Bruges, orașul romantic, ieșit victorios din confruntarea sa cu timpul

TIPĂREȘTE

Iată că veni și vremea să scriu despre orașul ieșit victorios în confruntarea sa cu timpul. Acest timp, care macină, rupe, șterge și distruge nu a fost deloc darnic cu orașul Bruges, lăsându-l practic în uitare pentru multă vreme. Ieșit totuși victorios, acum mușcă cu nesaț din timpul nostru de turiști. O zi la Bruges, a fost insuficientă!

Orașul mi s-a lipit de suflet, încă de la prima vizită, într-o lună a lui Florar. Atunci am călătorit la Bruxelles și în una din zile, ne-a veni ideea de a merge la Anvers. Nici gând de Bruges! Dar când am luat tiket tur/retur pentru o zi la Anvers și am văzut un preț de 6 euro pentru seniori, în orice direcție, atunci am hotărât pe loc și Bruges. Condiția impusă are ca plecarea să fie după ora 9.00, întoarcerea indiferent.

Am pornit spre Bruges cu un IC la ora 9.20 din Gara Bruxelles Midi. Prima oprire a fost la Gand, care mi-a făcut cu ochiul și pe care aveam să-l văd peste 3 ani. Superb oraș!

Gara Bruges, o gară mică cu un frumos design în holul central, ne-a primit cu un zâmbet de bun venit! Orașul e mic, iar centrul său istoric, nucleul turistic este atât cât a rămas din încercuirea fostelor ziduri medievale. De la gară am pornit pe jos, grăbind pasul spre zona centrală, acolo unde se îndreptau grupurile de turiști sosiți ca și noi, cu trenul.

A fost odată și vremea lui când, în sec. al XII-lea, după o revărsare a mării, au fost rupte bucăți din teren, s-a format un braț, apoi canale și ieșirea la mare a fost asigurată. Alături de Liga Hanseatică, lider în comerțul nordic, orașul prosperă și cum prosperitatea înseamnă muncă, pe lângă comerț se produceau textile, se șlefuiau diamante, se lucra dantelă și tapiserie, se fabrica bere și mai câte altele. Când în 1384, Ducii de Burgundia au obținut Ducatul Flandrei, Bruges a devenit capitală pentru mai bine de 100 ani. Minunea nu a ținut mult, canalele s-au colmatat, adversarii economici nu au întârziat să apară și încet, încet orașul s-a depopulat căzând în uitare. Nu a suferit nicio modificare sau modernizare și a rămas așa, motiv pentru care, la ora actuală este luat cu asalt de miile de turiști din toată lumea.

Orașul e o ”perlă”. Casele au fost renovate, canalele curățate, caldarâmul pavat cu piatră, totul bine întreținut, astfel încât ”Veneția Nordului”, cum i se mai spune, în anul 2002 a fost Capitala Europeană a Culturii.

Mergând la pas pe străzile înguste, am ajuns în Walplein, o piață largă, înconjurată de case specific nordice, cu magazine, restaurate și berării. În spațiul verde din mijloc, o interesantă creație artistică ce reprezintă pe Leda, cea răpită de Zeus.

Am continuat traseul pe mici străduțe, după care am ieșit la Catedrala Notre Dame, oficial Onze-Lieve-Vrouwekerk. Turnul său are 122m înălțime, al doilea turn din cărămidă din Belgia, după cel al Catedralei din Anvers. Biserica se mândrește cu singura lucrare a lui Michelangelo, exportată din Italia, în timpul vieții sale. Acest obiectiv merită un review separat.

Am lăsat în stânga Spitalul Sf Ioan, din sec al XII-lea, cea mai veche clădire din Bruges, care adăpostește un Memling în biserica din incinta sa și am intrat în Biserica San Salvador, o imensitate cu superbe vitralii.

Este cea mai mare și mai importantă piață a orașului. În perioada de glorie, aici s-a desfășurat întreaga viață economică, politică și socială a orașului. În centrul său se află un monument închinat celor răsculați împotriva dominației franceze. În partea de sud se află impunătorul Belfort, construit în sec. al XIII-lea cu un sistem de 47 clopote și o Hală acoperită în jur. Dacă aș fi urcat cele 366 de trepte, aș fi avut o frumoasă perspectivă a orașului. Acolo sus, se află și trezoreria orașului, cu o valoare așa de mare, încât nu se poate ajunge la ea, conform tradiției, decât cu 9 chei. Să-i credem!

În partea de est a pieții se află Palatul Provincial care, pe multe mijloace de informare, chiar și pe Google, este prezentat a fi Primăria orașului. Greșit. Este sediul administrativ al Flendrei de Vest, pentru că Bruges este capitala Provinciei Flandra de Vest. Alături se află clădirea Poștei, ambele clădiri, adevărate bijuterii gotice.

Legătura între cele două piețe o face Breidelstraat, o stradă scurtă, plină de atracții de tot felul. Burg pare a fi mai mică decât surata sa, fiind tăiată de o arteră de circulație, accesibilă trăsurilor destinate tururilor de oraș.

Burg este mai veche ca Markt, are o formă aparte, clădirile sale încremenite în timp, au o anume frumusețe și eleganță cu frontoane ce poartă anul nașterii lor.

La sud de piață se află Primăria (Stadhuis) , deschisă publicului, pe care aveam să o vizitez la a doua deplasare la Bruges. Este o capodoperă gotică cu multe detalii și împodobită cu statui ale conților de Flandra și blazoanele familiilor acestora.

Alături de Primărie, am aflat o altă minunăție: Palatul Libertăților, o prelungire a Palatului de Justiție.

Și pentru că totuși timpul ne-a permis, am intrat în Biserica Sângelui Sfânt alăturată Primăriei. Aici am avut surpriza de a fi aflat despre comoara cea mai de preț orașului. În biserică se află, adusă de cruciați, o fiolă îmbrăcată într-o carcasă metalică ce conține, se crede, o bucățică din pânza îmbibată cu sânge, pânza cu care Iosif din Arimateea, martor la coborârea de pe cruce a lui Iisus, l-a șters și spălat și apoi l-a depus în mormântul oferit de el. Eram în mai, la puțin timp de la sărbătoarea Înălțării și fiola era expusă în Biserică. Povestea e mai lungă, voi încerca un review separat.

Am pornit pe drumul de întoarcere spre gară, pe alt traseu la fel de încântător. Am ajuns la Adăpătoarea cailor, punct terminus pentru caii ce trag atelajele conduse în tot orașul, numai de birjărițe. Ce-i drept, am văzut și bărbat birjar, dar plimbăreții erau amândoi bărbați, orașul fiind foarte permisiv la orice.

Adăpătoarea Cailor este o cișmea cu două capete de cal, prin gura cărora curge un jet de apă în două bazine destinate ”însetaților”. Frumos și igienic.

Și tot aici se află un spațiu verde, separat cu grilaj, unde își fac siesta prințesele canalelor, grațioasele lebede. Se ciugulesc, își scutură aripile, stau la soare, mănâncă din mâncarea pusă la discreție de îngrijitorii lor. Toate sunt inventariate printr-un inel metalic prins de picior.

Periplul nostru s-a sfârșit la gară, unde nici nu am simțit când am ajuns. Tiketul era luat, ne-am urcat în trenul IC care, la ora 19.00 a plecat spre Bruxelles.

Foarte încântate de călătoria făcută, obosite peste măsură, dar încărcate mult spiritual, am ajuns în Bruxelles încă pe lumină. Atunci mi-am promis că voi reveni și am revenit în toamna lui 2018, când am alocat mai multe zile orașului Bruges, cel care mușcă cu poftă nebună din timpul nostru de turist!

---

VIZUALIZĂRI: 500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI