BRUGES – Cel mai frumos oras al Belgiei

TIPĂREȘTE

Oraşul Brugges este o bijuterie scăpată dintr-o coroană plină de nestemate. Clădirile vechi, străzile pavate cu piatră, chocolateriile şi miniatelierele cu fantîni de ciocolată, vitrinele cu dantelării din cele mai fine, bisericile şi catedralele presărate la tot pasul şi canalele ce înconjoară oraşul toate te fac să crezi că eşti cu totul în altă lume, ireală, în lumea basmelor şi a poveştilor.

Oraşul încă dormea pe la ora 8 cînd am ajuns noi, cu maşina de la Bruxelles. Am parcat maşina undeva pe lîngă un pod mobil, am stat şi am văzut cum s-a deschis printr-o miscare de rotaţie şi a trecut un vapor, apoi s-a inchis.

Am luat-o şi noi la picior printre clădirile vechi, pe o străduţă pavată şi am ajuns la Muzeul Diamantelor, care încă nu se deschisese. Am zis ca o sa-l vedem la intoarcere.

Am colindat prin curtea spitalului St John- unde nu mi-era clar dacă e muzeu sau spital, apoi am luat-o la pas spre centrul vechi. Strazile sunt pietruite, din granit şi sunt inca preferate asfaltului. Trotuarele sunt mai moderne cu pavele din zilele noastre. Multe din clădirile istorice au fost proclamate monumente protejate de consiliul orasului si aparţin patrimoniului istoric al orasului. Condiţia pentru ca ele sa rămana protejate este ca renovările si restaurările să fie făcute in concordanţă cu stilul original al clădirii respective.

In centrul vechi poti remarca la parterul clădirilor construite încă din evul mediu diverse magazine cu vitrine frumos colorate. La a treia vitrină este inevitabil şi o ciocolaterie. Este ciudat să vezi cum imediat lîngă un magazin Tommy Hilfiger vezi un magazin ce te îmbie să intri şi să serveşti o bombonică. Eu am intrat în cîteva şi am luat cîte o cutie pentru a o dărui prietenilor. Îmi plăcea să cumpăr din magazine diferite pentru că mi le împachetau foarte frumos şi pe deasupra mă mai şi serveam cu diferite tipuri de bomboane. Astfel după ce am ajuns în faţa primăriei eram deja sătulă de atîtea dulciuri.

După atîta ciocolată am decis că trebuie să fac şi lucruri mai serioase şi m-am decis să vizitez Palatul Libertăţii din Piaţa Centrală. Ghinion, am ajuns exact cînd doamna de la casă era în pauza de masă. A pus frumos un afiş că e in pauză şi-a scos un şerveţel iar din poşetă pacheţelul. Palatul se poate vizita doar între orele 9:30 - 12:30 si 13:30 – 17.

Paşii m-au purtat fără să vreau după un grup care părea preocupat de ceva. Am luat-o după ei şi am ajuns la Biserica Sfîntului Sînge. Habar n-aveam unde mă aflu, pînă cînd nu am auzit în staţie în 5 limbi că urmează ceremonia aducerii Sfîntului Sînge. Dacă nu citeam review-ul celei mai experte turiste de pe AFA - Ileana, nu ştiam ce se intîmplă. M-am aşezat frumos la coada care deja se formase şi am aşteptat liniştită să pot atinge cu mînuţa mea fiola în care se află preţiosul sînge.

,,Legenda spune ca, dupa crucificare, Sfantul Iosif de Arimathea, a sters corpul Mantuitorului de sange si a pastrat hainele. Aceste haine au ramas pe Pamantul Sfant pana la cea de-a doua cruciada, cand regele Ierusalimului Baldwin al-III-lea, i le-a dat cumnatului sau, contele de Flandra, Diederik van de Elzas. Contele a adus haina cu sangele Mantuitorului pe 7 aprilie 1150 si a asezat-o intr-o capela pe care a construit-o in piata Burg.

Biserica Sfantul Sinage este deschisa in fiecare zi:

Aprilie - Septembrie intre 9:30-12:00 si 14:00-18:00

Octombrie-Martie intre 10:00-12:00 si 14:00-16:00 (inchis in fiecare miercuri dupa-amiaza)

Intrarea in biserica este gratuita dar vizitarea muzeului se face achitand o taxa de 1 EUR pentru adulti si 0,5 EUR pentru copii. Adresa: Burg 10’’ Citeste mai mult pe: www.tvl.ro.

Cea mai frumoasă biserică văzută în Brugges a fost Biserica Doamnei Noastre sau Biserica Sfînta Maria, care e o catedrală imensă, bine păzită, cu mulţi bodyguarzi. Aici nu am reuşit să fac prea multe fotografii, că stăteau ăia cu ochii pe mine ca pe butelie. Am admirat nenumărate picturi de o mare valoare a pictorilor flamanzi şi am fost nerăbdătoare să ajung la statuia lui Michelangelo – Madona cu pruncul- care este singura sculptură care a părăsit Italia în timpul vieţii sale, deoarece a fost vîndută unor negustori din Brugges. Statuia se află în partea dreaptă a bisericii şi pentru vizitarea ei se plăteşte o taxă. Figura Madonei zici ca e reala, iar faldurile mantiei ce-o acopera zici ca sunt adevarate. În partea stîngă a bisericii se află o altă statuie ce o înfăţişează pe Fecioară cu Isus. Tot cu taxă se pot vedea criptele Mariei de Burgundia şi a tatălui ei Carol cel Viteaz.

Orele de vizitare sunt: Luni-Vineri 9:00-12:30 si 13:30-17:00; Sambata 9:00-12:30 si 13:30-16:00; Duminica 13:30-16:00

Taxe de vizitare: biserica si statuia Fecioarei cu copilul sunt gratuite; Capela lui Carol si a Fecioarei Maria si muzeul costa 2.50 EUR pentru adulti si 1.50 EUR pentru copii.

Adresa: Onze-Lieve-Vrouwekerkhof Sud, Bruges

După atîtea biserici a venit timpul să mă relaxez, mi-am luat soţul din cîrciuma unde-l lăsasem, pentru că el murea după o bere belgiană nu ca mine după singe sfînt şi statui cu Marii şi am plecat la Muzeul Diamantului că era pe unde ne lăsasem maşina.

După cît m-am informat, este cel mai nou muzeu din lume, cu toate că la Brugges a fost inventată şlefuirea diamantului în secolul al XV-lea de către Lodewijk van Berquem. Am vazut echipamentul original de minerit, unelte de şlefuire şi tăiere care au fost folosite în industria diamantelor din Belgia, o replica rară a coroanei Margaretei de York, care a fost realizată manual la Brugges. M-am distrat cu un calculator din muzeu unde puteam să mă fotografiez cu orice coroană, dar în final nu se mai printa fotografia. Am văzut foarte multe diamante care se pare că erau reale, că prea erau securizate.

Intr-o încăpere era un dispozitiv la scară 1:1 unde puteai să afli detalii de standarde folosite in lumea diamantelor: slefuit, carate, culoare, claritate. Avea lupă, balanţă analitică şi toate cele.

După vizitarea muzeului, la subsol se putea vedea o demonstraţie de şlefuire a diamantului, dar soţul meu de frică să nu aibe şi vre-un magazin de prezentare m-a îmbiat cu propunerea să mergem şi la Oostende – staţiunea turistică a belgienilor la Marea Nordului, şi astfel m-a făcut să plec mai repede decît îmi propusesem din locul atît de iubit de femei.

---

VIZUALIZĂRI: 6199 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI