Jurnal de călătorie: Sardinia, 11-18 februarie 2018 (partea a II-a - Cagliari)

TIPĂREȘTE

Dimineața, plecăm să vizităm orașul. De la apartament, pe Via Roma, apoi pe Largo Carlo Felice, ajungem în piața dominată de monumentul lui Carlo Felice (duce de Savoia, Piemont și Aosta și rege al Sardiniei între 1821-1831) (P01), de unde facem câțiva pași, până la Chiesa Monumentale di Santa Chiara (P02). De aici, urcăm spre Torre dell’Elefante (P03) apoi pe Via Università, trecem pe lângă Università di Cagliari, ne mai plimbăm pe străduțe înguste și, prin Portico delle Grazie (P04), ajungem pe esplanada (P05) de deasupra Bastionului Saint Remy. Fațada bastionului, cu scările monumentale ce coboară spre Piazza Costituzione și o parte din esplanadă sunt în reconstrucție, dar putem totuși să admirăm și să fotografiem panorama orașului (P06-P08).

Continuăm drumul și urcăm de-a lungul zidului, pe Via del Duomo, până la Piazza Palazzo. La capătul sudic al acesteia, se află La Cattedrale Santa Maria Assunta, Duomo di Cagliari (P09). Catedrala a fost construită în secolul al XIII-lea, de pizani. Genovezii, la rândul lor își lasă și ei amprenta, prin modificările aduse în a doua parte a secolului al XVII-lea. Intrăm în biserica cu trei nave (P10), admirăm Cappella del Battisterio, Cappella di Santa Cecilia, Cappella della Madonna Nera o di San Eusebio, Cappella del SS Sacramento, Cappella della SS Vergine delle Mercede, Cappella di Santa Barbara e delle Famiglie Sante, după care coborâm în cripta catedralei (P11).

Tot în Piazza Palazzo (P12), se află Palazzo Viceregio P (13), datând din secolul al XIV-lea, din perioada dominației aragoneze, în prezent un frumos muzeu. Ne luăm bilete de intrare și urcăm scările cu covor roșu, cu doi lei la bază (P14). La etaj, ne primește un tip nevorbit, care ne ia în primire și văzând că suntem interesați, începe să ne povestească mai întâi despre tablourile din prima încăpere, reprezentând guvernatorii în ordine cronologică: aragonezi, francezi, italieni. În a doua încăpere este expus portretul lui Carlo Alberto di Savoia, Re di Sardegna, 1831-1849 (P15). Candelabrele din trei încăperi sunt de Murano (P16), ca și aplicele din camera cu candelabru galben. Admirăm mobilierul din lemn masiv, sculptat, din epoca napoleoniană, portretul lui Vittorio Emanuele Re di Sardegna e Re d’Italia. Cea mai frumoasă încăpere, fosta sală de bal, este acum sală de ședințe, frumos pictată și foarte bogat ornamentată (P17). La sfârșit, surpriză: ghidul nostru ad-hoc ne spune că el e doar un simplu paznic! Da, dar știe foarte multe și povestește frumos …

După ce ieșim din muzeu, mergem în Piazza dell’Indipendenza (P18), îndreptându-ne spre Cittadella dei Musei, în care pătrundem printr-un portal.

Și Torre San Pancratio (P19), datând din 1305, este în renovare. Dincolo de portal, se deschide o altă piață, Piazza Arsenale, pe latura stângă a căreia se află Porta Cristina (P20), numită așa de la regina Maria Cristina di Borbone, soția regelui Carlo Felice.

La capătul nordic al Pieței Arsenalului începe Cittadella dei Musei Giovanni Lilliu (P21), care cuprinde un spațiu pentru expoziții temporare, Museo Archeologico Nazionale, Pinacoteca Nazionale, Museo Etnografico și Museo civico Cardu. Noi am ales să vizităm doar Museo Archeologico Nazionale și Pinacoteca Nazionale.

În primul dintre acestea, se găsesc exponate din siturile arheologice din Sardinia, din diferitele perioade istorice: civilizația nuragică, perioada punică, cea romană etc. Cu această ocazie ne lămurim mai bine ce e cu sculpturile din holul aeroportului din Alghero: acestea sunt copii ale unor sculpturi nuragice în piatră, cunoscute sun numele de le sculture di Mont’e Prama. Un exemplu este statuia boxerului P (22). Alte artefacte interesante sunt așa-numiții bronzetti (P23), mici statuete din bronz, nu mai mari de 15 cm, aparținând tot culturii nuragice.

Principalele exponate din Pinacoteca Nazionale sunt picturile religioase, colectate din diferitele biserici ale insulei (P24, P25), dar sunt prezentate și lucrări ale unor pictori contemporani (P26).

Părăsim Citadela dei Musei și coborâm, pe Viale Buon Cammino (P27), ajungem la Anfiteatro Romano (P28) și apoi la Orto Botanico della Universita degli Studii, după care iată-ne ajunși pe Corso Vittorio Emanulele II, de unde intrăm în Largo Carlo Felice, iar de aici până „acasă” e o aruncătură de băț.

Încheiem ziua, „descântând” o bere locală foarte bună, Ichnusa - anima sarda, făcută în apropiere de Cagliari, la Assemini. Ichnusa este numele dat Sardiniei de fenicieni și miceneni, însemnând, probabil, insula Hyksos, de la numele poporului care a fost izgonit din Egipt, pe la 1500 î. C. Un alt nume dat Sardiniei a fost Sandalion, dat de romani, probabil de la forma insulei, asemănătoare cu o sanda. Dar nimic nu e sigur, nici măcar originea actualului nume al insulei.

Cât privește berea Ichnusa, compania Birra Ichnusa, fondată acum mai bine de un secol, în 1912, aparține, cum altfel, grupului olandez Heineken Internationa, care deține, în 70 de țări, 165 de fabrici de bere.

Plecăm cu mașina de la hotel, pe la 10, direcția Faro di Capo Sant'Elia, (GPS: 39.184634,9. 147664), de unde admirăm priveliști frumoase. Alături de far, se află Torre de Calamosca, a cărui curte e plină de pisici; turnul datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea, din perioada dominației spaniole (P29). Zona e sălbatică, folosită de localnici pentru trekking și cycling.

Facem și noi o plimbare, în cursul căreia descoperim ruinele vechilor fortificații din timpul celui de-al Doilea Război Mondial; peisaje foarte frumoase, Stagno di Molentargius, cu bazine de sare (P30), unde, dacă ai noroc, poți vedea (din ce în ce mai rar) flamingi, care formau cândva aici o colonie. Ne îndreptăm apoi spre Spiagia del Poeto (P31), unde stăm la soare (îmbrăcați) și bem o cafea, urmărind lansarea la apă a câtorva iahturi.

Ne întoarcem în oraș și, în drum, ne oprim pentru o vizită la Santuario di Nostra Signora di Bonaria, plasată strategic pe un loc înalt, având are în față o piață cu un frumos mozaic (P32-34). În stânga bisericii, un drum duce spre parcul Bonaria, cu o frumoasă priveliște spre oraș. Înainte de intrarea în parc, un afiș ne îndeamnă să intrăm în mica grotă unde este prezentată expoziția „La Sacra Rappresentazione”, cu scene biblice în miniatură, cinematice. E uimitoare migala cu care au fost făcute aceste scene!

Ne plimbăm puțin prin parcul Bonaria, admirând perspectiva mai îndepărtată (P36) și mai apropiată (P37) a orașului și coborâm apoi spre port, în Piazza Centomila, unde este amenajată o piață de legume, fructe și flori temporară, de unde cumpărăm cele mai gustoase portocale, proaspete și ieftine.

Prânzul îl luăm la „La Cantina” (P38, P39), loc primitor, cu pereți de piatră și ornamente rustice, tablouri și afișe.

Plecăm apoi din nou la plimbare, spre biserica Santa Eulalia (P40), de unde ajungem în Piazza Dettori, unde se află Auditorium Comunale (P41), un teatru amenajat în fosta biserică Santa Teresa, datând din secolul al XVII-lea. Traseul urmat este cel sugerat pe un pliant luat de la biroul de informații turistice, cu bisericile vechi din centrul orașului Cagliari.

Continuăm traseul pe la biserica Santa Rosalia (P42), datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și, în final, ajungem în Piazza Costituzione, la treptele care urcă spre Bastionul St. Remy (P43); trecem și prin Piazza Martiri D'Italia, cu Monumento ai Caduti delle Guerre d'Indipendenza P (44), apoi urcăm cu ascensorul, pe esplanada de deasupra bastionului St. Remy, vizitată deja cu o zi în urmă. Coborâm pe la Torre dell’ Elephante și ajungem la Chiesa di Santa Anna (P45), datând de la 1875 și la Chiesa di Santa Restituta, din apropiere, devenită în ultimul timp biserică ortodoxă rusă (P46, P47), apoi trecem pe la Chiesa di Sant’ Efisio (P48), pentru ca să ne oprim, în final, la Chiesa di San Michele, care este închisă, așa că fotografiem numai exteriorul (P49). Biserica, parte a unui complex iezuit, a fost construită în secolul al XVI-lea.

Încheiem ziua, de data asta cu un pahar de vin roșu, local, foarte bun, Monica (di Sardegna).

---

VIZUALIZĂRI: 2278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI