Goteborg - #9. Muzeul de istorie a naturii

TIPĂREȘTE

Muzeul de Istorie a Naturii din Goteborg sau în suedeză „Naturhistoriska Museet” este un obiectiv ce ar trebui vizitat de oricine ajunge prin oraşul respectiv şi mai ales dacă este însoţit de copii, care vor găsi mai mult decât interesantă această vizită. La muzeul respectiv se ajunge cel mai simplu cu tramvaiul, cu numărul 1,2, sau 6 şi din orice direcţie ai veni va trebui să cobori la staţia „Linneplatsen”.

Muzeul este amplasat într-un cartier de la periferia oraşului, un cartier plin de verdeaţă, copaci şi flori care formează mai multe parcuri imense şi îmbracă mai multe mici coline. Odată coborât în staţia de tramvai, pentru a găsi calea potrivită spre muzeu, trebuie doar să te uiţi pe indicatoarele amplasate prin staţie sau pe marginea drumului şi negreşit vei vedea unul de culoare albastră pe care scrie „Naturhistoriska Museet” şi pe care este desenat un adult cu un copil de mână, lucru care, printre altele, te atenţionează că ar fi bine să iei şi copilul cu tine.

Clădirea muzeului este ascunsă privirii, imposibil de văzut din staţia de tramvai, pentru că este amplasată pe vârful unei coline, înconjurată fiind de o sumedenie de copaci de tot felul. Ca să ajungi la ea, sus în deal, ai două variante şi jumătate. Prima variantă este să îi dai ocol şi să urci prin stânga dealului, pe şoseaua pe care urcă maşinile iar a doua variantă este să urmezi indicatoarele pietonale care te vor duce la mai multe scări, ascunse de copaci, şi pe care urcându-le cu spor, sunt 64 de trepte, vei ajunge undeva în lateral stânga faţă de intrarea în muzeu. "Jumătatea" de urcare este de fapt o potecuţă care urcă din spatele muzeului şi se intersectează cu scările care urcă dinspre staţia de tramvai.

Înainte de a începe ascensiunea dealului, în locul unde încep scările, pe partea stângă, lângă tortuar, veţi vedea o hartă pe care este desenată întreaga regiune, de fapt este desenat Parcul Slottggosen, cel mai vechi parc natural din Goteborg, deschis în anul 1874, unde cetăţenii oraşului îşi petrec majoritatea timpului în aer liber. Denumirea parcului este „Parc Castel” şi este de o frumuseţe aparte, fiind un loc unde, în zilele frumoase, se pot petrece câteva ore în inima naturii. Tot aici este o grădină zoologică, cu acces gratuit, unde sunt în special animale din zona nordică - rumegătoare, veţi mai găsi şi câteva cafenele, locuri de joacă pentru copii, flora este deosebită iar spaţiul este foarte curat şi îngrijit, cu alei largi şi asfaltate şi cu multe bănci pentru odihnă. Şi ce este mai important, aerul este foarte curat şi este multă linişte. Aici, la marginea de sud-vest a acestui parc, este amplasat Muzeul de Istorie a Naturii.

Urcăm scările, vedem clădirea muzeului, construită din cărămidă, roşie nicidecum altfel, şi zărim locul pe unde este intrarea, deasupra ei fiind scris „Goteborgs Naturhistoriska Museet”. Deasupra micului hol de intrare este amplasată o coadă uriaşă de balenă, asta ca să fie evident unde că ai nimerit unde trebuie. Întrăm înăuntru şi ne întâmpină un spaţiu destul de mare, în partea stângă fiind un magazin cu suveniruri, central fiind amplasată caseria iar undeva în spate, îl recunoaştem după mirosul emanat, este un restaurant. Scările de acces la etaj sunt în partea dreaptă. Tot aici în hol sunt doi lupi împăiaţi care stau cuminţi, într-un spaţiu închis cu sticlă, parcă păzind muzeul.

Profităm de faptul că biletele pe care le-am achiziţionat de la „Muzeul de Artă” sunt valabile şi la acest muzeu şi doar le prezentăm caseriţei care ne spune că sunt în regulă, ne înmânează un pliant cu harta muzeului şi ne spune că dulăpioarele pentru haine sunt în spate şi că funcţionează cu o monedă de 10 coroane. Tot acolo sunt şi toaletele. Ca fapt divers, biletul de intrare pentru un adult ar fi costat 40 de coroane iar tinerii sub 21 de ani intră gratuit. Biletele achiziţionate de la acest muzeu vă conferă posibilitatea de a vizita gratuit aceleaşi muzee care sunt scrise şi pe biletele pe care le-am achiziţionat de la Muzeul de Artă.

Aflăm că muzeul are Wi-Fi iar dacă doreşti, pe durata vizitei, să fii îndrumat de un ghid în limba engleză atunci trebuie doar să porneşti aplicaţia muzeului. Vei vedea o grămadă de filme cu animalele expuse în muzeu, mediul lor de viaţă, modul în care trăiesc şi sunetele pe care le scot, de la ciripituri la urlete de lupi. În pliantul înmânat la recepţie vei găsi toate informaţiile despre această aplicaţie.

Urăm la etaj şi trecem pe sub o balenă ucigaşă - împăiată desigur, foarte ingenios amplasată şi de mare efect – atenţie la trepte! Aici o mică precizare: clădirea are 4 nivele, intrarea este la nivelul 2 iar exponatele sunt plasate la nivelel 3 şi 4. Deci, suntem la nivelul 2 şi începem turul de la acest nivel conform recomandărilor din pliant şi ale caseriţei. Intrăm şi virăm la dreapta iar în faţă avem un dinozaur marca „Stegosaurus” – impresionant, care a trăit în urmă cu 150 de milioane de ani - aici îi credem pe cuvânt pe paleontologi. Am intrat în secţiunea fosilelor şi a primelor nevertebrate care se presupune că au trăit pe pământ, printre care le vedem expuse, la scară mult mai mare, pe cunoscutele amiba, euglena şi parameciul.

Exponatele sunt foarte frumos şi îngrijit prezentate, în vitrine mari, cu spaţii mari între ele iar în dreptul fiecărui exponat sunt amplasate tăbliţe cu informaţii scrise atât în limba suedeză cât şi în limba engleză. Uşor, trecem în regiunea moluştelor unde apar expuse şi primele vertebrate. În această secţiune a muzeului exponatele sunt foarte ingenios aranjate în ordine cronologică, a evoluţiei vieţii pe pământ şi am senzaţia că sunt foarte puţine exemplare lipsă din verigile evolutive care au dus la diversitatea vieţii pe planetă.

Intrăm în secţiunea de raci, crabi, scorpioni, păianjeni şi în general „chestii” cu multe picioruşe. Într-o vitrină cu un scorpion sunt expuşi o pereche de pantofi roz, probabil pentru a înfricoşa şi mai tare pe cei care au auzit poveşti cu scorpioni în pantofii lăsaţi pe la uşi sau au văzut filme cu astfel de faze. Şi pentru ca "tacâmul" să fie complet, în fişa de prezentare se spune că astfel de întâmplări ar fi adevărate. O vitrină în care exponatele sunt plasate în mai multe farfurii îmi atrage atenţia. Mă apropii şi gândul iniţial mi se adevereşte: văd o carte intitulată „Creepy crawly cuisine” şi mai multe farfurii pline cu mâncăruri cunoscute dar garnisite cu fel de fel de gândăcei. Soţia nici nu vrea să se apropie de vitrină dar fiica mea le priveşte cu interes. Evit să le descriu dar le vedeţi în foto ataşate.

Evident urmează secţiunea cu gândaci, de tot felul după care urmează una din preferatele mele: secţiunea cu fluturi. Întotdeauna m-au fascinat fluturii prin coloritul lor şi prin graţia zborului lor. Am revăzut, printre exponate şi preferatul meu în arta camuflajului: fluturele cap de cobră. Tot aici sunt expuse libelulele, greierii, cosaşii, lăcustele dar şi moliile. Interesante sunt şi modelele executate la scară mărită care-i prezintă pe paraziţi, puricele şi ţânţarul fiind nelipsiţi şi ţinând „capul de afiş” la această secţiune de expoziţie.

Trecem pe lângă o vitrină plină cu scoici, pe lângă un tablou imens cu evoluţia vieţii pe pământ şi ajungem într-o încăpere în care este prezentat corpul uman şi evoluţia omului. Foarte interesant, observ că mulţi din oamenii din ziua de astăzi prezintă asemănări fizice izbitoare cu strămoşul nostru din urmă cu 30.000 de ani iar din punct de vedere comportamental, după cum se comportă unii din ziua de astăzi, bănuim că sunt şi puternice asemănări intelectuale. Ne amuzăm de asemănări.

Continuăm turul prin secţiunea reptile şi trecem pe lângă aligatorul „Smiley” care şi-a petrecut majoritatea vieţii la „Acvariul” din Goteborg şi a ajuns la venerabila vârstă de 66 de ani. Urmează expuşi şerpii după care peşti care au trăit prin apele planetei în urmă cu câteva sute de milioane de ani, unii dintre ei, cei care au trăit pe fundurile oceanelor sau în gropi abisale unde omului i-a fost imposibil să ajungă, au reuşit să supravieţuiască până în zilele noastre – fascinant!

Tot din categoria „veteranilor” sunt şi rechinii care sunt expuşi în continuarea expoziţiei şi care se presupune că au rămas neschimbaţi de 250 de milioane de ani. Urmează steluţele de mare, scoicile şi alte vietăţi care se presupune că au învins timpul reuşind să-şi perpetueze specia de la începuturile timpurilor şi până în zilele noastre.

Intrăm într-o sală imensă, ocupând două etaje din clădire, iar la etaj este un balcon dispus circular care conferă o vizionare pe 360 de grade a „vedetelor” expuse în mijlocul sălii: două balene uriaşe, o Balena Albastră, pui, a cărei piele a fost montată pe un schelet de lemn şi scheletul unei alte balene. Deasupra lor tronează un străbunic de-al lor, ceva mult mai feroce, judecând după ciocul lung dotat cu zeci de dinţi ascuţiţi.

De jur împrejur, în partea de jos a sălii sunt expuse mamifere marine, urşi polari, foci, morse, delfini, broaşte ţestoase şi lamantini. Urcăm pe balconul de la etaj şi mai dăm o tură imensei săli şi celor trei balene. Pe pereţi, în spatele nostru, sunt expuse panouri cu o sumedenie de informaţii despre viaţa marină. Ieşim din sală pe uşa de la etaj care ne duce la secţiunea păsărilor.

Secţiunea păsărilor începe cu păsări care sunt considerate pradă, gen raţe, gâşte, lebede şi continuă cu prădători, gen ulii, vulturi, şoimi, condori, etc. Această secţiune este imensă şi ocupă un etaj întreg. Sunt prezentate păsări din aproape toate speciile, cu puii lor, fără pui, în pereche, singure, fiind realizate vitrine individuale în care este recreat habitatul natural al unora dintre ele. Impresionant este modul de prezentare al bufniţelor dar şi al prădătorilor, aceştia fiind prezentaţi într-un mediu natural recreat.

Tot în secţiunea păsări urmează colibri, papagali, tucani, berze, ibişi şi continuă cu pelicani precum şi alte zeci de specii şi rase, amestecţi printre ele fiind şi câţiva ulii prădători. Secţiunea se încheie cu struţii şi un volier imens cu zeci de papagali coloraţi. Ieşim din secţiunea cu păsări şi dăm... iar de păsări expuse, dar de data aceasta în vitrine în care este prezentat şi modul de răspândire al acestora pe glob.

În sfârşit ieşim pe un hol unde zărim câteva mamifere. Vedeta acestui hol de trecere este leul „Simba”, acesta fiind motivul principal al înfiinţării grădinii zoologice din Goteborg. Tot aici vedem un iac, o vacă egipteană, un urs şi fratele lui, ursul negru american. De aici intrăm direct în sala mamiferelor, o sală imensă, cam de 50 de metri lungime pe 20 de metri lăţime şi înaltă de cam trei etaje, sală plină cu vitrine cu mamifere.

Rinoceri, lupi, iepuri, vulpi, castori, viezuri, arici, râşi, căprioare, urşi, lei, tigri, girafe dar şi strămoşii noştrii (cel mai evident) maimuţele sunt doar câteva din zecile de mamifere care umplu sala de expunere. Deasupra lor planează, prinse de tavan cu fire invizibile, fel de fel de păsări de pradă iar pe peretele lateral sunt expuse trofee de cerbi sau de alte „încornorate”. Vedeta sălii este un elefant imens plasat în mijlocul sălii, luminat discret, imaginea fiind de mare efect.

Ieşim din sala mamiferelor şi coborâm în sala de intrare, la restaurant, să bem o cafea şi să mâncăm o prăjitură. Este un obicei de-al nostru ca după ce terminăm vizita la un obiectiv să povestim ce ne-a plăcut cel mai mult. Fiicei mele îi plac foarte mult animăluţele aşa că pentru ea ştiu sigur că a fost o desfătare vizuală şi intelectuală. Mă joc cu linguriţa prin prăjitura cu cacao şi în minte îmi vine imaginea cu meniurile cu gândaci. Tresar pentru că văd ceva în prăjitură! E o boabă de cafea, fir-ar să fie!

---

VIZUALIZĂRI: 1632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI