In drum spre Marele Zid Chinezesc, cu popas la o fabrica de prelucrare a jadului si la un atelier de cloasoneuri

TIPĂREȘTE

Revin cu impresii din excursia in China, din a doua zi. Impresii din prima zi petrecuta la Palatul de Vara puteti citi aici.

Dimineata ne trezim si mergem la restaurantul hotelului sa servim micul dejun. Surpriza pentru noi a fost masa de 10 persoane si platoul rotativ pe care se puneau felurile de mancare chinezeasca. Evident, am avut la masa betisoare chinezesti, insa la solicitarea mai multor persoane din grup, am primit furculite (doar furculite, pentru ca totul era transat in portii mici). Nu toate mesele din restaurant erau rotunde si cu platouri rotative, dar grupurile mari asa erau servite. Orezul nu a lipsit de la acest mic dejun, fiind de alftel prezent la mai toate mesele servite in aceasta excursie. Ce nu mi-a placut la orez era faptul ca mi s-a parut fiert insufficient, insa am aflat ca asa il servesc ei, nu cum suntem noi (sau cel putin eu) obisnuiti, bine fiert.

Dupa micul dejun, ne-am adunat la autocar si am pornit bucurosi catre Marele Zid Chinezesc. Dar pana acolo, am sa va povestesc cum a decurs drumul.

Am mers pe o bretea de autostrada ce se suprapunea peste alta sosea. Chinezii au rezolvat problema soselelor prin doua nivele de rulare, construind peste prima sosea, pe piloni, o alta autostrada. Pe langa soselele suprapuse am remarcat ca marea majoritate a masinilor care circulau erau masini foarte bune, nu rable cum ma asteptam sa vad.

Unele din cladirile vazute pe drum erau ca la noi, blocuri si mai inalte si mai mici, si mai frumoase si mai urate, si mai curate si mai putin curate. Pe alocuri rasarea cate o cladire specifica, cu un acoperis diferit, in rest nu am vazut nimic extrem de diferit de ceea ce stiam de pe la noi sau de prin alte orase. Difereau numai prin inaltime, marea majoritate a cladirilor erau foarte inalte, celebrele “zgarie-nori” in care mi-ar fi teama sa locuiesc.

Pana sa ajungem la Marele Zid, am oprit la un Atelier de prelucrare a jad-ului, pe care l-am vizitat. Prima mostra de piesa de jad era chiar la intrare, un leu in marime naturala, aflat pe un postament, inaltimea totala a statuetei fiind cam de 1,6 metri. Impresionant... detaliile erau absolut incredibile, nu era lucrat numai de dragul de a fi ci era finisat cu o maiestrie fantastica. Am intrat si am putut sa vedem muncitorii la lucru, baieti si fete lucrau la strung prelucrand diverse piese de jad si scotand la final niste minunatii de obiecte. Dupa un scurt timp petrecut in atelier, unde am admirat muncitorii la lucru, am plecat mai departe unde erau vitrine cu diverse figurine din jad, expuse pentru vanzare. Unele erau mai mici, altele mai mari, unele erau simple iar altele erau extraordinare. Dar toate erau foarte, foarte frumoase si bine lucrate. Unele preturi (avand in vedere dimensiunea figurinelor) nu erau deloc mari, am pozat o piesa care costa 36.820 yuani adica 12.27 lei. Erau si figurine in marime naturala: ursi, tauri, elefanti, cai... insa erau si preturi aberante, pe care nu mi-as permite niciodata sa le platesc pe un astfel de exponat, indiferent cat de minunat este.

Apoi am ajuns intr-o sala unde erau expuse in vitrine lucrari din jad, dar si perle si bijuterii. Erau destul de multi oameni care priveau si cumparau. Cate o fata se atasa de vizitatori si ii insotea, incercand sa vanda ceva. Dupa ce am admirat mare parte a exponatelor expuse, care erau de o frumusete rara, ne-am adunat cu totii la autocar si am plecat spre Marele Zid.

In drum insa am vazut in constructie, langa Beijing, un Disneyland. Era inchis cand am trecut noi insa ghida ne-a spus ca se va deschide in anul 2008. Ehe, cine mai poate sa ajunga acolo??

Eram atat de emotionati ca ne aflam in drum spre Marele Zid, de care doar citisem sau pe care doar il vazusem la televizor. Am admirat si studiat cu foarte mare atentie locurile prin care treceam: era exact cum vazusem in filme. Oameni mici de statura, cu palarii de paie pe cap, arsi de soare, obositi de munca, trebaluiau in campurile cu plantatii de orez sau de ceai de dimineata pana seara tarziu.

In cele din urma, prin geamul autocarului, am zarit Marele Zid Chinezesc. Atunci am inceput sa avem si mai mari emotii, nu ne venea sa credem ca suntem atat de aproape de acea constructie unica in lume!

Ne aflam in portiunea denumita “Juyongguan Pass”, la aproximativ 50 de kilometri de Beijing.

Marele Zid are o lungime de 6700 km, porneste de la Marea Rosie, traverseaza cinci provincii ale Chinei si doua regiuni autonome, urcand in desertul Gobi, si are turnuri in punctele strategice. Referitor la lungimea zidului, exista mai multe masuratori care se contrazic, cert fiind ca inca se descopera noi portiuni din el.

Constructia a fost terminata de Qin Shi Huangdi, primul imparat al Chinei si fondator al imperiului.

Scopul zidului era de a impiedica patrunderea nomazilor, el fiind construit de soldati si tarani concentrati pentru cativa ani, multi dintre ei platind cu viata constructia zidului. Ma gandeam la milioanele de chinezi care au lucrat la acea mareata constructie si mi-i imaginam, asemenea unor furnicute, cum puneau piatra cu piatra si cum cucereau varfurile muntilor ce pareau inaccesibile.

Poarta de acces are deasupra o pagoda cu doua nivele. Dupa ce trecem prin poarta, la piciorul primei scari gasim un copac in care se atarnau pamblici rosii pe care se treceau dorinti pentru a fi indeplinite. “Indeplinite... de cine??? ” m-am tot intrebat eu o vreme...

Urcam incet, incet, insa abia ajungem la primul turn si privim inapoi spre pagoda de deasupra portii.

Scarile erau cand mai mari, cand mai mici si scoteau sufletul din cei fara putin antrenament. In directia noastra de mers, pe partea dreapta existau creneluri, deci din acea directie se astepta invazia, pe cand spre stanga nu erau creneluri, semn ca intr-acolo era Beijing-ul. Daca la prima vedere pare usor sa urci pe trepte, va asigur ca nu este chiar asa. Grupul, initial destul de compact, s-a faramitat in functie de conditia fizica a fiecaruia, iar noi, dupa puterile noastre, urcam mai repede decat unii dar mai incet decat altii.

Am trecut in drum pe langa 4 soldati din teracota care erau goi pe dinauntru si destul de rablagiti, insa toata lumea facea poze cu ei, ca si noi de altfel. Am trecut pe langa o pilda a uitarii, a unui filozof sau conducator chinez, insa, din pacate am uitat despre ce este vorba.

Un lucru interesant pe langa care am trecut a fost un lant pe care se puneau lacate si care semnificau dorinta revenirii pe Marele Zid. Am avut dorinta dar nu am avut lacatul...

La un moment dat, latimea zidului era cam de 6 m, iar ca diferenta de nivel am apreciat ca era cam 10 metri pe portiunea de unde eram si pana la cea care se vedea in varful scarilor. Adica, urcusul era destul de abrupt.

Se poate observa in una din poze ca in zidul din stanga se aflau ferestre. Aici se postau soldatii care se gaseau in serviciul de paza, pentru ca altfel pe aceasta portiune nu se putea interveni, fiind un hau destul de adanc si care nu necesita un numar prea mare de aparatori.

Datorita efortului, destul de mare, necesar urcarii treptelor, turnul urmator, desi nu era prea departe, nu ne mai trezeste interesul, asa ca dupa putin timp o vom lua inapoi spre parcare, unde stiam ca se afla mai multe magazine gen tarabe si de unde doream sa ne luam cateva suveniruri.

Eram deja la turnul 2 pe drumul de intoarcere si ni se dovedeste ca si la coborire este destul de greu.

Nu am facut poze, dar unele grupuri de turisti, chiar chinezi, coborau cu spatele tinandu-se de bara metalica, sustinand ca in acest fel nu vor face febra musculara. Va asigur ca noi chiar am facut putina febra musculara, pe care am resimtit-o chiar doua zile.

Cam aceasta a fost experienta noastra pe Marele Zid Chinezesc. Am fi putut sa incercam sa mai urcam dar, nu peste multa vreme se apropia ora de intalnire la autocar si nu am mai fi avut timp sa ne uitam la suveniruri. Important este ca am ajuns acolo, am urcat pe Marele Zid (mai mult de 50 de minute continuu) si ca acum am ce sa va povestesc...

Se spune ca zidul este o constructie ce se vede din cosmos, respectiv din navele spatiale si de pe statia internationala. Cu siguranta, noi nu ne-am vazut de acolo... dar sunt suficiente pozele pe care le avem si care sper ca v-au placut.

Dupa ce am plecat de la Marele Zid Chinezesc ne-am oprit la un Atelier de Cloasoneuri.

Am intrat in atelier folosind o usa din spatele cladirii, unde era locul de parcare al autocarului. Holul central despartea atelierul de cloasoneuri (care se afla in dreapta) de atelierul de realizare a panzelor (din partea stanga). Aici, erau expuse atat vaze de marimi diferite cat si lucrari din matase, pe un fel de rame din lemn sculptate care se pot folosi si ca paravane in incaperi.

Cloasoneurile sunt obiecte de arta, lucrate manual dupa tehnici pe care le voi explica in continuare.

Am intrat intr-o sala de lucru unde se pregatesc din cupru, vase, tipsii, farfurii, cutii etc. Pe acestea se lipesc sarmulite, tot din cupru, dupa diferite modele.

In spatiul dintre sarmulite se toarna o pasta colorata care se intareste, apoi piesa se slefuieste, se lacuieste si se introduce la cuptor.

In curtea din spate, o poarta in constructie. Vizita la acest atelier impresionant a fost suficient de lunga pentru a intelege, cat de cat, ce se intampla acolo. Pozele sunt, cu siguranta, mult mai convingatoare.

Urmeaza si alte povestiri din marea noastra excursie in China...

---

VIZUALIZĂRI: 3294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI