Ancona primitoare si antituristica

TIPĂREȘTE

Ancona - Italia

Prima zi din noua croaziera debuteaza cu o oprire in Ancona. Dupa noapte linistita pentru noi, dar nu la fel pentru prietenii nostri Gabi si Melania, ei fiind prima oara in croaziera, dimineata la 6. 00 facem ochi pentru excursia in Ancona. Oraselul nu prea ofera ceva spectaculos dupa cum citim in descrierile excursilor, nici nu prea intelegem exact de ce s-a oprit vasul aici. De fapt daca stau sa ma gandesc bine, in drumul catre Santorini nu mai putea opri decat in Bari sau in Albania. Ancona vine de la grecescul „Akon”, care inseamna „cot”. Asta pentru ca forma coastei Adriaticii apare ca un cot. Alegem o excursie la o pestera numita Frasassi. Excursia aleasa este un pic mai variata decat clasicul tur de oras, vom mai opri la o manastire si la o vinarie pentru degustare. Coasta Adriaticii nu este foarte dezvoltata din punct de vedere turistic si datorita faptului ca autoritatile locale nu prea isi doresc turisti. Da, ati citi bine, ghida ne spune ca guvernantii regiunii Marche din care face parte Ancona, sunt mai mult inclinati spre salbaticia locului si limitarea interventiei antropice. Ca fapt divers, zona nu are nici autostrada, doar un drum de 4 benzi. Populatia scazuta din arie contribuie la aspectul natural al regiunii si se pare ca aici intalnim o populatie care nu isi doreste nimic mai mult. Zona pe care o strabatem la inceputul drumului spre pestera este una deluroasa, pantele dealurilor coborand lin direct in plaja Adriaticii. Din loc in loc intalnim cate un mic orasel in care cea mai inalta cladire este turla bisericii.

O casa cu vedere la mare pozitionata d.p.d.v. panoramic foarte bine costa 5-100. 000 euro, ceea ce a condus la o migratie catre aceste locuri, pe perioada verii in special a olandezilor. Dupa vreo 30 de minute de mers cu autocarul intram in zona montana. Relieful mi se pare foarte asemanator cu cel de pe Valea Prahovei. Oprim la pestera si aflam cu stupoare ca nu avem voie sa facem nici o poza inauntru, nu pentru ca blitzul ar degrada stalactitele si stalagmitele ci pentru ca pestera este proprietatea regiunii Marche. Asa si? Si atat, nu avem voie si basta. Noua ghida, angajata pentru traseul din pestera are prieten roman, din Targul Iesilor. Degeaba ii mai batem apropouri pentru eventuale poze, moldoveanul nostru nu a dat-o pe brazda cu stilul balcanic.

Pestera Frasassi are in total vreo 10 km de galerii, dar doar trei sunt disponibile vizitatorilor. A fost descoperita intamplator de cativa alpinisti in anul 1979. Turul pesterii dureaza cam o ora, fara nici o urma de plictiseala, stalactitele si stalagmitele vechi de 100 de mii de ani iti incanta privirea. Ghida ne arata diverse forme ce au corespondent in realitate descoperite de-a lungul timpului. O sabie, Mos Craciun, camila, dromader, urs polar sau figuri de barbati purtand barba. Cred ca daca mai petrecem multe minute pe aici vedem si noi naluci. Pestera este spectaculoasa in ansamblu - ghida ne spune ca domul din Milano intra lejer in galeria principala a pesterii - este foarte bine conservata, iar temperatura constanta de 15 grade dinauntru nu te lasa sa stai mai mult de o ora. La iesire exista un mic magazi de suveniruri cu ce credeti? Vederi din pestera. Cred ca asta e secretul supravietuirii regiunii Marche, daca tot apare un turist pe care nu il dorim il punem sa dea 1 euro pe o vedere. Si cum eram si noi nedoriti am dat pentru bunastarea regiunii J. Acum vorbind ceva mai serios, pestera isi face banii ca sa zic asa, iar amplasarea ei pe valea unui rau ce strabate regiunea si marginita de doi munti face ca peisajul sa fie extraordinar.

La 5 minute de pestera oprim la o manastire, popas excelent avand in vedere existenta unui magazinas al unui batranel ce vinde de la dero la cafea. Ghereta imi aminteste de salba de tonete ce cresteau ca ciupercile dupa ploaie in Drumul Taberei si la care gaseai sa iti cumperi ciorapi, guma Turbo, sau cercei. Oricum, mosulica e simpatic, ne prepara doua cafele cu incetinitorul. Manastirea e amplasata pe malul aceluiasi rau intr-o zona impadurita.

Nu am mai ascultat povestile ghidei, mai ales ca nu aveam voie in calitate de pagani sa vizitam interiorul manastirii, asa ca jumatate din grup s-a asezat pe iarba la cafea, iar cealalta jumatate au inconjurat manastirea. Acum zona de asemanare s-a mutat de pe Valea Prahovei la Voineasa, cu diferenta majora ca la Voineasa probabil nu mai poti bea nici o cafea ca lumea, statiunea fiind in paragina.

Ultima oprire este pentru degustare de vinuri. Fabrica de imbuteliere este micuta ca spatiu, dar imbuteliaza cateva mii de sticle pe zi. Vinul din zona Marche se exporta in America dupa cum anunta mandru seful fabricii. Vizitam camerele cu butoaie si ni se explica in mare funtionalitatea nenumaratelor tevi, tuburi, pahare Berzelius sau utilaje si principiul vaselor comunicante J. Vizita se incheie cu o degustare de vinuri si mancarica binevenita, avand in vedere ca micul dejun l-am luat la 6 dimineata, platourile cu mezeluri italienesti si branza tip Marche fiind golite instant.

Ne intoarcem pe vas pe la ora 14.00 si parcurgem drumul inapoi tot singuratici. Trafic lipsa, turisti putini, nu ramane decat sa admiri dealurile brazdate de poteci marginite de chiparosi. Daca vreti cu adevarat liniste, nu ezitati sa vizitati regiunea Marche.

www.bloggo.ro - poveste de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 8193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI