Dunkerque, primul pas spre o coastă plină de povești

TIPĂREȘTE

Dunkerque a fost primul oraș din Franța în care am poposit în vacanța noastră din 2024.

Locul din care să înceapă călătoria noastră de-a lungul țărmului francez al Canalului Mânecii nu a fost chiar simplu de ales. Inițial mă gândeam la Étretat, apoi am aflat de focile de la Berck, ca în final să oscilăm între Dunkerque și Calais. Până la urmă, a câștigat Dunkerque – cu gândul că vom reuși cumva să ajungem și prin Calais, în drumul nostru spre sud.

Până la urmă, n-am mai ajuns în Calais, dar nu am regretat deloc alegerea făcută. Dunkerque s-a dovedit a fi o surpriză plăcută.

Dunkerque face parte din regiunea Hauts-de-France, în nordul Franței. Este al treilea cel mai mare oraș din departament, după Lille și Roubaix, și are o importanță strategică datorită portului său la Marea Nordului. Este foarte aproape de Belgia, dar și de Olanda – țări prin care am trecut în drumul nostru spre oraș.

Dunkerque nu are aeroport, așa că, dacă vrei să ajungi cu avionul, poți ateriza la Bruxelles, Lille sau Paris. De acolo, trenul te duce până la gara principală – Gare de Dunkerque, aflată aproape de centrul orașului.

Dacă vii din Anglia, poți ajunge cu feribotul până în Calais (la vreo 45 km), iar apoi continui cu mașina sau trenul.

Noi am venit cu mașina, așa cum facem de obicei.

Dunkerque (sau Dunkirk) are o istorie strâns legată de poziția sa strategică pe coasta Mării Nordului. A fost inițial un mic sat de pescari flamand, controlat succesiv de Flandra, Spania și Franța. În 1662, Ludovic al XIV-lea a anexat orașul și l-a dezvoltat ca port militar. Revoluția Industrială a transformat Dunkerque într-un important centru comercial și industrial.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici s-a desfășurat Operațiunea Dynamo (1940), un moment crucial: peste 300.000 de soldați britanici și francezi au fost evacuați de pe plajele orașului, sub focul inamic.

Dunkerque a fost aproape complet distrus la finalul războiului, dar a fost reconstruit, devenind un important centru portuar și industrial în perioada postbelică. Astăzi este un oraș modern, cunoscut pentru portul său activ, istoria sa intensă și cultura maritimă.

Am ajuns în Dunkerque seara târziu, când deja se întunecase. Într-un oraș mare și necunoscut, e greu să te orientezi bine pe hartă și să găsești o cazare care să fie și potrivită, și accesibilă ca preț, aproape de centru și cu parcare.

Când am ajuns la cazare, am avut o mică strângere de inimă. Locul părea cam departe de centru – deși în descriere spunea că suntem la doar 5 km. Ni s-a părut că suntem la periferie, într-o zonă cam goală și rece.

Temerile aveau să se risipească a doua zi, când totul s-a limpezit la lumină.

Primul lucru care ne-a plăcut în mod deosebit la Dunkerque a fost sistemul de transport public. Autobuzele sunt gratuite pentru toți pasagerii – Dunkerque fiind unul dintre cele mai mari orașe europene care oferă transport gratuit.

Rețeaua de autobuze DK’Bus include peste 15 linii care acoperă atât centrul orașului, cât și cartierele mai îndepărtate. Autobuzele vin des, sunt curate, civilizate și ne-au ajutat enorm să ne deplasăm fără stres. A fost o adevărată plăcere să circulăm așa, fără grija biletelor.

Cum veneam după mai multe zile pe drum, și cum ne era tare dor de mare, prima vizită am făcut-o în zona de coastă.

Dunkerque are o coastă lungă, cu plaje largi de nisip fin, perfecte atât pentru relaxare, cât și pentru activități nautice. Noi ne-am oprit la Plaja Malo-les-Bains – cea mai cunoscută plajă a orașului. E locul în care trupele aliate au fost evacuate în 1940, dar și un loc frecventat astăzi de localnici și turiști pentru plimbări, sport și evenimente estivale.

Autobuzul ne-a lăsat la câteva străzi de faleză – perfect pentru o plimbare de început.

Zona se remarcă printr-un amestec de arhitectură belle époque, art déco și clădiri moderne de vacanță. Vile elegante cu fațade colorate, balcoane din fier forjat și ferestre mari orientate spre mare alternează cu blocuri moderne, funcționale.

Plaja în sine ne-a plăcut de la prima vedere. Este lungă de câțiva kilometri și foarte lată, iar la reflux devine și mai întinsă. Nisipul este foarte fin, iar apa – puțin adâncă, perfectă pentru familii cu copii.

Un detaliu aparte: căsuțele din lemn (cabines de plage), așezate ordonat de-a lungul falezei, adaugă un farmec nostalgic. Majoritatea sunt vopsite în alb sau culori pastel, cu uși viu colorate.

Am avut parte de o vreme neașteptat de caldă, așa că am făcut plajă și chiar baie. Apoi, am pornit într-o plimbare pe faleză, care s-a dovedit un loc ideal pentru relaxare – cu vedere spre Marea Nordului, terase, sporturi nautice și o atmosferă de vacanță.

Faleza de la Malo-les-Bains este locul ideal pentru plimbări lungi, pe malul mării. Atmosfera e relaxantă, cu oameni ieșiți la plimbare, copii care aleargă în nisip și localnici savurând o bere sau o înghețată. Noi ne-am oprit și noi la o terasă pentru o bere rece, după care am continuat să explorăm zona.

Era destul de animat – se desfășurau concursuri sportive, oamenii se bucurau de vacanță și de soare. Dar dincolo de aerul de stațiune și destindere, plaja păstrează și o latură profundă, emoționantă.

Malo-les-Bains a fost scena uneia dintre cele mai dramatice și eroice operațiuni din Al Doilea Război Mondial – Operațiunea Dynamo (mai–iunie 1940). Între 27 mai și 4 iunie, peste 338.000 de soldați au fost evacuați de pe plajele din Dunkerque, într-un efort disperat, sub bombardamente, care a intrat în istorie ca un „miracol” .

Scenele dramatice de pe plajă – soldați așteptând ore întregi în apă, avioane survolând cerul – au fost recreate și în filmul Dunkirk (2017), regizat de Christopher Nolan.

Pe faleză se află Monumentul dedicat Operațiunii Dynamo, aproape de locul unde trupele au fost îmbarcate. Mai sunt și alte plăci comemorative, busturi și ancore simbolice, dedicate trupelor britanice, franceze și belgiene. Am trecut și pe la Musée Dunkerque 1940 – Opération Dynamo, găzduit într-un fost bastion – Bastion 32 – care fusese centrul de comandă al operațiunii. Muzeul redă cronologic povestea asediului și evacuării, cu multe fotografii, hărți și mărturii. E un loc sobru, dar necesar, care te pune pe gânduri și dă greutate vizitei.

După muzeu, ne-am îndreptat spre centrul orașului. Am coborât din autobuz în apropierea portului de agrement, în zona numită Bassin du Commerce, la doar câteva minute de mers pe jos de centrul vechi.

Un prim reper: Turnul Leughenaer (Tour du Leughenaer) – cea mai veche clădire din Dunkerque. În trecut era un turn de observație și far pentru navele care intrau în port. E genul de clădire care îți atrage privirea imediat și îți dă senzația că ai ajuns într-un oraș cu povești.

Orașul e ușor de explorat pe jos – indicatoarele te ghidează clar către toate obiectivele. În doar câteva minute am ajuns în Piața Charles Valentin, unde se află Primăria.

Clădirea primăriei este spectaculoasă: în stil neo-flamand, din cărămidă roșie, cu un turn de 75 de metri și o clopotniță cu 48 de clopote. Este inclusă în patrimoniul UNESCO și e, probabil, una dintre cele mai frumoase clădiri administrative pe care le-am văzut. Îți atrage privirea și îți transmite o mândrie locală clară.

Piața în sine este pietonală, largă, elegant pavată și decorată cu jardiniere pline de flori. Are un aer ordonat și primitor – flamand, dar cald.

Beffroi-ul și Biserica Saint-Éloi

Nu departe de primărie se află Beffroi-ul din Dunkerque – unul dintre simbolurile orașului. Face parte din patrimoniul UNESCO și din rețeaua turnurilor cu clopot (beffrois) din Franța și Belgia.

A fost, inițial, turnul bisericii Saint-Éloi. După ce biserica a fost reconstruită puțin mai departe, turnul a devenit clopotnița orașului. Construit în stil gotic flamand, are o înălțime de 58 de metri și o zidărie masivă, din cărămidă roșie.

A fost folosit de-a lungul vremii ca punct de veghe, turn de alarmă și observator. Astăzi, e deschis vizitatorilor și adăpostește expoziții temporare legate de istoria orașului. Carillonul cu 50 de clopote oferă uneori mici concerte.

Biserica Saint-Éloi, aflată în apropiere, e cea mai importantă biserică din Dunkerque. Construcția a început în secolul XV și a fost extinsă de-a lungul secolelor. A fost afectată de război, dar restaurată fidel. Interiorul păstrează o liniște specială, maiestuoasă.

Salut către Jean Bart

N-am fi putut pleca din Dunkerque fără să-i aducem un omagiu lui Jean Bart, fiul orașului și simbol al rezistenței. Statuia lui din bronz se află în piața care îi poartă numele.

Când am ajuns acolo, se desfășurau niște întreceri sportive – o avanpremieră la Jocurile Olimpice de vară care urmau să înceapă la Paris. Am reușit totuși să ajungem în fața statuii realizate de David d’Angers, în 1845. E o lucrare impunătoare, care transmite forță și mândrie. Nu e doar o operă de artă, ci un simbol al identității maritime a orașului.

Final de zi pe malul mării

Centrul Dunkerque-ului e modernizat și prietenos – o zonă pietonală perfectă pentru plimbări, cumpărături, cafele la terasă sau pur și simplu pentru a simți pulsul localnicilor.

După atâta mers și atâtea locuri vizitate, ne-a lovit foamea. Ne-am gândit la un restaurant în centru, dar până la urmă ne-am spus că n-ar fi nimic mai frumos decât să încheiem ziua acolo unde am început-o – la malul mării.

Așa că ne-am întors pe faleza din Malo-les-Bains și am luat cina chiar pe o terasă, cu picioarele în nisipul fin și briza serii în păr.

A fost o zi frumoasă. Am descoperit un oraș cald, primitor, plin de istorie, dar și de viață. Un oraș în care aș reveni cu drag, dacă se va ivi ocazia.

---

VIZUALIZĂRI: 122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI