Geneva – pur și simplu

TIPĂREȘTE

După vizitele la Zermat vezi impresii) și Lucerna vezi impresii), ziua de 9 oct. ne-a purtat din nou pașii spre Elveția, prin, iarăși, tunelul Mont-Blanc, către Geneva și Lausanne, două orașe situate pe malurile Lacului Geneva/Leman (numele Leman vine de la Lemanus, fiul lui Paris, cel cu răpirea frumoasei Elena din Troia), al 2-lea lac ca mărime din Europa Centrală, după lacul Balaton, dar primul în Europa de Vest.

Poziționat în vestul Elveției, la extremitatea sud-vestică a lacului Leman, cantonul Geneva împarte 96% din granița sa, cu Franța. Plasarea în această parte a țării face ca și limba vorbită aici să fie franceza, una dintre cele patru limbi oficiale care se vorbesc în Confederația Helvetică: germana, franceza, italiana și retoromana.

Geneva este un oraș de o eterogenitate cosmopolită și poate fi considerat cel mai mare centru mondial pentru diplomația multilaterală, aici avându-și sediile importante organizații internaționale: sediul european al Națiunilor Unite, fiind al doilea ca importanță în lume, apoi Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului, Organizația Mondială pentru Comerț, Crucea Roșie și Semiluna Roșie Internațională, Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare (CERN) , precum și a multor altor organizații și organisme internaționale. Toate aceste organizații au angajați din întreaga lume, numai în sediul ONU lucrând peste 3500 angajați, vorbindu-se peste 130 de limbi și dialecte.

Geneva este locul de naștere al Crucii Roșii și al calvinismului, locul unde sunt situate multe bănci private (se spune că Geneva are mai mulți milionari decât șomeri), o adevărată fortăreață a sistemului bancar. Având aproape 200.000 de locuitori, este considerat un oraș mic, comparativ cu multe metropole de pe glob, însă acest lucru este un avantaj pentru turiști, care-l pot străbate pe jos pentru a ajunge în orice punct al orașului. Numeroasele magazine, buticuri mici, unde se pot procura produse de calitate, scumpe, îi dau Genevei un aer exclusivist, snob.

Geneva a fost considerată o urbe tolerantă atunci când i-a adăpostit pe reformatorii Jean Calvin și John Knox, sau atunci când a oferit refugiu unor minți luminate ale epocii lor, precum Voltaire, Victor Hugo, Alexandre Dumas, Honore de Balzac, Byron, Richard Wagner, Liszt sau Mary Shelley, când aceștia au avut probleme în țările natale. Pe de altă parte Geneva nu s-a arătat deloc tolerantă cu filozoful Jean-Jaques Rousseau, originar de aici, pe care l-a alungat în exil și i-a ars cărțile (i-am văzut una dintre casele unde a locuit la Lucerna vezi impresii).

Orașul este amplasat, așa cum ziceam mai sus, pe malul lacului Geneva, lac străbătut, de la est la vest, de râul Ron, fluviu ce-și are izvoarele în ghețarul Ronului, traversează lacul Geneva (care se îngustează în dreptul orașului), apoi orașul cu același nume și toată Franța. În Geneva Ronul primește apele râului Arve.

Dar să pornim la drum. Ne îndreptăm spre malul stâng al Ronului (celebrul Rive Gauche), iar prima oprire o facem în Place de la Taconnerie unde este Catedrala St. Pierre, lăcaș de cult protestant, a cărui construcție a început în 1150 și a continuat timp de peste 400 de ani, deoarece aici s-a reconstruit mereu, astfel încât și stilurile arhitectonice întâlnite aici sunt diverse. Interiorul catedralei este vast, aici se vede stilul gotic cu care s-a început construcția bisericii. Remarcăm lângă amvon scaunul lui Calvin, vitraliile deosebit de frumoase, iar în partea dreaptă, lângă intrare, se află Capela Macabeilor. Capela a fost construită ca mormânt pentru cardinalul Jean de Brogny și familia sa. Astăzi servește pentru conferințe, concerte sau petreceri private. Turnul nordic al catedralei se remarcă atât prin înălțimea sa de 150 m, de pe platforma căruia ai o vedere panoramică asupra orașului, cât și prin culoarea sa verde.

Plecăm de aici pașii purtându-ne pe străduțele înguste, pavate cu piatră, îndreptându-ne spre Place de Neuve și Parcul Bastioanelor.

Una dintre clădirile interesante este Taverna Madelein de pe Rue de Toutes-Ames, un restaurant agreabil, amplasat într-o veche clădire din sec. XVI, local în care nu se consumă băuturi alcoolice de prin anii 1920. Se pare că taverna a avut pe vremuri și rolul de a “mângâia sufletele necăjite” (numele străzii este edificator) nu numai stomacurile înfometate.

Mai apoi trecem pe lângă cea mai veche clădire din oraș, Maison Tavel, construită în sec. XII de familia Tavel și reconstruită în 1334 în urma unui puternic incendiu. Refăcută, casa a căpătat un aspect de palat prin construirea unui turn. În prezent casa aparține primăriei din Geneva, având destinația de muzeu ce prezintă aspecte ale vieții orașului din toate vremile.

Perete în perete cu această clădire se află edificiul în care, în 1864, a luat ființă Crucea Roșie (numită inițial “Comitetul de Ajutorare a Răniților”) organizație fondată la inițiativa lui Henry Dunant, după ce a văzut ororile și a descris agonia răniților de pe câmpul de luptă al bătăliei de la Solferino. Drapelul organizației este o cruce roșie pe fond alb, culorile inversate ale drapelului Elveției.

Pentru a ajunge în Place de Neuve străbatem Rue Jean Calvin, apoi Rue de la Pelliserie și coborâm la vale pe Rue de la Tertasse. După semilumina oferită de străduțele înguste, străjuite de clădiri înalte, ieșirea în spațiul larg oferit de Place de Neuve, ne dă impresia că am ajuns într-un luminiș, după ce am străbătut o pădure deasă. La intrarea în piață ne întâmpină bustul lui Henry Dunant.

În Place de Neuve își au locul câteva clădiri importante ale Genevei: Muzeul Rath care este primul muzeu, cu obiecte de artă, deschis publicului în Elveția la începutul sec. XIX și care, în prezent, găzduiește diverse expoziții itinerante, Le Grand Theatre, modelat după Opera Garnier din Paris, deschis oficial în 1876, este în prezent sediul operei din Geneva și cea mai importantă scenă din Elveția. Un alt edificiu important este Conservatorul, instituție de artă unde a fost profesor de pian cel mai mare pianist român, Dinu Lipatti. În centrul pieței se află statuia generalului G. H. Dufour, personalitate de marcă a Genevei, el fiind cel ce a pus bazele topografiei și a fost membru în comitetul (împreună cu H. Dunant și cu alte personaje) care a înființat Crucea Roșie.

Față în față cu aceste instituții de cultură se află intrarea în parcul Promenada Bastioanelor, spațiu unde se află una dintre cele mai de seamă atracții ale metropolei Geneva, Monumentul Reformei sau Zidul Reformatorilor. Așa cum îl arată și numele, monumentul este un zid lung de aproape 100 m și cu o înălțime de 9 m, construit din granit, care aduce un omagiu celor patru inițiatori ai reformei protestante din sec. al XVI-lea: Guillaume Farel, Jean Calvin, Theodore de Beze și John Knox. Statuile celor patru, cu o înălțime de 4,5 m, aflate în centrul zidului, sunt flancate de statuile altor personaje participante la reformă, precum și de basoreliefuri și inscripții asociate reformei. Moto-ul reformei, care a devenit și al Genevei este: “POST TENEBRAS LUX” („DUPĂ ÎNTUNERIC LUMINĂ”). În fața Zidului Reformatorilor se află două socluri din piatră pe care sunt înscrise numele altor trei importanți adepți ai reformei protestante: Martin Luther, John Wycliffe și Jan Hus.

Plimbarea pe aleile parcului, umbrite de copaci, este deosebit de plăcută și odihnitoare, te poți relaxa jucând șah cu piese gigantice sau sorbind o cafea sau ceai în chioșcul din parc. Poarta de intrare în parc are pe stâlpii săi câte un vultur, simbol al orașului de pe vremea Sfântului Imperiu Roman. În spațiul din fața intrării în parc erau amplasate un soi de vitrine care se constituiau într-o campanie antifumat și a aruncării mucurilor de țigară în natură.

Timpul ne presează și, ca atare, pornim ușurel către o zonă foarte vizitată de turiști: Lacul Geneva, Grădina Engleză (Jardin Anglais), ceasul floral. Traseul nostru spre aceste locuri trece, printre altele, și pe o stradă unde, pe mai multe clădiri, lipite perete-n perete, sunt postate foarte multe drapele ale Confederației Helvetice și ale Cantonului Geneva. În drumul nostru observăm, pe zidul unei clădiri, o fântână ornamentală, din gura unui chip de om iese apa într-un bazin și întâlnim o statuie reprezentând un gimnast într-un bun echilbru în poziția „stând în mâini”.

Jardin Anglais, parc situat în zona centrală a orașului, amenajat, după um arată și numele, după modelul grădinilor englezești, este cel mai mare parc, extrem de important, fiind amplasat pe malul lacului, în apropierea sa fiind debarcaderul de unde pot fi luate vapoare pentru plimbări pe lac. În fața grădinii este poziționat ceasul floral (prezent aici din 1955), o reușită combinație între natură, prin minunatul aranjament floral, cu flori alese funcție de anotimp, cu tehnologia prin ceasul de precizie, bineînțeles elvețian, care arată ora exactă (N. B. – și Brăila are, din când în când, un frumos ceas floral, însă ceasul, vorba lui Sucă, nu prea merge). Tot în apropierea ceasului floral este Monumentul național închinat alipirii cantonului Geneva la Confederația Helvetică (12.09.1814), ridicat din contribuția locuitorilor Genevei, având pe soclu inscripția: “EN MÉMOIRE DE LA REUNION DU CANTON DE GENÉVE À LA CONFÉDÉRATION SUISSE – LE PEUPLE GENOVOIS A ELEVÉ CE MONUMENT”.

Ajunși pe faleza lacului Geneva admirăm în voie frumusețea apelor de un albastru precum cerul, că nu știi care-i cerul care-i apa, din care țâșnește, la cca. 140 m, o fântână arteziană, sau așa cum îi spune toată lumea Jet d’Eau. Inițial o supapă de siguranță a unei instalații hidraulice, utilizată înainte de 1900 când noaptea nu era consum de apă la atelierele meșteșugărești din oraș, a devenit una dintre atracțiile Genevei și chiar un simbol al orașului. Nu putem trece mai departe fără a admira grațioasele lebede, pescărușii și rațele ce plutesc pe luciul apei, în apropierea malului așteptând mâncare de la turiști. Ne gândim la ce noroc au avut lebedele că nu au trecut pe aici anumiți conaționali de-ai noștri, înfometați și puși pe rele.

Fotografiem câteva clădiri pe care sunt reclame, așa după cum ne așteptam, la renumitele mărci de ceasuri elvețiene, după care îmbarcați în autocar ne îndreptăm spre zona unde este sediul european al Națiunilor Unite.

Din fuga mașinii reușim să facem câteva fotografii, inclusiv a luxosului Hotel Beau-Rivage, o clădire ce a intrat în istorie prin asasinarea Împărătesei Elisabeta (Sissi) a Austro-Ungariei, care locuia în hotel, de către un anarhist, în timp ce aceasta se îndrepta spre lac pentru a se îmbarca pe unul dintre vapoarele amarate la chei, pentru o plimbare.

În apropierea hotelului este situat Mausoleul Brunswick, ridicat în memoria lui Charles II, Duce de Brunswick.

În piața din fața sediului Națiunilor Unite întâlnim un monument, Scaunul rupt (Broken Chair) , o sculptură reprezentând un scaun imens, care are un picior rupt pe jumătate, menit să atragă atenția asupra victimelor minelor antipersonal.

Facem și aici câteva fotografii, apoi ne îndreptăm spre autocar pentru a pleca către o altă destinație: Lausanne. Dar despre această nouă destinație într-un alt review.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3343 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI