Un sejur reuşit

TIPĂREȘTE

În urmă cu trei ani am vizitat în fugă o parte din zona centrală a cochetului oraş Gyula (Giula sau Jula) aflat la aproximativ şapte km de graniţa de vest a ţării. Ajuns acasă mi-a părut rău că nu am alocat mai mult timp acestei vizite şi în primul sejur efectuat la sfârşitul lunii mai din 2019 am decis să mă revanşez şi mi-am luat cazare în Gyula pentru patru nopţi. Pentru cei mai mulţi dintre noi Gyula înseamnă băi termale în ştrandul cetăţii. Ei bine, eu am găsit aici şi alte atracţii turistice pe care le-am vizitat între două reprize de bălăceli la ştrand.

Cele mai importante sunt situate în parcul principal al oraşului şi cum am avut o cazare vis-a vis (Kossutth Lajos utca), mi-a fost destul de uşor să le identific. Am început cu Cetatea Medievală din Gyula, principala atracţie a turiştilor ce vin să viziteze oraşul. Ca orice cetate medievală şi aceasta are o istorie a ei.

Construită la începutul secolului XV, este singura cetate din cărămidă roşie intactă dintre cetăţile de câmpie. De-a lungul timpul a avut mai mulţi proprietari. Astfel, în secolul XV cetatea şi domeniul se regăsesc în proprietatea regelui Matei Corvin, trec apoi în proprietatea lui Ioan Corvin, în secolul XVI domeniul şi cetatea trec sub stăpânire otomană timp de 129 de ani, ca apoi să revină comunităţii maghiare din Gyula.

Cetatea se află în stânga intrării în parc, are în dreapta un lac, este înconjurată de câteva monumente istorice, alei de promenadă, iar lângă intrare se află o frumoasă terasă în aer liber. În fiecare weekend în jurul cetăţii au loc diferite manifestaţii artistice şi cei care vin aici retrăiesc atmosfera medievală cu prinţi, prinţese şi călăreţi îmbrăcaţi în diferite armuri. Începând din luna mai pe malul lacului, de pe un amfiteatru improvizat, turiştii laolaltă cu localnicii pot urmări diferite spectacole artistice.

Intrarea la castel costă în jur de şase euro (1800 de forinţi) şi se poate plăti cu cardul. Cetatea are 24 de încăperi şi în fiecare se încearcă să se redea cât mai fidel istoria acestei cetăţi. La parter se află temniţa, olăria, cuptoare de pâine, vinăria şi un atelier de fierărie. Acesta din urmă funcţionează şi acum cu foale, ciocane şi nicovală, exact ca în perioda medievală. Turiştii pot comanda aici un suvenir în formă de potcoavă pe care se pot grava iniţialele numelui şi prenumelui.

La etaj se găsesc diferite apartamente ce au aparţinut castelanilor, domniţelor, colecţii de arme sau sala cavalerilor. Însă punctul forte al vizitei la castel este urcarea în turnul cetăţii. De aici avem imagini panoramice asupra unei părţi din oraş şi a principalelor obiective turistice din parc. Lacul şi aleile din jur se văd cel mai bine din vârful cetăţii.

În partea dreaptă a parcului se află un frumos castel, Castelul Almásy , de construcţie barocă, încunjurat de un părculeţ idilic ce oferă o atmosferă plăcută şi calmă. Castelul are un singur etaj şi două clădiri mari dispuse în unghi drept. Prima dintre clădiri a fost construită la începutul secolului XVII de către baronul austriac Johann Harruckern. Acesta a primit din partea regelui maghiar Carol al III-lea o mare parte a judeţului Becheş (Békés), drept plată pentru serviciile sale militare ce au pus capăt celor 129 de ani de ocupaţie otomană.

Modernizarea şi extinderea clădirii se datorează unui nepot al acestuia Ferenc Wenckheim , iar familia Almasy a intrat în istoria imobilului aristocrat datorită căsătoriei lui Kalman Almasy cu contesa Stefania Maria Wenckheim. Probabil că denumirea completă, şi corectă, a castelului ar trebui să fie Harruckern- Wenckheim-Almasy.

După cel de al II-lea război mondial castelul a fost naţionalizat, apoi a devenit școală de ucenici, cămin și orferinat, la fel cum s-a întâmplat şi cu majoritatea castelelor de pe la noi. La începutul anilor 1990 a fost golit de mobilerul străin castelului, a fost sigilat şi s-a restaurat conform arhitecturii originale.

Până în 2016 nu a putut fi vizitat, clădirea figurând ca proprietate privată. Din 2016 castelul poate fi vizitat, există aici Centrul de Vizitatori „Castelul Almásy”, ce oferă vizitatorilor expoziţii permanente, temporare şi programe de pedagogie muzeală. În magazinul muzeului se pot cumpăra diverse cadouri puse la vânzare (suveniruri, obiecte şi lucrări artizanale), care să amintească de experiențele dobândite aici. Pe aripa dreaptă a castelului se află o frumoasă cafenea care poate fi accesată și independent de parc, fără bilet de intrare, ca și orice alt local sau restaurant din zonă.

Preţul de intrare la castel (tur complet) este de 3400 de forinţi (aproximativ 11 euro sau 50 de lei) cu unele reduceri. Cea mai importantă reducere este cea pentru elevi studenţi şi pensionari (1700 HUF). Castelul se poate vizita şi pe secţiuni, evident cu preţuri mai mici.

În parcul din spatele clădirii, pe la sfârșitul anilor 1950, s-a deschis un ștrand termal foarte frumos, Spa Castel Gyula, ( Gyulai Várfürdő în maghiară) frecventat de foarte mulţi turişti români ce locuiesc în oraşele de la granita nordică a ţării. Despre strand şi cele trei zile petrecute aici sper să scriu un review separat.

La nici 200 de metri de castelul Almasy, latura de vest a parcului, se află Catedrala Ortodoxă Sfântul Nicolae, un monument ce face parte din patrimonial cultural al oraşului şi unde vin să se manifeste spiritual o parte din cei aproximativ 2500 de cetăţeni vorbitori de limbă română ai oraşului.

Prima biserică din lemn a fost construită pe la începutul secolului XVIII, iar actuala înfăţişare datează de la începutul secolului XIX. Un aport deosebit în construcţia acestei biserici l-a avut familia Nicoreşti. Biserica impresionează prin turla înaltă, altarul şi icoanele împodobite cu sculpturi din lemn în formă de trandafiri și poleite cu aur.

La mica distanţă de catedrala ortodoxă se află Piaţa Kossuth, cu un asamblu de fântâni arteziene, alei de promenadă, flori şi multă verdeaţă. Cam pe la mijlocul pieţii se află un monument planetar care indică orele în marile oraşe ale lumii. Pe una din laturile pieţei se află o frumoasă biserică reformată, construită în stil baroc la sfârşitul secolului XVIII. Din Piaţa Kossuth am traversat un pod de piatră ornat cu flori şi am ajuns într-o piaţă mai mare cu multe fântini arteziene, flancată de numeroase restaurant şi terase. Având în vedere că în această zonă a oraşului sunt şi clădiri mai noi eu i-am zis piaţa nouă.

Prin oraş am admirat şi busturile unor personalităţi româneşti (Liviu Rebreanu, Nicolae Bălcescu şi George Pomuţ), dar şi statuia lui Şandor Petofi aflată într-un frumos părculeţ din apropiere de Piaţa Kossuth. Aici se mai află şi o frumoasă fântână memorială a primului foraj artizanal din Gyula, construită la sfârşitul secolului XIX.

La aproximati 15 de oraş, în localitatea Szabadkígyós , am vizitat un frumos castel care prin denumire, Castelul Wenckheim , aminteşte de cel din parcul cetăţii din Gyula (Castelul Almasy). Şi mai sunt încă trei castele Wenckheim pe teritoriul Ungariei, dar se pare că numai cel din oraşul Csorvás (Ciorvaș) este restaurat celelalte două fiind în stadiul de ruine.

Castelul Wenckheim a fost construit între anii 1875-1879, pentru familia contelui Wenckheim. Clădirea a funcționat de-a lungul timpului ca școală și colegiu. Este un castel de şes foarte frumos, dar din păcate nu a fost întreţinut cum trebuie (mai ales grădinile), De altfel, la data când noi am mers să-l vizităm, acesta era în restaurare şi nu am putut admira şi interioarele.

Castelul se află în centrul unui pâlc de pădure (un adevărat parc natural) cu stejari şi castani seculari, cu numeroase alei de plimbare de jur împrejur. Deşi este un drum forestier până în poarta castelului, nu este permis accesul cu maşina în pădure. Dar la cât e de frumoasă nici nu merită. Se poate parca pe marginea drumului lateral ce duce la castel (coordonate GPS 46.605072 / 21.088155).

De la parcare până la castel se mai parcurg aproximativ 800 de metri. A fost o placere pentru noi să facem o plimbare de 10 minute la umbra copacilor şi însoţiţi de triluri de păsărele. La castel am făcut poze şi am încercat, de la muncitorii ce lucrau la restaurare, să aflăm amânunte suplimentare despre istoria acestui loc. N-am reuşit…. ei nu ştiau româna, noi nu ştiam maghiara. :)

Cireaşa de pe tort a vizitei noastre la Gyula a fost Festivalul Florilor, care are loc în fiecare an în luna mai. Personal nu sunt un fan înrăit al florilor, dar cele de la Gyula m-au dat gata. De la garoafa de piatră şi până la arbuştii ornamentali, sutele de aranjamente florale întinse pe o distanţă de aproximativ 700 de metri pe ambele laturi a unei străzi centrale a oraşului, m-au ţinut în loc mai mult de trei ore.

O simfonie de culori ce mi-a încântat ochii şi sufletul. Sper ca cele câteva fotografii “inflorate”, adăugate review-ului, să vă transmită câteva din emoţiile mele trăite la acel festival. Şi, de ce nu, să vă invite să mergeţi la băi în Gyula în luna mai.

Vacanţe placute!

---

VIZUALIZĂRI: 5887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI