Și încă ceva despre Edirne

TIPĂREȘTE

Îmi propusesem să nu mai scriu un articol de călătorie despre Edirne dar am recitit ce am zis prima dată și am văzut că mi-au scăpat câteva lucruri. În plus poate ar trebui să actualizez informațiile legate de drum, de schimbul valutar, de prețuri... În orice caz dacă cineva citește aceste impresii nu poate s-o facă decât la pachet cu primele, scrise anul trecut în mai, care erau un rezumat al multor drumuri făcute de noi la Edirne în ultimii zece ani. Așa că puteți să ignorați polologhia de început despre cum m-am îndrăgostit eu de Turcia, dar luați de bune celelalte informații pentru că nu s-a schimbat mai nimic iar ce mai este demn de menționat o să spun acum.

Ne-am hotărât pentru Edirne brusc, cu doar 2 zile înainte de week-end-ul cu pricina, cel în care AFA avea întâlnirea de la Cinciș. Am mers pentru prima dată doar pentru o noapte și cum n-a fost rău deloc o să se mai repete.

Mergem aproape întotdeauna pe același drum Bucuresti-Ruse-Razgrad-Targovishte-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo și intrăm în Turcia pe la vama Hamzabeyli, unde stăm de obicei preț de o oră. O singură dată, în noiembrie 2015 am trecut în 10-15 minute. În acest timp intră și o oprire de 5-10 minute la dutty free-ul din vamă care până acum era doar pe sensul de dus iar acum am văzut că a apărut și pe celălalt sens. Apropo de asta, noi ne oprim acolo ca să-și facă băieții alimentarea cu o sticlă de whisky având în vedere că la turci nu găsești mai nimic de băut. Nu cred că am spus altă dată și este important. Numai dacă la ultima intrare în Turcia ai stat minim 3 nopți ai voie la o sticlă de băutură de persoană, altfel nu. Acum am fost norocoși pentru că eram după Istanbulul de 3 nopți, din octombrie, anul trecut, dar data viitoare iar nu vom mai fi pentru că am stat doar o noapte acum…. În fine, nu e de viață și de moarte.

Ca să termin cu drumul vă mai spun că pe celebrul pod al prieteniei am avut noroc să trecem în zece minute la dus dar am stat o jumătate de oră la întors, că sunt porțiuni proaste de drum în Bulgaria, înainte de Targovishte dar în general drumul este ok, că am fost deviați la întoarcere vreo 20 de km pe la Lilyak, înainte de Targovishte (poate data viitoare constatăm că s-a reparat drumul!!) și că la întoarcere am avut ghinion și la vama turcească pentru că am stat aprox o oră și jumătate, mai mult ca altă dată. Dar în week-end-ul acela fuseseră din nou atentate la Istanbul și poate că asta era explicația.

Tot legat de drum, panoul despre finalizarea lucrărilor la pod unde se menționa data de 20.03.2016, adică chiar în acel week-end, era dărâmat. Săracii șoferi! Cineva și-o fi pierdut răbdarea. De menționat și că vignieta la bulgari s-a făcut 15 leva, în loc de 10 cât era până anul acesta, iar taxele de pod au rămas aceleași și la dus și la întors, 13 lei parcă la dus și 4 leva sau 2 EUR la întors.

Am plecat la 6 dimineața din fața casei, la 11,20 eram în vama turcească iar la 13 căscam gura pe Saraclar, în Edirne. La întors, am plecat la 15,30 din Edirne și am intrat în casă la 22,10 după întârzierea de la vamă, devierea prin Bulgaria și jumătatea de oră pierdută la podul prieteniei.

Despre Edirne am spus cam tot ce știam eu în articolul rezumat de care vă spuneam. Dar vreau să repet că este o destinație în care aveți ce să faceți 2-3-4 zile și că o să vă placă. Și pentru că am recitit și eu articolul, așa cum spuneam și am văzut că mi-au mai scăpat lucruri o să fac completări acum și mai ales o să menționez și cele câteva obiective care sunt pe lista noastră dar la care nu am ajuns încă. Deci, mai avem de mers și noi la Edirne...

Nu v-am spus prima dată, dar Edirne a fost vizitat de 3 ori de Ataturk (Mustafa Kemal), fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia, ultima dată în 1916 când a vizitat Moscheea Selimiye, mândria orașului. El are o statuie în piațeta de unde începe Saraclar, centru istoric al orașului. Edirne este renumit pentru moscheile vechi datând din secolele 14,15,16, cele mai importante fiind Selimiye, cu cele patru balcoane elegante, Eski (sau moscheea veche, prima structură monumentală originală) și Serefely (moscheea cu trei balcoane), toate grupate în centrul orașului, destul de aproape una de alta și care se văd de departe, în orice zonă a orașului ai fi. Nu trebuie însă să ocoliți nici altele, la fel de valoroase și de spectaculoase, Muradiye, care se află pe un deal în nordul orașului, cu arhitect necunoscut, Yildirim, nu foarte departe de Sari (pensiunea la care am fost cazați), pentru care traversezi două poduri, Gazimihal și apoi podul care poartă numele moscheei și nu în ultimul rând Beyazit II care mie îmi place cel mai mult, unde găsiți un întreg complex care cuprinde Spital, Secțiunea Chirurgie, Farmacie, Boli Infecțioase dar și Muzeul Sănătății al Universității Trakya Kulliye Beiazid al II-lea pe care vă recomand cu căldură să-l vedeți.

Aproape toate construcțiile sunt proiectate de cel mai mare arhitect din Turcia, Mimar Sinan, ale cărui opere o să le găsiți și în Istanbul. Și nu numai.

De menționat și că Moscheea Selimiye este patrimoniu UNESCO din 2011.

Mai puteți admira în Edirne Pavilionul Justiției (sau Turnul de piatră) situat la intrarea în Palatul Justiției și Turnul Ceasului sau Turnul Macedonian, lângă Moscheea Serefely, unul dintre cele 4 bastioane ale orașului Edirne.

Neapărat aveți de mers la ruinele Palatului Edirne care a fost Palatul Imperiului construit în timpul domniei sultanului Murat al II-lea iar în zonă veți găsi și Cimitirul și Monumentul în cinstea eroilor din războiul balcanic dar și stadionul unde se desfășoară luptele tradiționale Gurec (Wrestling). Zona este frumoasă, se numește Sarayici și este o zonă între cele 2 brațe ale râului Tunca și face legătura cu orașul prin podurile Kanuni Suleyman și Fatih. Parcul stadionului este plin cu statui imense ale luptătorilor renumiți iar dacă nimeriți în iunie o să vă bucurați de un festival anual care durează o săptămână, cu dansuri, mâncăruri, obiceiuri…., ultimile trei zile fiind dedicate luptelor.

Când vă întoarceți spre oraș, înapoi pe unul din podurile peste râul Tunca nu uitați să vă opriți la restaurantul Felegen Kir Bahcevi. Cum spuneam și data trecută nu trebuie să-i rețineți numele, este singur în zonă și o să vă placă mai mult ca sigur curtea imensă dar și bucatele.

În afară de acestea există în Edirne, Caravanseray cum ar fi Rusthem Pasha și Ekmekcioglu Ahmet Pasha din sec 16 care funcționează azi ca hoteluri. Vă recomand să mergeți în centru, la Caravanseray Rusthem Pasha, care are două curți interioare, una a hotelului iar în cealaltă o să găsiți permanent ceva: un târg tradițional, o nuntă sau o piață tradițională așa cum am găsit noi acum, unde puteți să gustați toate bunătățile pământului și/sau să cumpărați. De obicei este duminica dar acum a fost și sâmbătă și duminică și este o plăcere să te învârți pe acolo.

Nu uitați nici de podurile istorice peste cele două râuri care înconjoară Edirne, Tunca (mai mic) și Meric sau Maritza (mai mare). Am dat și noi o fugă acum și vă recomand să nu vă opriți la primul pod peste Tunca ci să treceți prin parc să ajungeți și la Meric pentru că acolo este mai frumos. Râurile se tot amenajează de câțiva ani și cred că va fi și mai frumos acolo. Sub podul peste Meric găsiți restaurante și cafenele, numa’ bune pentru o binemeritată pauză înainte de a face drumul înapoi către oraș. Dar nu vă întoarceți de la podul peste Meric înainte de a vedea obiectivele din zona Karaagac. Pentru această zonă vă depărtați un pic de oraș dar dacă ați ajuns la pod merită să mergeți și mai departe. Monumentul Lausanne de aici este format din 3 coloane care stau pe 3 console independente, înalte de 17,32, respectiv 36 de metri și ele reprezintă Anatolia, Tracia și Karaagac. Tot aici este și un muzeu cu același nume, iar Gara din Edirne a fost aleasă pentru locația actuală.

Sogutluk este un loc de campare pe care îl găsiți tot aici, lângă râul Meric (Maritza), o zonă acoperită de copaci înalți unde ai diverse oportunități de a face sport. Sunt aprox 2 km din oraș până aici.

În drum către unele dintre obiectivele menționate veți trece peste mai multe poduri peste Tunca, iar ei se laudă și cu al II-lea cel mai lung pod din lume (binențeles că este o exagerare), care are 1392 m lungime și 6,80-6,90 lățime, pod peste râul Ergene, (Podul Lung).

Și nu uitați să priviți casele din Edirne, mai ales atunci când vă depărtați de centrul orașului, spre ruinele Palatului Vechi, de ex., nu uitați nici de băile vechi turcești, încă funcționale (Sokullu), Tahtakale, pe Saraclar, astăzi transformate în restaurant, dar și Mezit Bey între moscheile Selimiye și Eski. Uitați-vă la artizanaturile lor, la produsele meșteșugărești și intrați în vorbă cu ei, o să vă facă plăcere.

Dacă vă nimeriți prin Edirne pe 5-6 mai o să vă bucurați de cele două festivaluri de primăvară Karava și Hidirellez. La acesta din urmă tinerele fete poartă cele mai noi haine sau haine de nuntă ca să se purifice de păcate și se roagă pentru un an bogat.

Dacă este despre cumpărături nu uitați bazarul Ali Pasha (Carșiși) care are 130 de magazine și 6 porți care dau către principala stradă pietonală Saraclar dar și de magazinele din complexul Selimiye unde este și un bazar de mirodenii identic cu cel de la Istanbul dar în miniatură și de asemenea Bazarul Acoperit, în zona moscheei Eski (piața cu 14 domuri făcute din plumb, după cum vă spuneam în primul rw).

Vă reamintesc că magazinele sunt deschise zilnic, inclusiv duminica, până la 21-22 iar băcăniile de pe Saraclar duminica doar până la 16.

Tot ce v-am povestit eu aici este despre mersul pe jos. Pentru nimic din ce am zis nu am urnit mașina din loc vreodată în condițiile în care mereu ne-am cazat în centrul istoric. Cu mașina mergem doar la cumpărături, la outletul Margi și supermarketul Kipa, pe drumul spre Istanbul, la vreo 2-3 km.

De data asta ne-am dus strict pentru cumpărături dar pentru că am avut timp am dat o fugă până la poduri, una până la outletul Margi și supermarketul Kipa pentru cumpărături iar în rest ne-am plimbat pe strada noastră favorită, Saraclar și străduțele adiacente, adică centrul istoric al orașului și pe lângă cele 3 moschei din centru, Selimiye, Eski și Serefely. Am mâncat Tava Ciger -16 lire, chipsurile acelea de ficat de care vă spuneam că este mâncarea tradițională în Edirne și pe care le găsiți peste tot dar în special la terasele de vis-à-vis de Carvanseray Rusthem Pasha, care se mănâncă cu supă de iaurt cu castraveți sau cu cola. Am mai mâncat zargan și hamsie la piața de pește de pe la mijlocul străzii Saraclar, 10 lire portia, gozleme și șuberek cu ayran pe Saraclar, am băut bere la terasa noastră Zevki, 7 lire, ne-am răsfățat cu o supă de linte, un capucino și o cafea cum numai la Hot Point de la outletul Margi puteți găsi și am mâncat și am băut bunătăți la piața tradițională de la Rusthem Pasha, unde am fost și sâmbătă și duminică.

De data asta am schimbat 100 EUR cu 318 lire turcești în condițiile în care și în 2014 și în 2015 am schimbat 100 de EUR cu 296-298 lire. Inflație, prețuri un pic mai mari dar la foarte multe produse mult mai mici ca la noi. De aceea, când merg la Edirne îmi fac piața pentru casă așa cum aș fi făcut și la București. De la produse de curățenie până la mâncare. Aproape tot ce cumpăr este mai ieftin decât la noi.

Nenorocirea mare a fost că nu am găsit măslinele verzi-crestate în zeamă de lămâie. Am luat unele dar nu sunt ce trebuia. Iar din cele negre gemlâk avem de unde alege, sunt mai multe soiuri care ne plac, dar au fost cam scumpe de data aceasta, 20 de lire cele mai bune.

Vremea a fost superbă, 20-23 de grade, numai bună pentru hoinărit.

Am văzut în Edirne tot ce am menționat în primul review sau aici, dar chiar dacă am fost de atâtea ori tot avem și noi pe listă câteva lucruri pe care le mai avem de făcut și anume:

Monumentul și Muzeul Sukru Pașa, construit în memoria eroului din timpul războiului balcanic care se află în partea de est (înaltă) a orașului.

Zona Karaagac din apropiere de Edirne, situată la 2-3 km, cu vile frumoase, în zona râului Meric (Maritza).

Bulbul sau Insula Privighetorilor situată între râurile Tunca și Meric (Maritza), la 1,5 km de oraș. Numele îi vine de la multitudinea de privighetori care viețuiesc pe insulă. Localnicii dau deseori năvală dimineața devreme pentru a se bucura de cântecul lor. În secolele 17 și 18 insula era plină de case și palate, acum doar se pescuiește acolo.

Iar către granița cu Bulgaria, în districtul Lalapașa, se află monumentele megalitice Dolmen (Masă de piatră) și Menhir (Obelisk) . Sunt identificate 19 astfel de monumente și cu toate că ne-am propus să ne abatem o dată din drum, n-am făcut-o până acum.

Pe vremea când începeam să mă indrăgostesc de Turcia am adunat tot felul de informații despre ce aveam de văzut/făcut în Edirne, însoțite și de povești. Nu știu de pe unde le-am extras pentru că atunci când dădeam căutare pe net nu găseam foarte multe informații despre obiectivele din Edirne. Aproape totul se rezuma la moscheea Selimiye. Nici pe la hotelurile lor nu găsești prea multe materiale. Cert este că s-au adunat. De prin pliante în general și citind poveștile pe la obiective. V-aș mai prezenta date tehnice dar nu-mi place să exagerez cu asta într-un articol. Nici mie nu prea îmi place să citesc. Și-apoi cine este Edirne față de atâtea alte nume cu rezonanță în ale turismului? Dar dacă cineva este interesat despre oricare obiectiv pe care l-am menționat vă stau la dispoziție cu date suplimentare.

Și dacă ar fi să trag și câteva concluzii pentru Edirne, acestea ar fi:

Așezați-vă în centrul istoric dacă vreți să vedeți orașul. Oriunde puteți să ajungeți pe jos, dacă vă place mișcarea puțin. Nu aveți mai mult de 2-3 km către obiectivele cele mai îndepărtate pe care le-am menționat. Dar nu găsiți doar la capătul drumului un obiectiv, ci tot timpul treceți pe lângă ceva și n-o să simțiți distanța.

Din centrul orașului aveți cam 3 zone de explorat. Zona istorică, cu moscheele renumite, muzeele, străzile pline de magazine și restaurante, site-urile arheologice, bazarurile, băile turcești, bastioanele, monumentele, piațetele, etc. Zona fostului Palat Imperial, stadionul și toate obiectivele de acolo și combinat cu ele Complexul Beyazyd II cu Universitatea și Muzeul Sănătății neapărat și zona podurilor istorice peste Tunca și Meric, cu extindere către Karaagac, unde de asemenea, găsiți multe de văzut. Dacă sunteți amatori și de shopping, Outletul Margi este un loc bun (pentru haine), dar și supermarketul Kipa și băcăniile de pe Saraclar.

Și vă invit din nou să petreceți 2-3 zile în Edirne. Vă garantez că o să vă placă.

---

VIZUALIZĂRI: 12660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI