Situl arheologic Cartagina martor a două civilizaţii antice

TIPĂREȘTE

Începuturile

Legenda spune că prinţesa feniciană Elyssa, sora lui Pygmalion regele Tyr-ului, înspăimântată că acesta ucisese soţul, împreună cu o mână de oameni a fugit pe o corabie care a ancorat pe coasta nord-africană într-un ţinut deţinut de berberi. Se întâmpla în anul 814 î. Hr. A negociat cu căpetenia berberilor obţinerea colinei Byrsa pe care a fondat un oraş. Ulterior prinţesa s-a jertfit arzând pe un rug pentru a obţine pentru dezvoltarea oraşului bunăvoinţa zeilor Baal şi Hammon. Se pare că în continuare locuitorii oraşului pentru a obţine protecţia zeilor, au practicat sacrificarea unor copii mici într-un sanctuar numit Tophet

Cu timpul oraşul a început să se dezvolte datorită calităţilor locuitorilor lui de buni navigatori, întreprinzători şi comercianţi. Au adunat bogăţii din metalele şi minereurile importate contra exportului lemnului de cedru din Liban. Comercializau vinuri, parfumuri, ţesături şi mirodenii şi pentru a-şi uşura aprovizionarea şi desfacerea marfurilor au înfiinţat colonii în Iberia, Sicilia şi toată coasta de nord a Africii. În câteva sute de ani, Cartagina a ajuns cel mai bogat oraş din lumea antică

Războaiele punice

Roma deţinea controlul asupra peninsulei italice şi nu privea cu ochi buni expansiunea Cartaginei în Sicilia, Sardinia, Corsica şi în unele regiuni din Spania pe care le controla datorită comerţului maritim. Profitând de un conflict din Sicilia, în anul 264î. Hr., romanii au încălcat tratatul de neagresiune cu Cartagina şi au declanşat primul război punic care a durat 20 de ani. Cartaginezii au fost învinşi si li s-a impus să renunţe la Sicilia, Corsica şi Sardinia. Hamilcar Barca, un general cartaginez dându-şi seama că prin pierderea acestor influenţe bogăţia Cartaginei va scădea, a construit un imperiu în Spania de unde a adus minereuri şi metale neferoase.

Refăcându-şi bogăţia Cartagina a redevenit rivala Romei. Era inevitabil alt război şi acesta a izbucnit în 218 î. Hr, conducător fiind Hanibal, fiul lui Hamilcar Barca. Cu o armată de africani, spanioli şi 40 de elefanţi încărcaţi cu provizii, Hanibal a mărşăluit prin Spania, Galia, a traversat Alpii şi a ajuns aproape de porţile Romei (Hanibal ante portas). În acelaş timp, fratele lui Hanibal, Hasdrupal se lupta cu romanii în Galia. La bătălia de la Cannae, (218 î- Hr) romanii su suferit o înfrângere ruşinoasă pierzând 70000 oameni, în timp ce cartaginezii doar 6000. A urmat o hărţuire continuă care a durat 13 ani.

Cel de al doilea război punic s-a încheiat cu victoria romanilor. Atunci a fost ucis şi Hasdrubal, capul lui fiind aruncat în tabăra fratelui său Hanibal. Curând, Cartagina a fost trădată de aliaţii săi si Hanibal a fost învins de Scipio Africanul la Zama în anul 202 î. Hr. Cartagina a fost obligată să plătească 50 de ani despăgubiri de război. Situaţia militară liniştindu-se, Cartagina şi-a reluat comerţul pe mare şi a redevenit înfloritoare şi din nou o ameninţare pentru Roma. Dându-şi seama de aceasta, în Senatul roman Cato cel bătrân îşi încheia toate discursurile cu sloganul Delenda est Carthago (Cartagina trebuie distrusă). În sfârşit în anul 150 î. Hr. sub o pretinsă încălcare a unui tratat, romanii încep cel de al treilea război punic.

Bătălia de la Cartagina

Al treilea război punic a durat 3 ani (149-146) şi s-a încheiat cu distrugerea totală a oraşului din care n-a mai rămas piatră de piatră. Conducerea oraşului îl predase încă din anul 149, supunându-se condiţiilor romane de a le da un număr de ostatici şi arme. Populaţia a refuzat această înfrângere, a apărat oraşul de pe zidurile cetăţii (cu o lungime de 30 km şi înalte până la 12m) şi 500000 de oameni a transformat Cartagina într-un arsenal timp de trei ani.

Armata romană a fost organizată şi condusă de Scipio Aemilianus nepotul lui Scipio Africanul generalul victorios din al doilea război punic. Tânărul Scipio i-a învins pe cartaginezi, a asediat oraşul construind un baraj pe mare pentru ca să nu mai poată fi aprovizionat. Cu toate acestea, cucerirea şi distrugerea oraşului s-a făcut casă cu casă, fiecare locuitor luând în mână o armă şi luptând până la moarte. Din cei 500000 locuitori ai oraşului au supravieţuit 50000 care au fost vânduţi ca sclavi. Cei care au refuzat să fie sclavi s-au închis pe colina Byrsa în templul Eshmun pe care l-au incendiat, ei fiind arşi de vii de bună voie.

În final oraşul a fost distrus complet, pământul de sub ruinele fumegânde nivelat şi presărat cu sare ca să nu mai poată creşte niciun fir de iarbă. Vecinătăţile din jurul oraşului au fost declarate ager publicus şi împărţite veteranilor romani. În primăvara anului 146 s-a încheiat istoria unui oraş care avusese ambiţia de a cuceri măreaţa Romă.

Cât despre eroii acestor războaie care au durat 120 de ani, Hanibal, după al doilea război punic a fugit după care s-a sinucis, fratele său Hasdrubal a fost ucis, iar Scipio Africanul a rămas în istorie ca unul din cei mai mari conducători militari

Cea de a doua Cartagină (Carthago)

După o sută de ani, Iulius Caesar a hotărât refacerea Cartaginei pe colina Byrsa unde fusese vechiul oraş- cetate. El şi urmaşul său Augustus au înfiinţat colonia romană Iulia Concordia Carthago în anul 29 î. Hr deplasând 3000 colonişti romani. În curând colonia se dezvoltă la 300000 locuitori atraşi de oportunităţilor comerţului pe mare. A ajuns al patrulea oraş al imperiului după Roma, Alexandria, Constantinopol şi Antiohia. Au fost clădite vile pentru patricieni, instituţii publice şi următoarele construcţii ale căror urme se văd şi azi:

-amfiteatrul roman, construit în sec II d. Hr. avea cinci etaje şi o capacitate de 30000 spectatori. Arena în care se luptau gladiatorii sau cu animalele sălbatice avea dimensiuni de 64x 34m şi se afla pe un podium de 2.5 m. Au rezistat timpului fundaţiile masive şi câteva încăperi la subsol. A fost făcută o machetă unde putem vedea arena aşa cum arăta ea. În timpul persecuţiei creştinilor aici în anul 202 d. Hr au fost martirizaţi Sf. Perpetua şi în anul 258 a fost decapitat Sf. Ciprian care a răspândit creştinismul în Africa de Nord.

-teatrul roman a construit în sec. II. A fost decopertat abia acum 30 ani graţie fondurilor alocate de UNESCO în perioada 1975-1995. Avea o capacitate de 5000 locuri şi pentru viziblitate scena era la înălţime. Era amplasat în cartierul vilelor romane. Astăzi este amenajat pentru desfăşurarea Festivalului Internaţional de Muzică.

-termele lui Antonin, construite în jurul anului 150 de împăratul cu acelaş nume au fost, prin dimensiunile lor, cele mai mari terme din imperiu. Din machetele care le reproduc se vede că termele erau la primul etaj, la parter erau săli de întâlnire, şi pe lături bazinele cu apă caldă şi opus lor, piscinele cu apă rece.

-apeductul Zaghouan construit în anii 120-130 sub împăratul Adrian alimenta oraşul cu apă adusă din munţi de la o depărtare de 132 km. A rezistat timpului dar în parte a fost distrus de bombardamentele din al doilea război mondial. Mai există porţiuni din el într-un cartier din sudul Tunisului

-parcul vilelor romane a fost construit peste un cimitir punic

-sanctuarul Tophet (în care se pare că erau sacrificaţi copii pentru a căpăta protecţia zeului Baal) descoperit în 1921 este situat în apropierea porturilor punice din cartierul Salambo al Tunisului. Acolo Didona- Elyssa, fiica regelui din Tyr a debarcat în anul 814 î. Hr. întemeind prima aşezare care avea să devină în câteva sute de ani bogata şi temuta Cartagină

Perioada postromană

Odată cu declinul imperiului roman a început şi decăderea celei de a doua Cartagine. În anul 439 a fost cucerit şi prădat de vandali; urmează cucerirea bizantină dar adevărata distrugere au făcut-o arabii în anul 698 când au invadat întregul nord al Africii. Ei au distrus vile şi edificii pentru a construi mai jos sub colina Byrsa oraşul Tunis. Au demontat marmora şi granitul din templele romane şi le-au exportat fiind folosite la construcţia catedralelor din Genova şi Pisa.

Vizita sitului arheologic

După ce am vizitat muzeul naţional Cartagina am întrat pe aleea principală a parcului. Ne-a întâmpinat statuia regelui Ludovic al IX- lea singurul rege francez canonizat în 1297. Despre el şi catedrala Saint Louis de pe colina Byrsa am scris în reviewul precedent vezi impresii.

A fost nevoie de un ghid dăruit aşa cum am avut noi ca să-ţi arate şi să-ţi povestească despre istoria fiecărei coloane sau pietre din unul din cele mai bogate oraşe ale antichităţii. Aşa cum este de presupus s-au descoperit destul de puţine urme ale vechii Cartagine care a fost distrusă în întregime. Au fost scoase la iveală câteva necropole şi în sanctuarul Tophet, schelete de copii (încă sunt discuţii dacă erau aduşi ca ofrandă zeilor sau erau copii morţi prematur). Amfiteatrul roman de 30000 locuri este destul de bine conservat iar termele lui Antonin enorme- practic te poţi rătăci în ele. De sus de pe colina Byrsa care a fost o adevărată Acropolă pentru cele două Cartagine este o vedere superba asupra oraşului alb Tunis.

Nu am vizitat teatrul roman şi porturile punice pentru care trebuia mers în oraş, ori la ora 16 vaporul nostru MSC Splendida pornea în larg pe Mediterană oprind ziua în alte porturi.

WEB, te rog: youtube

Asezat pe o colină care domină oraşul Tunis, deţine vestigii ale cetatii Cartagina

Ghidul a fost inspirat că ne-a dus mai întâi să vizităm muzeul Cartagina

---

VIZUALIZĂRI: 1178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI