Plimbare pe malul sârbesc al Dunării cu destinația finală Cetatea Golubac

TIPĂREȘTE

După ce am băut câte o cafea turcească la cafeneaua Ada Kaleh în Severin, am plecat la plimbare pe malul sârbesc al Dunării... și dacă vremea ține cu noi mergem până la Golubac!

Adică să nu ne doboare căldura, se anunța cod roșu... vom vedea cât ne țin bateriile!!!

Ghizi ne-au fost M. și A-M, ei cunoscând foarte bine zona, ne-au dat și câteva informații ca severineni buni ce sunt și gazdele noastre în zilele petrecute la Drobeta Turnu Severin!

Am trecut vama pe la Porțile de Fier I fără probleme... fără timpi de așteptare, doar cu buletinul... și cum am intrat în Serbia am făcut dreapta pe drumul de pe malul Dunării...

Pentru noi a fost pentru prima dată intrarea în Serbia și tot pentru prima dată a fost când vedeam Dunărea de pe malul sârbesc... doar cu o zi înainte văzusem Dunărea de pe malul românesc...

Ce senzație... ce emoții... ce priveliște... ce frumos se vede de sus, malul sârbesc fiind mai sus pe anumite porțiuni... Nu a fost aglomerat cât ne-am plimbat și chiar am profitat și am mers destul de încet, pentru a ne bucura mai mult de peisaje. Ne-am oprit și la punctele de belvedere, amenajate special pentru a putea să oprești și să admiri peisajele românești... Cel mai reprezentativ fiind în zona Cazanelor Dunării, de unde se vede Chipul lui Decebal sculptat în stâncă și Mănăstirea Mraconia.

Peisajul românesc este cel care impresionează... Dunărea și munții ce o mărginesc... despre alte aspecte sau construcții pe malul apei nu comentez... nu toate se văd așa de plăcut, dar acesta este un aspect tipic românesc... ne înghesuim cu construcțiile fără nici o noimă și mai distrugem și natura...

Pe lângă vase comerciale am văzut și vase de croazieră ce plimbă turiștii pe Dunăre până la Orșova și fac opriri în diferite locații sârbești... De altfel, am observat că pe tot traseul, acolo unde permite malul Dunării există pontoane pentru ambarcațiuni de diferite mărimi și sunt bine semnalizate. Chiar am văzut într-un sat... Donji Milanovac, dacă nu greșesc... unde a oprit un vas de croazieră și autocarele așteptau turiștii, pentru a fi plimbați în zonă... Da, pentru că la sârbi, cel puțin în zona asta este foarte bine dezvoltat și organizat turismul... iar sârbii glumesc și spun... că nu există poartă la Dunăre să nu aibă ponton, fie pentru barcă fie pentru pescuit!

Vremea a ținut cu noi, a fost mai mult înnorat și a adiat și vântul... așa că ne-am continuat drumul până la Cetatea Golubac (se citește Golubăț)... sunt aproximativ 140 de km de la Porțile de Fier până la Cetate.

Cetatea Golubac – sau Complexul turistic Golubac – a fost restaurat recent (nu am găsit informații despre data exactă a deschiderii după restaurare) și este pus în circuitul turistic de pe malul sârbesc al Dunării... este o rezervație naturală.

Complexul are ponton... parcare... centru turistic cu birou de informații și casă de bilete... magazin de suveniruri... cafenea/cofetărie... și parcul arheologic ce cuprinde Cetatea... casa romană... Hammamul lui Mahmud Pașa... cuptor medieval de calcar... În Parcul arheologic, doar Cetatea se poate vizita... la celelate obiective se mai lucrează la restaurare. Cetatea cuprinde 9 turnuri cu grad diferit de dificultate al accesului și Palatul- sau salonul expozițional.

Programul de vizitare are aceași oră de începere tot timpul anului-10:00- numai ora de închidere diferă în funcție de anotimp- ora 18:00 vara și 17:00 iarna- dar cu o oră înainte se închide accesul.

Doar în ziua de Luni este închis.

Și rețineți, Serbia este cu o oră în urmă, față de noi...

Intrarea în Complex se face prin achiziția unui bilet de acces pentru o zi, ce include intrarea în Complex... intrarea în Cetate și accesul în parcare.

După ce am trecut de bariera auto am parcat și am mers către casa de bilete... aici am avut o surpriză tare plăcută... bună organizare și buni vorbitori de engleză... toate informațiile necesare sunt afișate...

Dar înainte de a lua bilete am intrat la toalete... impecabil... totul strălucea și era inclusiv AC...

Biletele se achită în dinari-RSD- sau cu cardul și odată cu biletul am plimit și un pliant în limba română cu toate informațiile necesare... Profesionistă tânăra de la ghișeu... foarte expeditivă, încasa... explica...

Biletele sunt de mai multe categorii: pe zone și culori... în funcție de gradul de dificultate al accesului... și la fel și prețul este crescător de la zona I până la zona IV.

Sunt reduceri pentru pensionari, elevi și studenți și au accesul gratuit copii până la 12 ani însoțiti de părinți. Alt preț au biletele pentru vizitatori în grup cu ghid sau fără ghid.

Zona I sau traseul verde este cel mai accesibil și este disponibil tuturor categoriilor de vizitatori, inclusiv copiilor însoțiți de părinți. Chiar și persoanele care folosesc scaunele cu rotile pot merge pe traseu până în interiorul Palatului... este traseu amenajat cu pasarele metalice...

În cetate este marcat accesul pe culoarea traseului sau zonei, dar este și personal care supraveghează și scanează biletul pentru accesul la zona superioară.

Noi am luat bilet doar pentru zona I – sau verde și am avut acces în cetate până la Palat – adică zona expozițională- și la turnurile 8,9 și 5... pentru care am achitat cu cardul, 750 RSD/persoană...

Pentru zonele de la II la IV – accesul se face doar echipați corespunzător, în special cu încălțăminte adecvată... să nu ai rău de înălțime sau suferi de claustrofobie... pentru că traseul are un grad de dificultate din ce în ce mai ridicat iar numărul vizitatorilor este limitat... de aici și atenția casierei la vânzarea biletelor pentru aceste zone.

Ne-am plimbat pe alei până la magazinul de suveniruri și de aici am intrat în Cetate și am mers pe traseul verde până în Palat, unde este o expoziție cu echipament de război și armament din perioada de stăpânire a cetății. Tot aici este și un ecran LCD unde rulează un film cu istoria cetății, tradus și în limba engleză.

Cetatea Golubac a fost numită gardianul defilelului Derdap, fiind construită la intrarea în Cheile Derdapului, în locul în care Dunărea trece în Defileul Munților Carpați în punctul său cel mai larg. Cetatea a fost o importantă fortificație militară medievală de graniță, într-o locație strategică. De aici puteau fi controlate ușor toate căile de acces terestre și navigabile care legau estul și vestul, iar stâncile abrupte și inaccesibile Rida, pe care a fost construită Cetatea și râul însuși, îi asigurau protecție naturală. Din cauza acestei poziții strategice, în secolele XIV și XV, puterile de la graniță, Ungaria și Serbia și apoi Imperioul Otoman, au luptat pentru a cuceri Cetatea pentru a deține controlul și puterea asupra graniței Dunării.

Cetatea mai este numită și cetatea porumbeilor – numele cetății apare scris pe hărțile medievale în diferite limbi, dar fiecare are la bază cuvântul porumbel... există și legende mai mult sau mai puțin credibile legate de nume... dar ce este sigur că sârbește, la porumbel se spune golub!

Aici în Palat să tot stai... este răcoare... sunt scaune... și ferestre mari de unde poți admira Dunărea și malul românesc...

Turnul 5 – este tot aici lângă Palat, cu trecere între ele... parcă păzește Palatul... aici fiind și o expoziție cu comandanți fortăreței și istoria lor.

Turnul 9 – sau Turnul tunurilor - este ușor accesibil, în sensul că nu sunt multe trepte de urcat... doar mers pe pasarelele metalice sau pietruite... practic este turnul de pe apă, în exterior este octogonal, în interior este circular... Aici sunt expuse mici tunuri și ghiulele.

În turnul 8 este mai mult de urcat... acum, aici fiind organizată și o expoziție- despre Cavalerii Fortăreței, este turnul de lângă poarta de intrare în Cetate, eu nu am reușit să mai urc și în acest turn.

Celelalte trei trasee sunt de fapt accesul și urcatul in celelalte 6 turnuri... peisajul văzut de sus din fiecare turn este foarte frumos... și cred că asta impresionează cel mai mult... în interior nu este nimic expus... știu asta din niște filmulețe văzute pe net.

Pe traseul verde, aici între turnuri sunt expuse catapulte... iar un grup de tineri îmbrăcați în armuri fac demonstrații de luptă.

Informațiile scrise despre Cetate sunt din pliantul primit odată cu biletul de acces... în plus am scris impresiile mele despre ce am văzut prin acest Complex turistic.

Dar atât cât am văzut mi-a plăcut... m-a impresionat cum au reușit să restaureze această cetate și să o pună în valoare.

Înainte de a ieși am intrat și în cofetărie/cafenea... multe dulcegării, cafea, apă, sucuri și înghețată... ora nu era chiar potrivită pentru poftele noastre... fiind înainte de masa de prânz!!!

Oricum spațiul este destul de generos atât la interior cât și pe terasă!

Și mai rețineți că aici în Complex, de la intrare... la magazinul de suveniruri cât și aici la cofetărie, plata se face doar în moneda sârbească RSD sau cu cardul.

Cursul mediu al ratei de schimb este de 1RSD = 0,04 RON

Pe mine m-a impresionat tot ce am văzut... felul cum sunt organizati... și mai ales atenția personalului administrativ din Complex pentru vizitatori.

Acest traseu pe malul sârbesc al Dunării, este parcurs de obicei de cei care vor să meargă în Europa în diferite destinații de vacanță... sau sunt în vacanță în zona Dunării și fac o plimbare de relaxare, așa cum am făcut și noi.

Odată cu pliantul Complexului am mai primit o hartă, tot gratuit și tot în limba română – Inspirația Dunării – cu ofertele turistice din Regiunea Dunării Inferioare și a Serbiei de Est... practic este o invitație pentru a vizita această Regiune a Serbiei.

La întoarcere ne-am oprit la un restaurant pe malul Dunării pentru masa de prânz... sau un prânz mai întârziat... dar despre acesta voi scrie separat, pentru că ne-a plăcut și merită lăudat!

Pentru mine a fost o surpriză tare plăcută această plimbare... așa că recomand cu mare plăcere plimbarea pe malul sârbesc al Dunării și vizita Complexului turistic Golubac!

În rest numai de bine!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 95 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI