Frumoasa Budapesta

TIPĂREȘTE

Timp de două zile, am descoperit o parte din farmecul Budapestei, dar și Balatonul. Grup organizat, punct de plecare - Timișoara, foarte devreme, astfel că în jur de ora 10 a. m., ne și aflam în capitala Ungariei.

S-a apelat la serviciile unui ghid local și am început cu un tur al orașului.

Prima oprire - Piața eroilor. Impunătoare, păstrează amintirea celor care au apărat, de-a lungul istoriei, aceste ținuturi. Am admirat apoi lacul artificial care iarna se transformă în patinoar (se evacuează apa și apoi se formează gheața cu ajutorul unor țevi, rezultând cel mai mare patinoar în aer liber din Europa).

A urmat Vajdahunyad, o cetate care adăpostește ansambluri monumentale și clădiri de interes istoric. Toate acestea, în partea de jos, Pesta.

Apoi am urcat spre cetatea colinară, Buda. Impresionantă ea în sine, dar și prin panorama ce o oferă asupra orașului de jos. A fost distrusă aproape în întregime în cel de al doilea război mondial și apoi refăcută după fotografii, tablouri, mărturii.

Aici am văzut, printre altele, Biserica Matyas, Bastionul pescarilor și ruinele Bisericii Dominicane încorporate în hotelul Hilton. Ne-am îndreptat spre hotelul unde eram cazați (Expo Congress hotel - vezi impresii) pentru puțină odihnă, iar la ora 21 eram înapoi pe malul Dunării, pregătiți pentru o croazieră. Aceasta a durat cam o oră, timp în care am luat masa, am ascultat explicațiile ghidului despre clădirile ce se perindau în fața ochilor și, bineînțeles, am făcut multe poze care, totuși, nu pot surprinde întru totul frumusețea Budapestei, noaptea. Ne-am întors la hotel în jurul orei 24.

A doua zi - micul dejun și direcția - Lacul Balaton, care se află cam la 100 de km de capitală și este numit marea Ungariei.

De-a lungul lacului se înșiră o mulțime de orășele - stațiune. Noi am vizitat Tihany, unde se află abația cu același nume, orășel specializat în producerea de vinuri și lavandă. Panorama asupra lacului - superbă.

În continuare am trecut cu bacul pe malul stâng al lacului, și anume în stațiunea Siofok. Aici am avut timp liber, ne-am plimbat, am luat masa și am admirat lacul. Iar apoi - îmbarcarea - spre casă.

Acum, impresiile: am fost în Ungaria de mai multe ori, dar în localități ceva mai aproape de Timișoara, iar în Budapesta doar o dată, însă am stat doar o noapte la un hotel de lângă aeroport. Dar am o mulțime de prieteni, cunoștințe, care au vizitat capitala ungară și au fost încântați. Pot spune că sunt de acord cu ei.

Cum mi s-a părut mie: frumoasă, elegantă, mândră, modernă dar și tradițională, plină de viață, aristocratică și cosmopolită. Asaltată de puhoi de turiști. Pe alocuri, foarte familiară mie, având clădiri în același stil cu unele din Timișoara.

Serviciile - bune și foarte bune. același regret îl am, că prea am alergat de colo-colo, din dorința de a vedea cât mai multe, dar, desigur, data viitoare vom zăbovi și îi vom savura farmecul.

Câțeva cuvinte despre ghidul local: un domn în vârstă, simpatic, român de etnie maghiară stabilit de mulți ani în Budapesta, cu o română destul de bună și puțin... iredentist.

Explicându-ne, în Buda, ceva despre o colină ce se zărea în fața noastră, a specificat că înălțimea maximă este de 500 de metri, deci e mai mult un deal. Și, oftând, a adăugat: ”Am avut și noi munți, dar, după al doilea război mondial, ni s-au luat”. Iar mai târziu, răspunzând întrebării unei doamne, tot oftând: ”Am avut și noi mare, dar ni s-a luat... ”

Nu știu exact la ce mare se referea, dar și întrebarea doamnei (”În Ungaria nu aveți mare? ”) mi s-a părut stupidă, pentru că noi, cei din vest, cam știm totul despre clima, relieful, politica etc. Ungariei.

Una peste alta, o vizită în Budapești e obligatorie!

---

VIZUALIZĂRI: 3264 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI