Saptamana in Bretania si Normandia

TIPĂREȘTE

Astazi o sa va povestesc despre frumoasele regiuni din nord ale Frantei, Bretania si Normandia si despre cateva orase pe care le-am vizitat in vacanta de o saptamana petrecuta in septembrie 2013, in frumoasa regiune.

Primul oras vizitat a fost Quimper, sau Kemper in bretana.

Dupa un drum lung de aproape 6 ore, veniti de la Bordeaux, am ajuns si in cea mai veche cetate din Bretania. Nu aveam decat cateva ore la dispozitie, dar, a fost excelent pentru ca Quimper nu este un oras mare.

Dupa o plimbare pe strazile pavate si pline de istorie ale orasului medieval, se arata falnic, impunatoarea catedrala gotica din secolul 13 - « Cathedrale St. Corentin ». Catedrala are vitralii de o frumusete rar intalnita. Orasul este renumit si pentru faianta sa deosebit de frumoasa, un fel de « azulejos » ca sa zic asa. Inca din secol 17 exista o adevarata industrie locala. Aici avem si « Musee de la Faience Jules-Verlingue » care schiteaza istoria faiantei. Kemper mi-a lasat o impresie buna, un orasel mic dar extrem de ingrijit, plin de flori, iar strazile pline de magazine ce vindeau produse regionale, de la biscuiti si clatite bretone pana la calvados si cidru.

A doua zi am petrecut-o in capitala Bretaniei, Brest.

Dupa o trezire ceva mai grea si dupa un mic dejun copios care a inclus desigur si clatite, am pornit spre unul din cele mai mari porturi navale din Franta. Insa Brest m-a cam dezamagit. Ma asteptam la cu totul altceva, un pic de influenta celtica, un pic de istorie.

Din pacate in al doilea razboi mondial a suferit distrugeri masive. Singurul loc unde mai poti interactiona cu istoria este ruina castelului din secolul 11, acum « Musee national de la Marine ». Langa muzeu te poti plimba in « Jardin de l’Academie de Marine ». Fata in fata cu muzeul maritim, se mai afla: o alta gradina - « Jardin des Explorateurs »; « Maison de la Fontaine » (una din cele mai vechi vestigii din oras datand din secolul 17) si « Tour Tanguy » (simbolul orasului, in care sunt expuse opere ale pictorului bretan Jim E. Sevellec). Dupa port ne-am indreptat spre centrul orasului si am dat de turnul roz, un monument american construit in anul 1927 care comemoreaza ajutorul american pe care l-a dat Franta in timpul primului razboi mondial. Dincolo de istorie, chouchen si clatite, orasul dupa ora 21 pare pustiu si lipsit de viata, animat doar de petrecaretii ametiti de berea si whiskey-ul local.

Oceanopolis

Singurul loc care mi-a placut cu adevarat in Brest, a fost Oceanopolis, o multitudine de acvarii unice in Europa. Peste 10000 de animale marine si 1000 de specii diferite sunt prezentate in cele 3 pavilioane tematice: polar, temperat si tropical. Putem face un tur al oceanelor din intreaga lume. In pavilionul polar descoperim cea mai vasta selectie de pinguini din Europa; in cel tropical facem un tur al oceanelor calde, cu specii de rechini din Oceanul Pacific si Oceanul Indian; si bineinteles sunt prezente specii de pesti, alge si crustacee specifice Bretaniei, intr-o perfecta armonie. Oceanopolis-ul nu are numai cele 3 pavilioane ci si filme animate, restaurante, magazine dar si un mic pavilion de biodiversitate. Brestul este legat inevitabil de mare, deci « Oceanopolis » nu putea fi facut decat la Brest.

Dupa 2 zile petrecute in capitala Bretaniei, am pornit spre frumoasa fortareata Saint Malo.

Saint Malo m-a fascinat pur si simplu.

Un alt loc unde mi-ar placea sa-mi petrec batranetile. Nu trebuie decat sa te plimbi hai-hui pe strazile inguste ale vechii cetati aparate de ziduri si reunite in jurul catedralei «St Vincent » din secolul 12. Totul are o logica impresionanta. Catedrala este marginita de casele inalte ale proprietarilor de corabii din secolele 17-18. Toate sunt autentice desi au fost construite rapid dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. « Place Chateaubriand » e plina de cafenele, case si vile din piatra. Aici se afla si « Maison de la Duchesse Anne » cu foisoarele sale. Plimbarea in jurul zidurilor ofera vederi placute ale marii, asupra portului unde se afla ambarcatiuni specifice unui port de « plaisir » dar si asupra citadelei. In timpul mareei poti merge pe una din cele 3 plaje de la poalele zidurilor dar si pana la insula « Grand-Be ».

Dupa o trezire in frumoasa fortareata, am pornit la drum, spre unul din cele mai cunoscut loc din Franta, Mont Saint Michel.

Nu as fi crezut ca o sa ajung la abatia Saint Michel vreodata. Nu ca nu imi doream, dar, parca era mult prea departe de orice. Abatia este loc de pelerinaj de mai bine de 1000 de ani.

Parcarea se afla destul de departe acum de manastire, insa totul e bine organizat. Privelistea face toti banii. Ajunsi la manastire, locul e mic si ticsit de vizitatori, iti da impresia ca esti in Paris si nu intr-un loc de rugaciune. Istoria ei este destul de fascinanta - in secolul al 8 lea aici era doar o simpla stanca in mare, un munte funerar celtic acoperit de paduri. Conform legendei in anul 708 « Aubert » episcop de Avranche a avut o viziune in care « Arhangherul Mihai » il indemna sa construiasca o capela pe aceasta stanca, accesibila numai la reflux. Vizitarea abatie este de asemenea o calatorie in timp. « Porte de l’Avancee » este singura bresa in apararea manastirei si deschide drumul spre strada « Grande rue » marginita de case din secolele 15-16, care urca vertiginos pana la treptele abatiei « Grand Degre ».

Pe curand cu noi aventuri!

---

VIZUALIZĂRI: 2973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI