Străjerul sudului Franței - cetatea Carcassonne

TIPĂREȘTE

Dragi prieteni aflați prin drumeții în sudul Franței vă propun să considerați și cetatea Carcassone pentru planurile voastre, un mix de istorie, religie, comerț și multiculturalism, poate cea mai veritabilă fereastră spre trecutul medieval nord-vest-mediteraneean, cu bune și cu rele, cu renaștere din intoleranță și cu speranță dintr-un ev mediu întunecat. Nu vă voi povesti despre cât de mare este și cât de reușită a fost restaurarea din sec. XIX, nici despre zecile de turnuri, fiecare cu istoria sa, ci voi încerca o seamă de impresii pe care nu le găsiți în broșuri, plus două-trei sfaturi de călătorie la final.

Canal du Midi. Pe vechiul drum național dinspre Beziers spre Carcassonne, de-a lungul râului Aude veți găsi Canal du Midi, un canal artificial lung de 240 de km, lat de 10 m și adânc de 2 m, terminat în sec. XVII și care făcea legătura dintre Atlantic (prin râul Garronne) și Golful Lion de la Mediterană, ocolind peninsula Iberică și apele britanice (Gibraltar), spaniole, otomane și portugheze și probabil tot atâtea taxe, o operă magistrală a ingeniozității și efortului uman. Canalul are ecluze, transportul se făcea cu barje trase de cai de pe ambele maluri. Dacă veniți pe aici vă puteți opri în mica localitate Trebes să intrați puțin în atmosfera acestui canal, monument UNESCO.

Cetatea Carcassone. Imensă, restaurată, și ea monument UNESCO, cuprinde între ziduri atât fortăreața cât și vechiul oraș medieval, locuibil și plin acum cu terase, magazine și mici hoteluri. De aici își exercitau ducii și conții locali și apoi regii Franței dominația asupra întregii zone, cetatea fiind la graniță câteva sute de ani. Apoi, după stabilirea graniței la Pirinei, cetatea și-a mai pierdut din influența militară.

Istoria pe scurt. Este situată pe o rută antică între Atlantic și Mediterană și a avut rol de vamă, târg, punct strategic militar și intersecție de căi comerciale și culturale, aducând dintotdeauna oameni, bunuri, idei și experiențe laolaltă. Aici coborau muntenii din Pirinei să schimbe produse cu cei de la câmpie. Regiunea este Languedoc (langue d’Oc – cei care vorbesc limba Oc) și a intrat în componența Franței din sec XV, cam pe vremea lui Ștefan cel Mare, până atunci fiind un regat autonom, cu limbă, tradiții și obiceiuri distincte de cele ale francezilor, la rândul lor un mix dintre gali, celți apoi normanzi și alte populații peste care au venit germanicii franci. Ca o curiozitate, Vasile Alecsandri identifica în sec XIX peste 200 de cuvinte din vechea limbă Oc, ca fiind asemănătoare cu limba română, mai ales vocabular pastoral. Azi limba nu mai există, la fel ca și dalmata, ragusana, ș. a.

Catarii. Veche dogmă care susținea puritatea și asceza, optimismul dar și reîncarnarea, catarismul a fost eradicat de o cruciadă din sec XIII care a răvășit inclusiv Carcassonne. Astăzi despre catari puteți citi mai multe din cărțile cu legende pentru copii, de cumpărat la magazinul din muzeu, și prea puțin din monografiile din același loc. In esență, urmașii vechilor popoare băștinașe îmbrățișaseră catolicismul dar nu prea, așa că au fost trecuți prin foc și sabie. Rămâne celebru un răspuns al comandantului cruciadei la asaltul unui oraș unde erau și catari și catolici – omorâți-i pe toți, Domnul va ști care sunt ai lui. Azi, prea puțin se amintește despre ei în turul cetății.

De vizitat. Biserica Sf Nazarie – protectorul orașului, turul interior pe ziduri și cel exterior al cetății, muzeul-fortăreață - adulții plătesc 9 eur dar copiii au intrarea gratuită, străduțele pline cu magazinașe de tot felul, punctul de fotografiere (au lipit de pereți benzi galbene din aluminiu, în formă concentrică dacă sunt observate dintr-un anumit punct de la baza cetății) unde toată lumea merge să surprindă cercurile concentrice – vezi foto. De ce au făcut asta? Ei spun că de distracție dar, cu cât turiștii stau mai mult aici, cu atât cheltuie mai mult :). Ca la supermarket :). Oricum, genială idee, toată lumea este impresionată.

Câteva recomandări. Magazinele de suveniruri sunt mai scumpe la ieșirea din turul plătit de vizitare al fortăreței. Puteți cumpăra aceleași mici amintiri la aproape jumătate din preț pe străduțele cetății. Parcarea: trei parcări mari asigură confort tuturor turiștilor, 2 eur/oră. Masa de prânz sau cina sunt asigurate de către o sumedenie de terase ale restaurantelor din cetate și care propun obișnuitele meniuri franțuzești, de la 15 eur. Pentru cei grăbiți, veți putea găsi și meniuri rapide :), de la 10 eur. Nu ratați Muzeul torturii și atelierele artiștilor locali, pline de picturi și obiecte de artizanat.

Concluzii. Carcassonne ne-a surprins prin grandoare și animație, deși știam că vom vizita ceva deosebit. Ne-am încărcat cu panorama întregii văi, cu istorie, cu excepționalul Canal du Midi, cu bucătăria locală și cu o zi de neuitat la străjerul sudului Franței, într-un ținut plin cu vii și cu soare. Nu-l ocoliți! Vacanțe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI