Ce poți vedea în două ore la Budapesta?

TIPĂREȘTE

Sau cum să ajungi cu „tiriștii” la Budapesta – să parcurgi aproape 2000 de km pentru o vizită fulger de 2 ore, de evaluare a capitalei Ungariei. Vă aduceți aminte, cei care aveau rude angajate ca șofer pe diverse tipuri de autovehicule de transport marfă, cum tânjeam după o călătorie, fie și pe o distanță scurtă, în cabina înaltă a TIR-ului. Copil fiind, era un eveniment deosebit timpul petrecut pe șoselele patriei în asemenea autovehicule. O astfel de ocazie mi s-a ivit și mie acum, peste ani și ani, de a face o escapadă la Budapesta; am „profitat” de invitația unei rude pentru a merge într-o cursă la unguri cu intenția de a evalua capitala Ungariei pentru o excursie de amploare mai mare.

Cu două zile în urmă am plecat dis-de-dimineață spre Budapesta, capitală înfrățită cu Bucureștiul din 1997, orașe atât de des confundate între ele. Nu am fost până acum la Budapesta și văzusem pe Internet atât de multe fotografii minunate de pe malul Dunării, ziua ori noaptea, încât acum am sărit în sus de bucurie chiar dacă știam că timpul e foarte, foarte scurt. Nici anotimpul nu este foarte propice pentru vizite, dar nu mai conta nimic; nu am avut timp nici pentru o documentare temeinică, mi-am adus aminte o parte din informațiile citite în ultimii ani.

Călătoria cu „tiriștii”, cum generic sunt numiți acești șoferi de cursă lungă, pe diverse tipuri de autovehicule, este o experiență deosebită. O parte dintre Dvs. aveți stații de emisie-recepție CB și ați pătruns astfel într-o lume aparte. Prin intermediul acestora se ține legătura între autovehicule și se creează un cerc cu circuit închis. Această comunitate de șoferi se ajută reciproc, se avertizează, își fac recomandări din diverse domenii, etc. Sintagma „Colegu, ce controale avem până la…. ” e deja celebră în rândul tiriștilor. Păcat de infrastructura din România care nu ajută transportul; totuși noroc cu bucata de autostradă dintre Sibiu și Deva care mai îndulcește drumul spre graniță.

Între Arad și Nădlac se găsesc multe case de schimb valutar unde poți transforma leii în forinți, la un preț destul de bun. Vinieta pentru Ungaria se poate achiziționa direct din vamă (la un preț mai mare) ori imediat după intrarea în țara vecină, la gheretele de pe partea dreaptă. Prima parte a drumului, M43, este destul de vălurită și peticită, dar nu durează mult și scăpăm – ieșim pe autostradă. În aproximativ două ore jumătate se ajunge la Budapesta; indicatoarele rutiere sunt prezente permanent pentru o orientare eficientă; nu lipsesc gardurile de protecție pentru animale (am văzut foarte multe căprioare pe câmpuri) și gardurile de protecție fonică. Nu ratați gulașul de la km 35, de la popasurile Venusz I și II (lângă Inarcs), mi-a plăcut foarte mult (timp de așteptare minim, 4 euro porția). Ne-am cazat la un motel din Dabas, despre care am să scriu câteva cuvinte într-un articol separat.

A doua zi, după ce am încărcat marfa pentru care eram veniți, am fost creditat cu două ore pentru o vizită pe înălțimile Budapestei – loc de unde panorama este maximă. Am trecut peste cei 200 m ai Podului cu lanțuri – superb monument, deschis circulației în anul 1849. Este unul dintre cele mai pozate obiective ale capitalei maghiare. Am găsit parcare imediat în stânga pe Lanchid utca; bineînțeles parcare cu plată, achitată la automat doar cu monede (ori prin SMS). Tariful este de 110 forinți pe oră pentru turisme mici (timp maxim de staționare – 3 ore); noi pentru Sprinterul de 3,5 tone a trebuit să achităm 440 forinți/per oră. Tips: Încercați să adunați monedele, dacă sunteți cu autoturismul, deoarece veți avea nevoie la automatele pentru parcare. Pe Hunyadi Janos utca (partea de lângă tunel) am observat locuri de parcare fără taxă. Acum se găseau destule locuri de parcare cu plată libere, presupun că în sezonul cald e mult mai greu de găsit. Am introdus monedele, am primit bonul ce are inscripționat data și ora limită până la care s-a achitat parcarea. Un angajat verifică permanent aceste bonuri plasate în parbriz, l-am văzut scriind chitanțe de culoare roșie pentru cei care au omis plata. Eram la doar câțiva metri de Piața Adam Clark, unde este monumentul Kilometru Zero și intrarea monumentală a Tunelului ce străbate Dealul Castelului din Buda. Din această piațetă pornește și funicularul din Buda ce transportă turiștii sus pe Dealul Castelului – era în permanență o mică coadă de 15-20 persoane (tariful 1200 forinți o cursă; 1800 forinți dus-întors). Am urmărit cabinele maro de lemn, formate din trei etaje – inițial deschis în 1870, distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și refăcut și dat în folosință abia în 1986 constituie o atracție turistică și un mod de a ajunge în vârf fără efort (decât financiar). Aici, la funicular, diverse persoane ofereau ghidaj, excursii pe Dunăre, bilete la autobuzele turistice, etc.

Am urcat pe un șir lung de scări spre Bastionul Pescarilor, construcție spectaculoasă ca design și ofertantă din punct de vedere a panoramei ce o desfășoară către Dunăre. Deși ai tendința de a crede că este o construcție medievală, nu este chiar așa – complexul din piatră albă este inaugurat în anul 1905. Mulțimea de turnuri, scări, terase, coloane, statui au un efect vizual deosebit, afluxul de turiști în această zonă este foarte mare. În unele turnuri și pe o porțiune de terasă funcționează restaurante și cafenele. Citisem că pentru accesul în porțiunile cele mai înalte s-ar plăti o taxă de câteva sute de forinți – noi nu am plătit această taxă: cordoanele erau date la o parte, la fel și sistemul cu bare de acces era demontat – intrarea era liberă. Poate că nu e plin sezon ori fiindcă pe 15 martie se serbează una din cele trei zile naționale ale Ungariei.

În zona Bastionului Pescarilor se află mai multe obiective: statuia lui Ștefan cel Sfânt al Ungariei (lângă care se puteau efectua fotografii cu câteva personaje îmbrăcate în straie medievale; unul dintre personaje deținea chiar un vultur), biserica Matthias (sec. XIII) – nu am avut timp să intrăm în interior (solzii colorați ai acoperișului seamănă cu cei de la Biserica Sf. Ioan ce Nou din Suceava), statuia regelui Ladislau I, Muzeul Marțipanului (am observat intrarea, la parterul Hotelului Ramada parcă, nu știu dacă se plătește intrare), Muzeul Farmaciei, etc.

Turiștii mișunau peste tot, bineînțeles că cei chinezi se detașau. Tehnica de orice fel, în ceea ce privește fotografiatul, era prezentă în mâinile tuturor. Selfie-urile în diverse locuri din perimetrul Bastionului sunt încă la mare căutare. Cele două ore plătite pentru parcare se scurgeau cu repeziciune așa că ne-am grăbit către Palatul Regal ori Castelul Buda. O clădire imensă, impozantă, înconjurată de diverse statui – cele care reprezintă diverse personaje călare sunt preponderente. Aici se află sediul a mai multor muzee; de asemenea, panorama oferită de terase către Dunăre și Podul cu lanțuri este deosebită – fotografii și iar fotografii. Fântâna Matthias din Piața Sf. Gheorghe mi s-a părut superbă, abia aștept să o revăd plină cu apă – realizată la începutul secolului al XX-lea, grupul statuar îl are ca personaj central pe Regele Matthias Corvin la vânătoare. Ziduri, statui, arcade, scări, elemente de fortificație, mici grădini – toate se adună în acest perimetru. În apropierea Palatului se află și un mic bazar: celebrii ardei roșii sunt prezenți în toate formele, sticluțe cu băutură, confecții tradiționale, ceramică, vederi și magneți (cam scumpi la 3 euro bucata) și alte felurite suveniruri își așteaptă clienții.

Cam acesta a fost periplul de aproape două ore efectuat la obiectivele din Buda; pe cele din Pesta le-am văzut doar de pe înălțimile Bastionului Pescarilor (podurile, vasele de croazieră, insula Margareta, Palatul Parlamentului, etc.)

Deși drumul a fost lung mi-am format o opinie bună despre Budapesta și am hotărât să aloc câteva zile pentru o vizită mai amănunțită și bine documentată în capitala Ungariei. Îmi doresc să revăd acele locuri mai spre vară, când vegetația și florile înveselesc peisajele, când poți lua o cină la bordul unui vas ori poți vizita grădina zoo pe îndelete – de exemplu. Escapada în lumea „tiriștilor” este uneori binevenită.

---

VIZUALIZĂRI: 3639 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI