Aventuri prin Iordania - Aqaba

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor A. F. A. dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari,

Cazarea in Aqaba am ales-o din considerente practice, cautand un hotel din zona centrala si mai ales, ieftin. Conform recomandarilor de aici de pe A. F. A., ne orientasem spre Cedar hotel dar din pacate era full in perioada in care ne planificaseram noi sejurul.

Urmatorul pe lista optiunilor a fost Al Qidra Hotel –

vezi impresii

09 iulie 2017

In prima zi in Aqaba dupa ce ne-am relaxat putin oasele, am iesit prin imprejurimi sa mancam ceva, desi afara inca era foarte cald, cautam mai mult umbra si asa am descoperit o restaurant cu terasa, dar noi am intrat inauntru la aer conditionat. Preturile erau afisate pe un panou si avantajul era ca avea si ceva desene din care intelegeam ce inseamna fiecare denumire si asta ne-a si motivat sa ramanem acolo desi nu era decat un cuplu la masa. Poate despre aceasta terasa o sa scriu un pic in sectiunea “Unde mancam in Aqaba”” (nu stiu daca este creata sau nu!).

Cand fiecare dintre noi si-a savurat cea ce am comandat, am cazut de accord ca se cuvine sa ne plimbam putin si sa luam contact cu bazarul si cu zona comerciala ce se intinde pe strazi si stradute in spatele si din zona moscheei Sharif Hussein bin Ali Mosque.

In 2012, in interes de serviciu, am avut ocazia sa calatoresc pentru 2 zile in Aqaba si am regasit orasul si viata aglomerata de noapte exact asa cum il descoperisem uimit in urma cu 5 ani de parca nimic nu se s chimbase.

Aceeasi liniste si pace pluteau in zona plajelor unde familii cu copii veneau sa se balaceasca in apa calda a marii, aceleasi lumini vii ce se puteau lesne zari pe malul opus in zona Israelului (orasul Eilat) si peste tot un calm ancestral completat de caldura cu care acesti oameni frumosi te intampinau peste tot cu “Welcome to Jordan”.

Am mers la banca “Arab Bank” sa schimbam bani si acolo cu mult bun simt, cativa din cei ce erau inaintea noastra ne-au poftit sa trecem in fata si sa schimbam banii, fara sa le-o cerem. Mai apoi am descoperit ca la casele de schimb, cursul era un pic mai bun, fara comision.

Am hoinarit asa pe faleza, care nu este iluminata si pe langa plaja Al Ghandour pana ce am ajuns in zona uriasului steag, mandria orasului si a statului iordanian si de acolo ne-am intors pe partea cealalta a bulevardului King Hussein care urmarea si el tarmul marii pana spre iesirea din oras catre zona portului unde erau ancorate navele comerciale.

Desi am trecut prin diferie locuri care nu erau iluminate, n-am simtit nicio clipa nesiguranta sau amenintare care sa ne puna in garda si sa consideram ca e bine sa evitam zona. Nimeni, niciodata, nicaieri nu ne-a privit sau jenat asa incat sa simtim vreo stare de pericol.

Stiati ca Iordania se pozitioneaza pe locul 10 in lume in ceea ce priveste siguranta, depasind multe state civilizate?

La magazinele pe langa care treceam, vanzatorii ne pofteau sa le trecem pragul chiar daca nu ne interesau marfurile lor, dar fara sa fie insistenti sau nesimtiti, ci numai zicandune-ne “please welcome”si daca cumva ne bagam in seama si auzeau ca suntem romani, era bucuria lor.

Chiar daca cel la care intram in magazine nu avea nicio treaba cu Romania, cu siguranta ori vreun vecin de pravalie, ori vreun alt vizitator, ori el prin neam avea sa ne spuna ceva despre tara noastra.

Si vorbeau cu stima si respect despre o tara prietena care le scolise ani de-a randul elitele, care ii primise cu bratele deschise cand au avut nevoie de ajutor si unde multi din cunoscutii lor isi intemeiasera familii. Incercau sa ne agate, in special in preajma magazinelor de suveniruri sau bijuterii cu “ruski “dar cand le ziceam Romania parca eram de-ai lor.

Era mult mai bine la orele acelea, seara, batea briza marii aducand un aer placut si racoros de aceea am observant ca si magazinele si restaurantele incepeau sa se populeze cu localnici care–si scoteau si masinile ca la parada la plimbare pana tarziu in noapte. Chiar am urmarit cativa care pur si simplu faceau ture prin oras, cu geamurile coborate si cu muzica destul de tare cat sa atraga atentia, dar fara sa vad ca cineva sa le reproseze ceva.

Era un stil de viata armonios, agreat si tolerat in care nimeni nu are treaba cu celalat atat cat nu depasea limtele bunului simt. Nu am perceput deloc agresivitate si nervozitatea soferilor, sau injurii si “binecuvantari materne”asa cum se intampla la noi.

Si nu am vazut, cel putin in Aqaba, NICIUN cersetor. Stiti ce inseamna niciunul? Lipsa. Cum e posibil?!

Strecurandu-ne la intoarcere printre marfurile expuse pe trotuar si mai apoi prin zona bazarului, incet ne-am apropiat de hotelul nostru nu inainte de a ne racori cu o inghetata delicioasa si mai apoi, exact pe strada hotelului nostru a m luat ceva provizii pentru camera, printre care si niste bere rece. Sa fie!

Simteam o oarecare oboseala, nu la picioare, ci mai ales o stare de bine si de fericire, care compensa oarecum toropeala care ne cuprinsese cand am ajuns la hotel, dar totusi nu ne-am indurat sa nu ne asezam la masa din balcon si sa privim luminile orasului si sa ne bucuram de mangaierea delicata a brizei Marii Rosii.

Paturile ne-au ademenit mai tarziu si franti de oboseala am cazut intr-un somn adanc din care nu ne-am mai trezit pana dimineata cand am auzit chemarea muezinilor la rugaciune. Parca prea dimineata pentru noi! Am zis pas si ne-am continuat somnul pana pe la 09.00.

10 iulie

Aveam in plan sa ajungem musai sa ne punem stampilele de viza, asa ca dupa ce am trecut pe la sala micului dejun, satisfacator, dar nu excelent, am iesit in strada sa cautam un taxi dispus sa ne duca la noul sediu al ASEZA.

Aflasem de la cineva de aici de pe AFA, ca aceasta cladire se mutase in afara orasului si studiind pe net am aflat adresa exacta.

Primul taxi oprit, ii arat adresa, casca ochii la ce scrisesem eu acolo si nedumerit imi spune ca nu stie unde este. Mergand noi pe strada, ne claxoneaza scurt un alt taxi pe care il oprim si ii aratam iarasi adresa. Si asta asemeni celui dintai se uita tamp si dezorientat dar totusi dornic sa nu rateze cursa, intra in primul magazin de ochelari din apropiere si-i cere vanzatoarei sa-i explice unde este aceasta ASEZA.

Mi-am zis ca este ori ceva in neregula cu adresa, ori nu inteleg ei scrisul nostru.

Domnisoara a dat ceva telefoane si tot nelamurita s-a dat batuta, dar soferul nostru tot incerca sa ne faca sa urcam la el in masina ca o sa gaseasca el locatia.

Iesim afara si exact langa noi, care paream neajutorati si rataciti probabil, opreste o masina de teren si de la locul pasagerului un domn elegant imbracat ne intreaba de unde suntem, auzind Romania bineinteles ne ureaza’’Welcome to Jordan”si mai apoi ne intreaba cum gasim tara lui si ce am vizitat pana atunci, de cat timp suntem sositi, sau ce intentii mai aveam.

I-am raspuns bineinteles ca ne place, ca e frumoasa, ca e prima zi si ca urma sa facem o plimbare cu barcuta, el pleaca si ne ureaza numai bine si sedere cat mai placuta. Cand s-a departat un pic de noi ce credeti ca era inscriptionat pe masina?? AZEZAaaa.

N-am mai reusit sa ne mai facem auziti de domnul din masina asa ca am oprit un alt taxi aratandu-i si acestuia adresa. Putin mai luminat decat ceilalti, acesta a scos un telefon smart si a bagat pe gps adresa aratata de noi si care in mod surprinzator pentru noi nu stia unde se afla acest sediu. GPS ul ii aratase traseul.

Ne-am tocmit pentru 5 JOD si dupa cateva minute in care am mers spre iesirea din oras am ajuns la noul sediu al “Visa and Employment Directorate, aflat pe drumul 65 catre Aeroportul Aqaba, denumit si Dead Sea Road.

In proximitate se afla si sediul inalt ce poate fi remarcat de la distanta al Arab Bank Building.

Acum am realizat de ce nimeni nu pricepea ce este de fapt ASEZA, caci acronimul vine de la Aqaba Special Economic Zone Autority.

Aqaba Special Zone Authority

Aqaba 77110 Jordan — ASEZA website: aqabazone.com

Aqaba Tourism website, visa information: aqaba.jo

Pretul pentru taxi, recomandat este de 1 - 1.25 JD, dar noi eram determinati sa ajungem acolo si mai ales sa ne si astepte asa ca am platit mai mult. Acum am sti cum sa tratam din prima si cu taximetristii si ce pret sa negociem, mai ales ca stim sigur unde este cladirea si nu ne-am mai lasa dusi de taximetristi.

Odata ajunsi la destinatie, trecem de un punct control aratandu-i paznicului unde avem treaba si la indicatia lui mergem prin curtea mare pana ce intram in cladire, pe usa chiar din fata noastra.

Alt paznic de la intrare ne spune ca nu avem treaba acolo si sa iesim afara si sa mergem la cealalta intrare. Ajungem in sediul unde erau o multime de ghisee si intreband pe”acolo o domnisoara de la un ghiseu ne indruma catre alt ghiseu responsabil cu vizele. Am stat la rand si cand ne-a venit randul, un tip plictisit ne da 3 formulare si ne spune sa le completam, dupa ce le-am completat, ne-am reintors la coada si ne zice sictirit ca nu e bine, fara sa ne spuna ce este in neregula si ne face cu mana sa plecam de la ghiseu sa-l lasam pe urmatorul. Am avut atunci un ajutor neasteptat din partea unui supraveghetor care se plimba prin spatele tuturor celor de la ghisee si care observand situatia ti-l ia pe tip la mustruluiala cu voce tare de se bagasera toti cu capul in hartii sa se ascunda, facandu-se nevazuti in fata sefului suparat.

Imediat ne face semn sa ne intoarcem, desi era altcineva la rand, sa-i dam pasapoartele si hartiile functionarului care ne-a aruncat o privire nu tocmai prietenoasa ca din cauza noastra il certase seful si ne pune stampilele cu viza. Asa fraiere, care te credeai tu smecher functionar. Era foarte simplu sa o faca din prima, dar avrut si el sa-si arate importanta. Se mai intampla si la noi, nu-i asa?

Am parasit fericiti cladirea ca facusem o mica economie, dupa aproximativ 25 de minute, si ne-am indreptat rapid prin soarele puternic, catre taximetristul nostru care incepuse sa faca fitze ca am stat mai mult si ca o sa ne ceara mai multi bani. M-am luat in gura cu el un pic si la solicitarea lui sa-i dau 10 JD pentru ca a asteptat 10 minute in plus fata de estimarea mea initiala de 15 minute pana la urma i-am zis ca nu-i dau nimic in plus mai ales ca nu pusese nici ceasul.

La destinatie ne-am dat jos cu tupeu si i-am zis ca daca nu inceteaza cu milogeala o sa sun la politie ca nu a pus ceasul si ii si dadusem mai mult decat facea in mod normal cursa. A fost primul si singurul care si-a fortat pretul pe toata durata sederii noastre in Iordania, fiind un caz izolat insa nu ne-a stricat impresia despre ceilalti taximetristi.

Am ajuns din nou la plaja si ne plimbam pe la umbra palmierilor pana ce am ajuns in zona de unde plecau barcutele si au inceput sa ne asalteze cu fel de fel de oferte si preturi. Ii refuzam politicos si tocmai aproape de capat am cedat pana la urma unui tip insistent, acesta ne trage mai deoparte si ne zice ca el ne cere doar 25 de JOD, pentru o ora de plimbare, ca ne duce, ne arata coralii si epavele, dar fiind prea cald deja la ora aceea i-am spus ca o sa ne reintoarcem la ora 16.00, dar el zice ca o sa-l gasim un pic mai departe in zona de la baza steagului urias sa nu il vada ceilalti competitori ca ne-a facut o concesie cu un pret mai mic.

Fiindca trecuse ora pranzului si ce mancasem cu o zi inainte ne-a placut, am decis sa trecem din nou pe la terasa “Fish Fish” sa ne potolim foamea si sa ne racorim cu un delicios fresh de limeta cu menta.

Ne-am reintors mai apoi la hotel si la adapostul aerului conditionat ne-am odihnit pana la 15.30 cand am pornit la intalnirea cu Captain Ramadan pentru plmbarea pe mare cu salupa. Desi puteam sa luam taxiul (soferii isi manifestau prezenta si intrebau printr-un scurt claxon) am preferat sa mergem pe jos la pas cale de vreo 15 minute de plimbare lejera cu ochii prin magazine si vitrine.

Faza a fost ca trecand pe strada prin dreptul barcutelor legate la tarm, ne zareste un pusti care probabil recunoscandu-ne dupa discutia purtata mai devreme, incepe sa strige dupa noi si sa ne cheme acolo. Noi crezand ca are vorba si intelegere cu omul nostru, ne-am dus la ei, dar nu-i vedeam barca si nu intelegeam de ce nu este acolo asa cum vorbisem.

Au inceput aia sa se strige peacolo, sa se agite si asa s-au prins ceialti ca nenea a vrut sa merga blat. Am continuat noi sa mergem spre zona de langa uriasul steag si acolo l-am intalnit pe Ramadan care ne astepta cam ofuscat ca-l prinsesera ceilalti din vina noastra. Trecand cu barcuta prin dreptul lor, i-am auzit cum inca vociferau si se certau, dar noi i-am explicat de unde a pornit neintelegerea de la pustii aia care ne-au chemat la ei spunandu-ne Captain Ramadan aici, aici. De unde era noi sa stim ca aia mici nu stiau de combinatie si de blat?

A inteles omul pana la urma incurcatura si mai apoi si-a continuat traseul stabilit aratandu-ne toate punctele de interes asa cum ne promisese, iesind muult in larg pana la limita permisiva a granitei cu Israelul, trecand pe langa cateva nave ancorate in rada.

Pe masura ce trecea timpul, marea incepuse sa ridice valurele care atunci cand navigam cu ele in prova, ne stropeau din ce in ce mai agresiv, pana ce mister Ramadan a schimbat de drum avand grija sa tina valurile din pupa sa ne protejeze si astfel vantul sa ne impinga catre tarm.

Era foarte placut, noi admirand frumoasa priveliste catre uscat unde se distingea bariera lantului muntos si sterp care se zarea in departare si care era limita orasului catre desert. Apa era curata, limpede si calda, iar prin fundul improvizat de sticla pe langa care se mai strecura ingrijorator apa, am putut zari pestisori frumos colorati ca intr-un acvariu, corali, dar si ceva artefacte de la nave scufundate.

Dupa o ora, asa cum ne promisese, Captain Ramadan ne-a debarcat la cheu, intrebandu-ne daca ne-a placut si fericit ca-si luase banii ne-a rugat sa-l recomandam si

altor turisti, ca el e printre putinii ca-si respecta planul si programul la un pret convenabil si imbatabil de numai 25 JOD. Pretul ramane doar intre noi, insa. Sic!

Am zabovit iarasi pe pietrele calde de pe faleza si langa plaja bucurandu-ne privirea cu atata frumusete si inhaland pana la ultima alveola a plamanilor aerul plin de mirosuri placute de mare, de sare, de alge si de prospetime.

Pe la ora 20.00 in drum spre hotel, agale si cautand ceva suveniruri pentru cei dragi de acasa, ne-am oprit sa gustam mult laudata shaorma de la restaurantul Al –Muhandes care asa cum i se dusese vestea, era plin de localnici dar si de turisti care probabil ca si noi citisera recomandarile de pe net. Am stat la coada, i-am platit domnului de la casa contravaloarea a trei shaorme x 0,80 JOD si mai apoi am asteptat la alt rand sa le putem lua.

Ne-am oprit pe niste bancute in parculetul (Aqaba Park) dintre cele doua sensuri de circulatie ale bulevardului Al-Hammamat Al –Tunisiyah si am savurat in tihna delicioasele shaorme. Intr-adevar bune si satioase desi nu erau foarte mari. Isi meritau pretul si renumele.

Timpul a trecut rapid si ne-am indreptat fericiti spre hotelul nostru trecand pe langa luxosul hotel Double Tree by Hilton dar oprindu-ne pe strada noastra (As-Saadeh) un pic sa ne cumparam de la magazinul specializat de bauturi, 3 beri reci (Amstel) la 1,5 JOD bucata.

La hotel ne-am refugiat iarasi pe balcon sa ne bucuram de bruma rece de pe paharele de bere si si mangaiati de briza marii priveam luminile si agitatia orasului, fericiti si multumiti de alegerea facuta de a vizita aceasta minunata si surprinzatoare tara.

---

VIZUALIZĂRI: 2928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI