Vacanță în Çeşme, peninsula bătută de vânturi, raiul surferilor de pretutindeni

TIPĂREȘTE

Să nu credeţi că ne-am apucat cumva de windsurfing sau am devenit urmăritori ai curajoşilor practicanţi ai acestui sport! Pur şi simplu, eram în pană de idei pentru alegerea destinației de vacanță din Turcia 2019, mai precis nu aveam deloc inspiraţie pentru locația finală. Soțul a venit cu ideea salvatoare să mergem în Çeşme, un ținut nou pentru noi, dar de care mai auzisem ca fiind o zonă în care merg în general turcii, dar aceia cu dare de mână. Am fost de acord imediat, în trecut cochetând și eu cu ideea de Çeşme, dar renunțând destul de repede, date fiind cazările scumpe la momentul acela. În plus, în decursul anilor, mi-au mai ajuns la ochi (noroc cu serialele turcești!) imagini din diverse părți ale peninsulei Çeşme care mi se păreau de-a dreptul pline de farmec și am decis să încercăm mai ales că distanța de numai 1.150 km din urbea noastră și până acolo mi se părea chiar scurtă față de alte stațiuni în care mai fuseserăm.

Am pornit de-acasă spre Turcia traversând Bulgaria pe aproximativ 300 km, pe ruta obişnuită de mulți ani: Ruse-Razgrad-Targovishte-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo-Lesovo plăcut surprinși că șoseaua a fost reasfaltată în bună parte, ceea ce anul trecut în decembrie, la cel cel mai recent drum al nostru pe acolo, nu era. În prealabil achizițonaserăm online vigneta pe 30 zile ce a costat 30 leva (circa 75 lei), iar din Bulgaria am alimentat cu benzină la 2,11 leva/litru.

La vama Hamzabeyli am stat destul de mult, circa două ore, deoarece se formase o coadă lungă de autoturisme bulgare ai căror ocupanți mergeau la cumpărături în Edirne dat fiind că eram într-o zi de sâmbătă. Cum am trecut în Turcia, am procurat la schimb într-un magazin cu de toate ceva lire turcești pentru cheltuieli iminente, la paritatea de 1€=6,1 TL.

Traseul prin Turcia nu a diferit față de alte dăți, în partea europeană am ținut: Edirne- Havsa-Uzunköprü-Keșan-Gelibolu-Kilitbahir, apoi ne-am urcat pe ferry pentru traversarea Strâmtorii Dardanele spre Çanakkale, cost 51 TL. La Çanakkale am mai făcut rost de ceva cash în lire turcești convertind euro la o casă de schimb (curs 1€=6,12 TL), apoi ne-am grăbit către Küçükkuyu unde rezervaserăm noaptea intermediară cu gândul la o primă bălăceală în apele Egeei. În total 830 km în prima zi.

Ziua următoare am pornit lejer la drum fiindcă mai aveam vreo 320 km de străbătut. Am făcut plinul la una dintre numeroasele stații, prețul benzinei ceva mai mic decât la noi: 6,85 TL (circa 1,16 €). Spre finele vacanței se mai scumpise, ajunsese pe la 7,20 TL/litru. Am luat-o spre Izmir pe cunoscutul drum de coastă: Edremit, Burhaniye, Ayvalık, Altınova, Aliağa, Menemen, iar de la Izmir ne-am înscris la dreapta spre peninsula Çeşme.

Peninsula Çeşme se întinde la aproximativ 90 km vest de Izmir pe aproximativ 257 kmp, pătrunzând ca un promontoriu în Marea Egee în apropierea insulei grecești Chios, vecina sa cu care a împărțit bune și rele și cu care a învățat să conviețuiască pașnic în ultimul veac. Să ajungi de la Izmir la Çeşme nu e deloc complicat, fiindcă există, pe de o parte, autostrada O-32 Izmir-Çeşme, iar, pe de altă parte drumul expres D300 care străbate ținuturile de cele mai multe ori pe coastă, dezvăluind frumuseţea acestora. Am optat pentru varianta drum expres, iar prin Turcia am folosit cu succes, în premieră, aplicația offline maps. me care ne-a ghidat excelent pe șosele, dar chiar și pe drumuri de pământ, așa încât întotdeauna am sosit la destinație fără bătăi de cap.

Când se face referire la Çeşme, se presupune că se vorbește despre o zonă întreagă, adică de peninsula cu același nume a cărei capitală este chiar orașul Ceșme, centrul administrativ și portul cel mai important al ținutului. În același timp, peninsula Çeşme se află în extremitatea vestică a continentului, iar Çeşme este cel mai vestic oraș turc situat pe continent, așa încât, vântul își face de cap continuu, bătând de cele mai multe ori cu putere, eolienele fiind la ele acasă. Din această cauză nici temperaturile din aer nu sunt resimțite atât de fierbinți, nu am avut în nicio zi mai mult de 30 grade.

Se pare că numele de Çeşme derivă de la un cuvânt persan care înseamnă izvor, fântână și care face trimitere la numeroasele izvoare termale din peninsulă sau la multele fântâni otomane ridicate în oraș.

Zona se caracterizează prin staţiuni micuţe înşirate pe coastă şi nu numai, care nu excelează la capitolul altitudine, cel mai înalt punct fiind de circa 150 m. În afara orașului Çeşme, cele mai de seamă sate sau stațiuni ar fi: Alaçatı, Ilıca, Paşalimanı, Şifne, Ardıç, Boyalık, Ayayorgi, Dalyan, Ovacık, Ildır, Çiftilik și Germiyan. Populația este concentrată cu precădere în capitala Çeşme (aprox. 43.000 locuitori), întrega peninsulă având cam 60.000 de suflete, dar în timpul sezonului estival care durează din mai până în octombrie, aceasta se triplează. Zona este împânzită de case de vacanță ale turcilor avuți din Izmir, Istanbul, Ankara sau de oriunde, însă nu lipsesc nici hotelurile de diferite categorii, pensiuni sau vile.

O altă caracteristică a acestor meleaguri este existența izvoarelor termale în est, pe linia Ilıca-Şifne-Boyalık a căror apă uneori se varsă direct în mare, alteori este captată de hoteluri și pusă la dispoziția turiștilor în scopuri terapeutice, așa cum am văzut la Şifne Termal Otel.

Însă, poate cea mai de seamă caracteristică a acestei zone este aclimatizarea arborelui din care se obține masticul (pistachia lentiscus) , apanajul insulei vecine Chios, cunoscută ca insula masticului (Sakız Adası în limba turcă). Este singurul loc din Turcia unde s-a încercat adaptarea acestui arbore cu rășină celebră, din considerentul că ar fi în condiții similare de climă și sol, dar, deși adaptarea n-a fost eșuată, calitatea masticului obținut nu se ridică la cea a originalului din Chios.

Cu 29 km de coastă, peninsula Çeşme deține plaje renumite cu nisip fin alb, precum Ilıca, Boyalık, sau auriu ca: Pırlanta, Altınkum, Tekke, Kocakarı, Alaçatı. Toate sunt late, au apă mică la intrare, lucru ce ar fi un mare avantaj pentru familiile cu copii în special. Dar, problema majoră care apare în peisaj este vântul care suflă neobosit, formează valuri mai mici sau mai mari, așa cum este cazul Alaçatı, stațiune devenită cel mai important loc de surfing din Turcia și unul de frunte la nivel mondial.

Istoria locurilor este una grecească din cele mai vechi timpuri, pe când se numea Kyssos și era portul principal al renumitului oraș antic Erythrai, unul dintre cele douăsprezece polisuri întemeiate de ionieni pe tărâmul anatolian. Evul Mediu a fost dominat de influența Republicii Genoveze, iar în jurul anilor 1080 a apărut pe aceste meleaguri și Çaka Bey, un conducător turc de vase, din neamul selgiucizilor, care a cucerit temporar Izmirul și insulele Lesbos, Samos, Chios, Rhodos, formând un stat mare, dar fără viață lungă, căci ținuturile au revenit destul de repede bizantinilor până la cucerirea otomană din secolul al XV-lea.

Evenimentul istoric considerat a fi de importanță majoră pentru Çeşme este războiului ruso-turc (1768–1774) când golful Çeșme a devenit „câmpul” bătăliei navale de la Chesma (5-7 iulie 1770) dintre flotele ruse și otomane, cele otomane, sub conducerea lui Cezayirli Gazi Hasan Pașa sau Hasan Pașa al Algeriei, fiind învinse clar de cele ruso-britanice.

Un alt moment plin de frământări a fost cel al schimbului de populație din 1923 când numeroși greci au fost nevoiți să părăsească zona, în locul lor stabilindu-se musulmani veniți din Creta și alte zone ale Eladei.

Am petrecut zece zile de vacanță în Çeșme alegându-ne cazarea în oraș, lângă plajă. Cea dintâi vizită am făcut-o la Centrul de Informații Turistice unde am primit tot felul de materiale, hărți, explicații pe îndelete. Primele două zile ale vacanței ca, de altfel, și ultima le-am dedicat în întregime orașului pentru a-l cunoaște cât mai bine, pentru a ne familiariza cu străzile, obiectivele, având în vedere că este cea mai mare localitate din peninsulă. Bine, inclusiv toate serile ni le-am petrecut în oraș, fiindcă orașul se animă seara, turiștii inundă centrul vechi, zona pietonală și străzile principale, faleza, atmosfera veselă, tihnită, de vacanță se instalează peste tot. Nici Marina din Çeșme nu face excepție, acolo totul este mai stilat, mai rafinat, dar și prețurile pe măsură.

Apoi, am început deplasările și de la bun început, vă spun că ni se părea ciudat că distanțele dintre stațiuni sunt mici față de ceea ce avuseserăm în vestul Cretei în vacanța precedentă, de aceea pentru moment eram un pic debusolați, dar ne-am dumirit destul de repede. Am debutat cu cea mai vestită plajă a peninsulei, Ilıca, plaja care seamănă atât de bine cu plajele exotice din țări cel puțin la fel de exotice. Am stat câteva ore bune acolo deși vântul ne dădea de înțeles că nu va înceta să sufle, pe urmă ne-am luat tălpășița spre Alaçatı.

Dacă Çeșme este orașul de referință al peninsulei, Alaçatı este bijuteria acesteia, o localitate plină de farmec și culori pastelate pe care niciun turist care trece prin zonă nu are voie să-l rateze. Minunat! Am stat în Alaçatı câteva ore bune, până seara, am făcut fotografii că mă dureau degetele apăsând pe butonul camerei.

Ziua ce-a venit am început cu ce nu reușiserăm să vizităm în ziua trecută: Marina din Alaçatı, portul pescarilor, după care am luat-o pe coasta de sud, am vizitat plajele Alaçatı Piyade Koyu, Çark, Delikli Koy, cu gândul să ajungem la renumita plajă Altınkum (nisipuri de aur în traducere), dar nu am reușit fiindcă drumul asfaltat se sfârșea la un moment dat, apoi am luat-o pe un drum îngust de pământ care ne-a scos în apropierea plajei Pırlanta cu care ne-am mulțumit și unde ne-am răcorit la baie.

După ședințele de bălăceală la plaja Pırlanta, ne-am hotărât să cumpărăm biletele de ferry pentru insula Chios pe care nici în ruptul capului nu am fi vrut s-o ratăm: 27€/persoană la catamaran. Și-apoi insula vecină ne suscitase interesul prin unicitatea ei ca insulă-mamă a masticului, supranumit la rândul său: lacrima din Chios.

În cea de-a patra zi venise rândul „pietroaielor” antice de la Erythrai, situl antic situat cel mai departe de capitala Çeşme, la 27 km. Nu este mare și nici nu te dă pe spate, dar să intri gratis, mi s-a părut un pic ciudat și nedrept, fiindcă în lumea asta mare, nu numai că nu e nimic pe degeaba, dar asemenea urme de istorie și civilizație, aduse cu greu la lumină, ar trebui apreciate măcar și cu un tichet de intrare. La întorcere, am periat un pic țărmul nordic în căutare de plaje, am vrut să vedem izvoarele termale de la Șifne, am găsit locul în care sunt valorificate: Șifne Termal Otel și ne-am promis că vom reveni într-o zi mai devreme să ne putem bucura mai mult de apele tămăduitoare, calde. Pe urmă, am „înseninat” pe la piața de joi organizată în Ilıca, la marginea satului, cu de toate: fructe, legume, alimente, fake-uri, un loc în care ne place să căscăm gura, mai cumpărăm câte ceva, mai socializăm cu localnicii.

Seara am avut parte de surpriza vacanței: întâlnirea absolut fortuită cu colega de sait @adrianbogdan și soțul său, în timp ce ne plimbam agale pe faleza din Çeşme. O întâlnire de grad înalt care s-a lăsat cu un pahar de vorbă la un ceai, o bere, un suc.

Ziua a cincea a debutat cu nori din care la un moment dat au început să curgă picături de ploaie măruntă și, în combinație cu vântul atotprezent, ne-au dat de înțeles că nu e rost de plajă. Am încercat să revenim în Alaçatı, ba să mergem pe coasta nordică, până la urmă ne-am dat seama că cel mai potrivit ar fi să ne petrecem ziua aceea urâtă în bazinele cu apă termală de la Șifne Termal Otel, chiar și deschise, în aer liber, unde ploaia măruntă cădea molcom peste noi, dar măcar era plăcut și bine cu trupurile înmuiate în apă caldă.

Seara ne-am întânit din nou cu colega și soțul din dotare, alt pahar de vorbă la care am aflat că ni se alăturau în ziua următoare în Chios, cumpărându-și și ei biletele pentru insulă la același catamaran.

Ziua petrecută în insula greacă Chios a fost deopotrivă de frumoasă și obositoare, dar ne-am simțit bine și am alcătuit o adevărată echipă care a explorat insula extraordinar într-un timp atât de scurt, experiența noastră turistică dobândită a dat roade, fiecare dintre noi având propriul aport la reușită.

Ne-am continuat periplul prin peninsulă în ziua ce-a venit cu scopul de a merge la faimoasa plajă Altınkum care are într-adevăr nisipuri ca de aur, în cale am văzut și plaja Dilaila, foarte amenajată, însă neînzestrată natural cu ceva de remarcat. Apoi ne-am grăbit să ne prindă soarele la amiază în cel mai înalt punct al peninsulei, acolo unde se află un monument în memoria lui Çaka Bey, de unde se obţin vederi panoramice excelente spre toate punctele peninsulei, deci şi fotografii de senzaţie. Într-adevăr, priveliştea este de milioane, dar vântul bătea ca nebunul, mai, mai să mă zboare cu totul şi nu am o greutate chiar de neglijat.

După prânz, ne-am înființat la piața de duminică din Çeşme, pe care o așteptam ca pe un cireș copt după cea mai recentă experiență din Ilıca care se dovedise minunată.

Ultima zi de perindări ne-a adus pe coasta estică și nord-estică a peninsulei unde am vizitat: Altınyunus, plaja Boyalık, Ayayogi, portul Dalyan și plaja Kocakarı, locuri diferite cu amprente deosebite.

Cea din urmă zi am rezervat-o din nou pentru capitală în care am luat din nou Marina la picior, am vizitat caravanseraiul de odinioară, acum hotel reputat, străduțele minunate cu case pitorești pe care nu apucaserăm se le vedem și în lumina zilei.

Deşi este o destinaţie preponderent „turcească”, peninsula Çeşme merită să stea în atenţia turiştilor de pretutindeni, fiindcă are ce să ofere ca să mulţumească pe oricine: plaje frumoase, relief variat, staţiuni micuţe şi cochete, istorie de milenii, oameni primitori, unități de cazare pe gustul fiecăruia. Este clar că acolo este un pic altfel faţă de staţiunile mari cu care sunt obişnuiţi turiştii străini în Turcia, este clar că se simte latura exclusivistă a turismului care se practică. Doar că vântul trebuie introdus în ecuaţie ca un element implicit, existând momente prea rare fără ca acesta să bată, şi acelea de scurtă durată. Nouă ne-a plăcut mult în Çeşme, cred că a fost una dintre cele mai relaxante vacanţe pe care le-am avut şi una dintre puţinele vacanţe în care n-am suferit de căldură excesivă, vântul acţionând ca un imens evantai. Vă invit în Çeşme să vă convingeți singuri de tot ceea ce v-am spus!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=EAv6d1RWpXI

---

VIZUALIZĂRI: 3956 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI