DUBROVNIK – Perla Adriaticii

TIPĂREȘTE

Seria relatărilor de pe timpul şederii în Muntenegru se încheie cu un articol despre ultima (dar nu cea din urmă) destinaţie vizitată, renumita staţiune croată Dubrovnik, una dintre cele mai importante destinaţii turistice de la Marea Adriatică. Oraşul care numără aproximativ 42000 de locuitori este denumit şi “Perla Adriaticii”, turismul fiind cea mai importantă industrie de aici.

Originile oraşului trebuiesc căutate în Evul Mediu, când Dubrovnikul (Statul Raguza) era singurul oraş-stat din Marea Adriatică care rivaliza cu Veneţia. Bazându-se pe comerţul maritim oraşul a prosperat, atingând nivele înalte de dezoltare în secolele XV şi XVI. Fortificaţiile din oraşul vechi datează din perioade diferite de dezvoltare ale oraşului, începând cu secolul al XIII-lea şi terminând cu secolul al XVI-lea.

Deoarece este unul din primele 10 cele mai bine conservate oraşe medievale din lume, în anul 1979, Dubrovnik a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Cred că este important de precizat că în timpul conflictului sârbo-croat (1991-1992), armata sârbă a bombardat cetatea de pe apă, din aer şi de pe uscat, aceasta suferind importante distrugeri, dar croaţii au reuşit să refacă totul în timp scurt.

Drumul din Tivat până în Dubrovnik (aproximativ 65 km) este foarte bun. Am parcurs următorul traseu: Tivat – Lepetane – Kamenari – Herceg Novi – Cavtat – Mlini – Dubrovnik. La Lepetane, un sat care aparţine de oraşul Tivat, se traversează golful cu ferry-boat-ul până în Kamenari (pret 4 euro / maşină). Întrucât lăţimea golfului Kotor între aceste două localităţi este foarte mică, durata de traversare este destul de scurtă, câteva minute, durează mai mult până se îmbarcă maşinile pe ferry.

După debacare, ne-am îndreptat pe E65 spre Herceg Novi (Castelul Nou), cel mai nordic oraş de pe riviera muntenegreană. Fiind în trecere nu am vizitat tot oraşul, ci doar partea dinspre mare, dar ceea ce am văzut aici ne-a plăcut, are multă vegetaţie, multe plaje şi taverne. Lângă Herceg Novi mai este o staţiune mai mică - Igalo, aici fiind unul dintre cele mai mari centre medicale din Europa, unde se tratează bolile reumatice şi ale aparatului locomotor. Plaja din Igalo are o lungime se aproximativ 2 km, nisipul este fin, iar intrarea în mare lină.

Din Igalo ne-am continuat drumul spre Dubrovnik şi am ajuns la graniţa cu Croatia. La dus am trecut fără probleme, dar la întoarcere am stat cel puţin 30 de minute pentru că erau multe maşini în vamă. În Croaţia drumul este foarte bun (ca şi până acolo), nu este aglomerat, iar peisajele foarte frumoase.

Odată ajunşi în Dubrovnik, am reuşit să prindem un loc într-o parcare situată aproape de strada principală dar, a apărut o problemă: nu aveam monedă locală pentru a plăti taxa (10 kuna/oră). Toate persoanele pe care le-am întrebat de o casă de schimb valutar ne îndrumau către oraşul vechi, fiind de mers mai mult de 1 km până acolo. Într-un târziu am găsit un bişnitar într-o parcare privată situată destul de aproape de cea în care am parcat eu, la care am schimbat euro în kuna la un curs de 6,5 kuna /1 euro în condiţiile în care casa de schimb valutar oferea 7 kuna.

De la parcare am mers pe jos spre oraşul vechi, am coborât pe o străduţă destul de mult şi în final am ajuns pe o terasă de pe care se vedeau foarte bine Forturile Bokar si Lovrijenac. Întrucat în 4 ore nu ai cum să vizitezi foarte mult din oraş, ne-am axat pe vizitarea cetăţii şi voi enumera ce am reuşit să vizităm/vedem noi în timpul avut la dispoziţie:

Fortul Bokar a fost construit în secolele XV-XVI şi este situat în partea de sud-vest a zidurilor cetăţii. Are formă cilindrică şi a avut rolul de a apăra Poarta Pile, o construcţie fortificată, fiind una dintre cele două porţi de acces în cetate, cealaltă fiind Poarta Ploce.

Strada principală din cetate este numită Stradun sau Plata, pe ea fiind înşirate biserici, monumente istorice şi palate, iar în capătul acesteia este Piaţa Luza.

Turnul cu clopot are o înalţime de 31 m şi a fost construit în secolul al XV-lea.

Turnul Minceta situat în partea de nord a cetăţii, a fost construit în secolul al XV-lea şi are o formă rotundă, locaşe de tragere de jur împrejur, iar în partea superioară are o cunună gotică, care semnifică puterea.

Cetatea Sfântul Ioan, o fortificaţie complexă situată în partea de sud-est, a fost construită cu scopul de a apară portul vechi. Partea dinspre port a cetăţii are pereţii verticali, iar cea dinspre mare este rotundă. În prezent Cetatea Sfântul Ioan găzduieşte Muzeul Maritim şi Acvariul din Dubrovnik.

Zidurile oraşului au o lungime de aproximativ 2 km, înălţimea de 25 m şi înconjoară cetatea de jur împrejur ca un brâu.

Portul vechi este situat în partea de est a oraşului şi găzduieşte astăzi ambarcaţiunile de mici dimensiuni. De aici se organizează excursii către zonele învecinate: Cavtat, Mlini, insula Lokrum, etc.

După ce am părăsit cetatea ne-am îndreptat spre plaja situată în apropiere de aceasta. Plaja este amenajată cu pietricele mici, iar pe alocuri sunt pietre mai mari şi nu erau terase sau baruri în apropiere. Această plajă este mult sub cele din Muntenegru, în schimb apa era limpede şi căldă.

Oraşul Dubrovnik este foarte frumos, merită vizitat, dar nu în câteva ore, iar cei care doresc să se cazeze aici trebuie să fie pregătiţi din punct de vedere financiar, preţurile sunt considerabil mai mari decat în Muntenegru.

Vacanţe frumoase tuturor oriunde şi oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 3004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI