O vizită la Moș Crăciun în drum spre Cap Nord

TIPĂREȘTE

Am plecat luni dimineața (27 mai) din Lahti în direcția Rovaniemi, aproximativ 750Km, același drum drept, care traversează o sumedenie de lacuri mai mari sau mai mici. Interesante sunt podurile peste lacurile mici care sunt aproape la nivelul apei. Traficul este lejer, nu întâlnești decât localnici grăbiți, rulote cu numere de Germania sau camioane foarte lungi, cat un tir normal plus încă o remorcă. Cei mai mulți turiști sunt ruși și nemți. Mașini cu numere de România nu am văzut nici prin țările baltice, nici prin țările nordice. Prima mașină înmatriculată RO a fost un tir în apropiere de Hamburg, în Germania. Am avut surpriza să fim luați drept islandezi după numerele de la mașină … deh … problema lor.

În apropiere de Rovaniemi am intrat într-un supermarket dintr-un orășel micuț și am facut cumpărături: pe produse scrie doar în finlandeză, norvegiană, rusă… nimic-nimic în engleză. Am cumpărat conserve de ren, carne gătită și ceva salate, fructe și lactate, toate foarte gustoase, mâncare pentru 2 zile, întrucât la Cap Nord aveam cazare rezervată, însă fără mic dejun și nu știam ce ne așteaptă acolo. Mai târziu în nordul Finlandei am avut plăcuta surpriză de a opri la unul din nenumăratele stații peco ABC unde plăteai în restaurant 9,5 Eur de persoană și puteai să mănânci ce vroiai, cafeaua, laptele și apa incluse în preț. Mâncarea a fost foarte bună și gustoasă și ne-am săturat pe cinste... dacă știam din timp... din păcate în Norvegia nu le-am mai văzut.

Și iată-ne ajunși undeva în jurul orei 17.00 în Rovaniemi. Grăbiți să ajungem la cercul polar am ratat intrarea în orașul propriu-zis unde vroiam să vizităm Arktikum și The Pilke Science Centre, am zis să vedem întâi satul lui Moș Crăciun și apoi să ne întoarcem. Din păcate din Rovaniemi sunt 8Km (există indicatoare) până la Parcul de distracții al lui Moș Crăciun – Santa Park și încă 2,5Km până la Cercul Polar, așa că nu ne-am mai întors. În parcul de distracții după liniștea care domnea în parcare ne-am dat seama că ceva nu-i în regulă … parcul se deschidea pe 17. iunie. 2013. Păduricea din fața intrării este plină de instalații luminoase care iarna creează o atmosferă de vis, dar în această perioadă și cu atâta liniște în jur nu părea foarte atrăgător. Am făcut câteva poze la intrare și în acest timp scurt ne-au și atacat renumiții lor țânțari: mari și agresivi, care se adună de niciunde într-o secundă.

Am continuat drumul spre Napapiiri – Cercul Polar și după 2-3 Km am ajuns la Santa Claus Holiday Village. Parcul în sine nu e cine-știe-ce, și pentru mine a contat mult mai mult că am reușit să stau cu piciorul pe Cercul Polar, decât locuința lui Moș Crăciun. Atmosfera era plăcută, se auzeau în difuzoare colinde, deși noi eram în pantaloni scurți, turiști destul de puțini, magazinele se pregăteau să închidă. Probabil iarna, în sezon, cu zăpadă și luminițe peisajul este frumos, dar eu sincer din ce-am văzut nu aș face efortul de a-i duce pe copii de Crăciun acolo (așa cu mă bătea gândul uneori: P). După ce ne-am întâlnit cu elfii lui Moș Crăciun care ”ne-au dat” pentru băiat și fetiță câteva jucării, după ce am intrat în locuința lui Moș Crăciun și nu l-am găsit acasă, am pozat cercul polar de nord sau cercul polar arctic sau paralela de 66°33′ latitudine nordică.

Acum realizez faptul că la cercul polar am ajuns, de asemenea la Greenwich în Londra am fost la meridianul de 0° și am stat ”cu un picior în vest și cu unul în est”, dar mă întreb nu prin țara noastră trece paralela de 45°? Conform Wikipedia trece în România prin Rm. Vâlcea, Târgu-Jiu, Ploiești, dar eu nu am vazut-o!!!

Foarte interesant este stâlpul cu distanțele până la cele mai mari orașe (destinații) de pe glob: Roma 2985Km, Paris 2465Km, Madrid 3524Km, Londra 2260Km, Cap Nord 680Km … deci atât mai aveam până la ”capătul lumii”, atât de puțin și totuși atât de mult….

Odată trecuți de cercul polar, orașele se împuținează și mai mult, numai noi și renii ne mai întâlneam pe drum. Și cum ceasul arăta ora 20.00 soarele în loc să apună începea să răsară … aveam impresia că trecem printr-o buclă temporală care ne teleporează automat în dimineața următoare la ora 08.00. Și pe măsură ce ne apropiam de granița Finlanda-Norvegia soarele se ridica tot mai sus pe cer și ardea parcă și mai puternic.

În localitatea Kaamanen, drumul cotește brusc spre stânga, pe un drum mai îngust, proaspăt asfaltat, înspre granița cu Norvegia (Karasjok – punct de trecere a frontierei). Aici picăturile de ploaie și soarele de la miezul nopții au creat ”special pentru noi” două curcubee superbe, de bun augur. Aceleași drumuri drepte, care urcă și coboară din ce în ce mai incitant, pențile sunt mari și lungi, și-ți dau impresia fie că se termină brusc, fie că ajungi în cer. Nu știu dacă am întâlnit 5 mașini, dintre care una se proptise în șanțul de pe marginea drumului. Pe măsură ce ne apropiam de Norvegia am simțit că temperatura scade treptat, munții se iveau la orizont, munți scunzi, cu coamele tocite și line, fără vârfuri, cu zăpadă, renii de acum pășteau în turme mari pe marginea drumului, încadrându-se perfect în acest peisaj selenar.

La punctul de trecere a frontierei, Karasjok, o liniște și o pustietate de nedescris sau cel puțin așa am perceput noi (era aproape 11 noaptea). Ca o paranteză, toate stațiile Peco în Norvegia închid la ora 22.00, magazinele închid la 20.00, rar găsești unele până la 22.00. De la graniță cu Finlanda până la Cap Nord și înapoi prin fiorduri am plătit absolut tot numai cu cardul. Doar la un tunel aproape de Suedia am plătit cu euro și mi s-a dat restul în monede norvegiene (aprox. 3 eur), în rest habar nu avem cum arată banii lor.

Pe tărâm norvegian parcă natura se schimbă și ea complet față de cea din Finlanda, copacii lipsesc cu desăvârșire, un imens pustiu întrerupt de turmele de reni sau de câte o casă rălzeț aruncată la mare distanță de drum. N-am înțeles dacă sunt case de vacanță sau dacă acolo locuiește în permanență cineva.

Traseul urmat Karasjok – Russenes – Honningsvag - Nordkapp here we come!

---

VIZUALIZĂRI: 4952 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI