Promenadă pe malurile Rinului în orașul Basel (II)

TIPĂREȘTE

După o binemeritată odihnă, la capătul a cinci ore de vizită (vezi impresii), am revenit în centrul orașului vechi prin traversarea podului Wettstein. De pe Rittergasse am intrat într-o piață mare, pavată cu piatră cubică, Munsterplatz.

O piață frumoasă, cu o deschidere largă și înconjurată de clădiri luxoase. Printre ele și Gimnaziul din Munster, cea mai veche clădire de acest gen din orașul Basel. În partea de est a pieței, aproape de malul Rinului, se află un frumos parc umbrit de numeroși castani seculari.

Punctul forte al pieței, și totodată principalul punct de atracție al orașului, îl reprezintă Catedrala Basel ( Basler Munster în germană). Construită la începutul secolului XI, din piatră de gresie roșie și acoperită cu țiglă de aceeași culoare, catedrala a suferit pagube atât la cutremurul din 1356, cât și în timpul Reformei protestante de la începutul secolului XVI. A fost reconstruită de fiecare dată, iar în secolul XIX a fost restaurată de câteva ori.

Pe interior catedrala nu este așa de bogată în picturi sau statuete, dar impresionează prin coridoarele sale, coloanele înalte, cele două turle și ceasul mare de pe fațadă. În partea din spate a catedralei se află un balcon din piatră, de unde se pot vedea cele mai frumoase imagini cu o parte a orașului și a Rinulu.

Pe holurile catedralei sunt numeroase basoreliefuri cu diferite personalități, printre ele și cea a diaconului martir Vicențiu. Deasemenea, aici sunt înmormântați scriitorul umanist olandez Desiderius Erasmus, matematicianul James Bernouli, dar și alte personalități de seamă ale orașului Basel.

Pe lângă Muzeul de Cultură am coborât pe o străduță pietonală, pavată cu piatră cubică, și am ajuns într-o altă piață mare și frumoasă, Markplatz. Aici am întâlnit una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului, Primăria din Basel (Rathaus în germană). Veche de peste cinci secole, clădirea impresionează prin roșul intens al gresiei din care este construit.

Fațada, cu cele trei intrări arcuite, conține numeroase picturi și basoreliefuri cu îngeri și războinici. Printre elementele decorative, din exteriorul clădirii, se numără ceasul, turnul gotic cu ferestre în arcadă, o statuie a justiției și turnulețul de aur. În interior, chiar la intrare, atrage atenția un grup statuar modern, iar pe scara din dreapta statuia senatorului roman Lucius Munatius Plancus. Pereții interiori sunt pictați și ei cu diferite scene religioase.

Foarte aproape de Markplatz se află Peterplatz, o altă piață, mai degrabă un parc cu multă vegetație. Cele mai importante obiective din zonă sunt Universitatea din Basel, una dintre cele mai importante din Elveția, Biserica Sf. Petre (Peterskirche) și Spalentor, a doua poartă (din cele trei) de intrare în fostul oraș fortificat.

Ultimul obiectiv vizitat, din orașul vechi, a fost Turnul St. Johann, a treia poartă medievală. După cele (încă) patru ore de colindat, ne-am îndreptat spre domiciliu. La domiciliu n-au ajuns decât însoțitorii mei, pentru că eu am fost curios să vizitez și o parte „mai puțin istorică” a orașului Basel.

Mi-am continuat drumul pe Johanniterbrucke, apoi pe Feldbergstrasse și am mai întâlnit o biserică (cred că era cea care mă scula mereu, că dangătul clopotelor, la orele 07 dimineața), Biserica Sf. Matei (Matthauskirche).

Construită în stil neo-gotic la sfârșitul secolului al XIX- lea, este cea mai înaltă biserică din Basel. O biserică impresionantă, cu ziduri din piatră de granit, pereți din gresie și acoperiș din ardezie. Turnul de deasupra intrării intrării este deasemenea construit din gresie, are patru ferestre dreptunghiulare și încă patru turnulețe mici.

De la această biserică am colindat la întâmplare pe străzile din dreapta Rinului, am întâlnit și niște blocuri de locuințe mai nașpa, cam ca pe la noi (surprinzător, nu?), dar și clădiri noi, deosebit de frumoase și cu o arhitectură futuristă. Una din ele cu o cupolă imensă, care m-a impresionat în mod deosebit, am întâlnit-o în Piața Ramada, înconjurată de magazine de lux.

Tot din întâmplare, la mai puțin de 200 de metri, am întâlnit o construcție cu o arhitectură veche, interesantă, gara de tren Basel Badischer Bahnhof. Mult timp am crezut că am vizitat gara principală a orașului Basel, dar nu a fost așa.

Deși pe teritoriu elvețian, această gară era administrată de Căile Ferate Germane. Gara principală din Basel, cea mai mare din Europa, se numește Gara Basel SBB , este mult mai frumoasă și se află în centrul orașului vechi, aproape de Elisabethenkirche .

Ca parte a teritoriului elvețian, orașul Basel este o destinație scumpă. M-am convins de acest lucru chiar la sosirea în oraș, când a trebuit să plătesc 35 de euro vigneta (obligatoriu pe un an). În afară de benzină, care era mai ieftină ca a noastră (1,37 euro vs 1,41 euro), aici toate sunt mai scumpe.

Parcarea în Basel (probabil și în celelalte orașe) are niște reguli bine stabilite și sunt respectate întocmai. În afara parcărilor amenajate, pe stradă, chiar dacă sunt locuri libere, se parchează numai acolo unde sunt făcute marcaje cu vopsea. Comportamentul în trafic al șoferilor elvețieni mi s-a părut a fi unul deosebit de politicos și civilizat.

Deși nu este o destinație turistică de top, orașul Basel merită să fie vizitat. Îl recomandă centrul medieval foarte frumos, numeroasele alei pietonale și muzeele de artă de talie mondială. Eu îl consider și ca un loc ideal de cazare pentru a vizita nord-vestul Elveției.

Situat pe colțul a trei țări, orașul Basel este o poartă către munții Jura și orașele Zurich, Berna sau Luzern. Deasemenea, se pot face foarte ușor vizite în nord-estul Franței (Alsacia) sau în Germania de Nord (landul Baden-Württemberg și Munții Pădurea Neagră).

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 7401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI