închipuiam eu!

Și acest spectacol de lumini părea că nu se mai termină!

-

Se termină, în schimb, poliloghia mea care, sper eu, poate va tenta pe cineva!

Îmi cer scuze pentru mulțimea pozelor, am „tăiat “cât am putut mai multe, deși mi-a fost greu să aleg!

Închei aici invitația-review la Bad Nenndorf, sperând că v-am prezentat ceva (cât de cât) atrăgător! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2812 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI