Beijing - adio, dar raman cu tine

TIPĂREȘTE

Pai bine, bre, nu se gasi nimeni care sa zica: „Mai Sheherezado, mai aveai un review de scris despre Beijing! ”. Dar voi nuuuu, Batman, Batman :)))))). Cred ca am tras de timp pentru ca este ultimul rw despre Beijing si parca se termina o etapa a vietii mele, daaar... China este aici in amintirile mele, este in memoria externa, in cele aproape 1000 (da, o mie) de fotografii. Hai ca acum avem de toate: umor, profunzime sufleteasca, mai lipseste actiunea, deci... Motor!!

Summer Palace =Palatul de vara=Gradina Valurilor Limpezi (casa de la tara a curtii imperiale chineze) = sau ultima zi in Beijing

Se afla la cca 10 Km de oras si in decursul timpului, a fost reconstruit de 2 ori, dupa ce a fost distrus de 2 ori, iar de prin anii ’90 – nu mai stiu exact- este in Patrimoniul UNESCO. Este un spatiu foooarte mare, veti avea nevoie de cel putin 5-6 ore ca sa puteti sa va faceti o idee si sa ma razbunati, pentru ca eu nu am reusit sa stau decat vreo 2, pe furatelea. Dar cele doua ore au fost vise intense cu imparati si imparatese. Nu o sa intru in amanunte istorico-temporale, dar trebuie sa va spun ca Palatul de Vara este un cadou al imparatului de atunci catre mama lui (i-am susurat usor lu’ fi’mea la ureche: ia uite ce cadou primeau mamele, si mi-a raspuns ca atunci cand va fi imparateasa tot asa o sa-mi daruieasca si ea mie :))). Gradina este impartita in trei zone: resedinta imparatului, zona pt plimbari si distractii si zona administrativo-politica. Interesant era faptul ca in zona politica erau mai multe cladiri, una apartinea imparatesei mame, alta apartinea sotiei imparatului si mai era una in care locuiau concubinele imparatului. Toate cladirile comunicau prin coridoare lungi acoperite. Cred ca erau ore clare de vizita, ca sa nu se intalneasca din greseala doamnele :) Sus in deal e’o casaaa... care se cheama Turnul Aromelor al lui Buddha care are forma octogonala. Intre Turn si lac se gaseste Sala care Risipeste Norii (este singura denumire pe care am tinut-o minte, pentru ca mi-a placut f mult numele). Noi am intrat pe poarta din partea de est a parcului. De indata ce intri si faci dreapta pe alee, mergand, realizezi ca dintr-o data aleea se transforma in coridor - Marele Coridor – construit din lemn vopsit in culori vii, albastru, rosu, verde si nelipsitul auriu, avand pe tavan si pe barnele de sustinere, picturi cu flori si pasari sau scene din mitologia chineza. Este cel mai lung coridor (este si in Cartea Recordurilor) si a fost constuit ca sa se poata plimba curtea imperiala si admira peisajul chiar si pe ploaie. La un moment dat din Marele Coridor se face un drum in dreapta catre Turnul Aromelor si dupa ce urci zeci, care par mii, de scari, ajungi, fara suflu la propriu si la figurat acolo. Veti vedea statuia de 5 m a lui Buddha cu 4 capete care are fiecare 3 fete. Poze niet, nu este voie si era mult prea aglomerat ca sa „fur” o imagine. Dar pentru ca timpul nu iarta, coboram in tromba, mai ceva ca Emerson Fittipaldi in curbe, si ne continuam plimbarea de-a lungul lacului. Veti vedea in poze ca la un moment dat, coridorul se continua cu o alee ingusta (abia au loc 2 oameni) pe langa o cladire. Foarte interesant este faptul ca aceasta alee zigzagheaza (prea tarziu pentru voi, cuvantul l-am gasit eu, al meu este). Am aflat pe urma ca in mitologia chineza drumul este in zig zag, pentru ca raul (raul adica cel rau si urat, ca sa cititi corect avand in vedere ca nu sunt diacritice) nu merge decat in linie dreapta si atunci nu poate trece pe acolo. Si mergem si iar mergem pe langa lac, admiram barcile moderne dar si traditionale chinezesti de pe lac, pana ajungem la Vaporul de Marmura, care era folosit pentru petrecerile imperiale. Este construit din lemn vopsit astfel incat sa semene cu marmura. Tare, nu? Are niste vitralii foarte frumoase.

Gradina mai are un pod enorm, in partea de sud, care face legatura dintre tarm si insulele din mijlocul lacului (pe care nu l-am trecut) si alte sase poduri mai mici care echilibreaza arhitectural drumul spre iesire (habar nu am din care punct cardinal, cred totusi ca era nord). La iesirea din parc, niste case darapanate, o saracie si o mizerie care mi-a rupt sufletul. Vezi poze.

Am uitat sa va spun ceva. Era lumeeee, cata frunza si iarba (parca erau turcii de pe vremea razboaielor cu Stefan cel Mare).

Dupa aceasta minunata plimbare, ghiciti ce? Ni se facuse foame, dar stateam foarte linistiti, pentru ca autocarul ne ducea, prin aglomeratia de seara a Beijingului, catre:

Teatrul Liyuan, unde urma sa luam masa in timp ce vizionam un spectacol de opera/dansuri/teatru/acrobatii cu tente hazlii. Din fericire am avut locuri chiar in fata scenei, pentru ca am platit cel mai mare pret pe bilet. Nu-mi mai aduc aminte exact, dar cina si spectacolul a fost parca intre 80-100 USD. Dar a meritat. Am petrecut o ora si jumatate intr-o lume de vis, cu dansatoare extrem de feminine, imbracate in costume minunate. Muzica a fost... nu gasesc rima potrivita (imi tot vine in minte fraza „ca niste clopotei de ingeri”). Am si mancat ceva, habar nu am ce, din cauza spectacolului. Am facut la un moment dat o si poza la un fel de mancare, ca sa am dovada mai tarziu in camera, ca am mancat si sa nu mi se faca foame :)

Sper sa va puteti da seama din cele cateva poze de frumusetea spectacolului. Daca ajungeti vreodata in Beijing, teatrul Liyuan este un MUST cultural.

Si asa am incheiat scurta, dar eficienta vizita in Beijing. Stiu ca in lumea asta mare sunt multe locuri care trebuie vazute, dar daca vi se iveste vreodata ocazia sa mergeti in China, n-o ratati. Este alta lume, simti altfel, traiesti altfel si vezi altfel. Realizezi cate minuni care asteapta sa fie descoperite, exista acolo, undeva...

Va doresc putere, timp si bani, ca sa le puteti vedea. Si daca o faceti, luati-ma si pe mine :)

---

VIZUALIZĂRI: 1780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI