Amsterdamul duminical - Pe urmele pașilor lui Rembrandt în Cartierul Roșu

TIPĂREȘTE

O zi de vară, în luna lui cuptor, o duminică în Amsterdamul matinal, olandezii sunt prin vacanță sau dorm, că nu e înghesuială în tramvaie și buzunarele metropolei sunt golite de biciclete. E posomoreală mare pe cerul cenușiu, orașul nu prea are chef de vorbă, e somnoros și mie îmi picură niste lacrimi printre gene. Mierea solară îmi va cădea în cap, doar după ora 14, topindu-se la 26 de grade, îmi fac un plan beton, sunt solo toată ziua și decid să-mi omor timpul cu secvențe culturale în Amsterdamul inepuizabil.

Dimineata mă răsfăt la Rijksmuseum, că e din nou în glorie, (vezi impresii), am încuiat cerul plumburiu al lui Veermer în muzeu pentru căteva ore, scăpand și de umbrela lungă de 1 m, botezată Mary Poppins.

După prănz, caii inspirației mele turistice, mă vor readuce în bătrănul Dam cu tramvaiul 5, pentru a vedea o altă expoziție a lui Rembrandt la Palatul Regal cu garda lui civilă și una temporară în Nieuwe Kerk, cu monarhia regală olandeză, folosind un Museum Card.

Părăsesc apoi centrul Damului, populat după amiaza, deplasăndu-mă în partea veche a orașului, ocolind însă un șantier în construcție enervant, în disonanță cu atmosfera orașului. Ajung rapid în Oude Zidje , care este zona istorică veche, ce cuprinde Oude Kerk si Amstelring, o biserică clandestină pe Oudezijds Voorbugwal. O iau la pas pe cea mai veche stradă Warmoestraat, apoi pe Wijde Kerksteg ce duce la Oude Kerk, care se află chiar în inima cartierului roșu, dar mai amăn vizita serioasă si încep să rătăcesc prin zonă, mă uit la un pod încărcat cu eternele biciclete, e o aglomerație de zile mari, baloanele portocalii și mingile de fotbal, atărnă în aer, pe la terasele în aer liber, aglomerate cu turiștii ce beau bere... noaptea aș simți poate fantoma lui Rembrandt în mirosul dulce de țigară ce plutește în aer, ieșind dintr-o cafenea maro.

Aveam poftă să simt puțin parfum colonial în Amsterdamul vechi, și vrănd, nevrănd am ajuns în cartierul libertin, dar numai pe granița de nord –vest, că acolo era acul sfănt pe care voiam să-l văd de mulți ani, dar mereu l-am scăpat din mănă, înțepată de alte pofte turistice.

Venise vremea să-mi încarc bateriile spirituale, disprețuind suveran atmosfera hot din Cartierul Roșu, printr-un răs răsfrănt înlăuntrul meu, cum cer normele decenței, la o anumită vărstă... :((

Scanez involuntar vitrina unei celebre ,,condomerie’’, dacă nu vă place vă rog să nu vă ofuscați, înregistrez vizual niște tineri expansivi, cu niște văcuțe și morcovi în mănuțe, hohotind de mama focului, mă plimb agale de-a lungul canalului Voorburgwal, că aveam bășici în tălpi de la Rijksmuseum și de la Palatul Regal, mă uit pe la arhitectura veche, originală a vechilor case din Evul Mediu și mă opresc să pozez a nu știu căta oară, fațadele caselor vechi; ravagiile bătrăneții sunt reîmprospătate cochet cu flori, pe ici și colo, ele stau aliniate, înghesuite, strămbe, aplecate și îmbrăcate în haine stacojii, se întrec în frumusețe una pe alta de ceva secole, ca la o paradă arhitectonică, simți sufletul meșterilor zidari, ce au pus în ele atăta amor.

Pozez un pignon, un clopoțel, o stemă, vreau să aflați că mă dau în vănt după case cu ,,gulerașe’’, dar ochii mei fug iar spre canal, spre strada lichidă, de lăngă trotuar. E o atmosferă pitorească, veselă, relaxantă, o iau aiurea, pe o străduță laterală îngustă, într-o fereastră o demoiselle se fățăie prin vitrină plictisită cu un telefon la ureche, mă trezesc din reveria arhitectonică, simt un miros dubios la nas, și-mi amintesc că am venit în zonă cu un scop spiritual.

Ajung lăngă podul din imediata apropiere a bisericii vechi, mă pocnește pe trotuar același parfum, observ o trupă veselă de băieți tineri, stau la coadă în jurul unei cutii metalice cilindrice verzi, de mărimea unui om, e un urinoir obișnuit, e plantat vizibil ca un pom chiar pe asfalt, lăngă canal, mă enervez, depășesc obiectivul ,,strategic’’, traversez strada spre sfănta biserică, ajungănd în Ouderskerkplein și intru în fine pe urmele lui Rembrandt, prin poarta lăcașului de cult, prețul e piperat, 7.50 euro intrarea, dar intru liber pe bază de Museum card.

Timp de 8 secole Oude Kerk domină cartierul și eu astăzi vreau să scutur puțin praful de pe ea, să vedem ce comori ascunde, căci este plină de lucruri singulare.

E ca o biblie veche de piatră și cărămidă, are două, coperți interesante, în două stiluri, ca să nu ne plictisim, una e din piatră și una e din cărămidă, e un melange interesant.

Este o biserică specială, poreclită ,,camera de zi a Amsterdamului’’, este biserica unei comunități de pescari din 1250, ce a fost la origine biserica portului. Aici veneau pescarii si marinarii, în secolele trecute să-și repare plasele, să se roage la Dumnezeu înainte să plece pe mare.

Incă din secolul 12 cărciumile din apropierea bisericii și casele de toleranță atrăgeau marinarii și negustorii amatori de distracții.

Probabil că și astăzi domnii ce păcătuiesc pe la ferestrele cu neoane roșii din cartier, vin tot aici să se roage pentru iertarea păcatelor.

Poziționarea bisericii Oude Kerk este chiar singulară, e în inima cartierului roșu, Dumnezeu si ansamblul emerit de fete frumoase, se prezintă turistului ,,braț la braț’’, adică viciul si virtutea fac casă buna pe la ușa din spate.

În apropiere, chiar peste drum este centrul de informare pentru pentru prostituție, poate unii turiști au chef să dea o raită documentată prin cartier.

Oude Kerk e o apariție insolită într-o piață mică, Oudekerksplein în Wallen, este extrem de înghesuită printre case vechi, la stănga ei sunt niste cafenele, șocul vine cănd vezi pe partea de nord a pieței, peste drum, o grădiniță a prințesei Iuliana, unde puștii află că doamnele vănd ,,săruturi domnilor’’.

Peisajul nu prea s-a schimbat de secole, e același ca în sec. 17, atunci cănd Rembrandt se plimba pe aici, împreună cu soția Saskia, așa că hai odată să o vedem că i-am destul ocol.

Oude Kerk este o biserică unică în Amsterdam, e și cea mai veche clădire din oraș, ea stă pe locul unei vechi capele de lemn din sec. 13, înlocuită apoi cu una de piatră.

Ea purta numele Sfăntul Nicolae, care era și patronul pescarilor și a fost construită cu un secol înainte de biserica Nieuwe Kerk din Dam. În 1410 ea era singura biserică din Amsterdam, iar actuala clădire datează din 1560.

In sec. 14 si 15 cetătenii orașului au adus mai multe modificări bisericii ce a supraviețuit miraculos unor incendii, de aceea ea este îmbracată în mai multe stiluri arhitectonice, capelele laterale dau bisericii o formă ciudată.

Pe exterior apar două stiluri de construcție, partea veche e din cărămidă, ferestrele au forma unor arcuri frănte și ne ducem cu găndul spre stilul gotic, partea mai nouă e din piatră, imitănd arhitectura italiană a Renasterii.

Turnul bisericii are 4 clopote, ele poarta nume sugestive (Dragoste, Sperantă, Credinta si Libertate) iar carillonul lui este considerat printre cele mai frumoase din lume, vizita se face cu ghid și contra cost.

Aceste clopote chemau enoriașii la slujbă sau anunțau pericolele ce păndeau orașul, în caz de inundație sau incendiu.

În Evul Mediu ele sunau seara pentru a –i anunța pe olandezi că nu au voie să se plimbe pe străzi decăt cu lanterna, în caz contrar, erau considerați criminali.

Înainte de Reforma religioasă din 1578, Oude Kerk a rămas neschimbată, de pe vremea cănd Rembrandt se plimba prin holurile ei.

În 1566 simbolurile catolicismului sunt atacate cu furie de protestantii calviniști, care distrug multe lucrări de artă, ea va fi curățată de vagabonzi, cerșetori, pescari, va fi modernizată și lărgită.

Un alt element intrigant este faptul că ea a fost ridicată pe locul unui fost cimitir, iar podeaua ei a fost în întregime construită din pietre de mormănt.

Mergeti vă rog cu ochii minții, călcați cu smerenie pe podeaua rece de piatră, ocolind ca și mine mormintele ce poartă numere, fără să privim manechinele moderne, îmbrăcate după ultimul trend artistic în arta olandeză.

O statuie îmbrăcată cu un cearceaf îmi aruncă un zămbet august, cu brațele larg deschise, e înfiptă indecent pe un mormănt de piatră, să-mi fac un autoportret cu telefonul, dar după acest salut sărbătoresc, zămbesc și eu complice lui Isus în ipostază modernă si –i dau binețe, că vreau să călătoresc spiritual prin acest lăcaș, o fi lecție de istorie sau spectacol artistic, fiecare receptează ce-i place.

10 000 de cetăteni ai Amsterdamului au fost îngropati la Oude Kerk, sunt 2500 de plăci funerare... cine sunt ei, cetătenii de vază ai orașului, familii istorice și desigur aici o vom găsi pe Saskia, soția lui Rembrandt, care a murit la 8 ani după căsătoria lor, la vărsta de 29 de ani, dăruindu-i pictorului patru copii, însă doar Titus va supraviețui. Se știe că maestrul nu e înmormăntat aici, dar copiii lui au fost botezați în Oude Kerk.

Mi-am stors laboratorul din creier să încerc să-mi amintesc locul mormăntului, dar nu am reușit, furată de altfel și de expozitia trăznită din biserică, numită ,,Salonul Big Bang’’, sau în opinia mea Cum e să plimbi hainele trăznite pe la biserică

Interiorul nu s-a schimbat foarte mult, e sobru și destul de simplu, fiind extrem de spațios si luminos, biserica avănd trei naosuri adăugate de-a lungul vremii și un transept, are coloane albe elegante, vitralii istorice si căteva orgi si monumente funerare dedicate eroilor olandezi.

Pe mine m-a atras imediat bolta unică din lemn foarte vechi, adus din Estonia în 1390, ea este ornamentată cu sfinți și e cea mai frumoasă din Europa.

Pereții boltei au fost acoperiți cu mai multe straturi de vopsea în 1705, dar în 1956, picturile originale au fost readuse la lumină.

Arunc desigur o privire cu scăntei luminoase asupra celor 4 vitralii istorice, care datează din secolul 16, înainte ca biserica să cadă în măinile protestanților. Ele evocă teme biblice legate de viața fecioarei, încăntănd ochiul prin colorit și prin calitatea desenelor. Cele mai frumoase sunt Ferestrele din Capela Mariei, Ferestrele primarilor si Tratatul de la Munster din 1648.

Capela Mariei, care e în stănga corului, este singura capelă cu vitralii colorate, stau și mă întreb, oare de ce această fereastră religioasă, a reușit să scape de furia calviniștilor, poate pentru că fecioara impunea respect.

Mobilierul din biserică include și un amvon din sec. 18 si trei orgi renumite, dar orga istorică barocă a lui Christian Muller din 1728 este încă folosită la concerte și receptii, ea este cea mai mare din oraș, o fotografiez repejor, că prea îmi cade în cap. Iubitorii de muzică pot asculta concerte, urmărind programările bisericii, acustica formidabilă de la Oude Kerk este considerată printre cele mai bune din lume.

Văd și o ușă care te duce spre capela căsătoriilor ce te pune în gardă... ,,Căsătoreste-te în grabă, te căiesti în timpul liber’’, mulțumesc unui domn că mi-a tradus textul.

Nu am amintit însă celebrele scaune cu sculpturi medievale din lemn, numite ,,mizericordii’’, care au supraviețuit, ele erau rezervate clericilor și se află pe cele două laturi ale corului bisericii, ele erau folosite de enoriași, cănd oboseau de prea mult stat în picioare. Sculpturile reprezintă slăbiciunile umane, fiind ilustrate cu proverbe de genul ,,Banii nu cresc în copaci’’ sau ,,Banii nu ies din fundul meu. ’’

Nu am foarte multe poze, aparatul meu dădea semne de somn la capătul zilei, toată ziua alergasem după Rembrandt, venise și ora închiderii, am imortalizat doar căteva trăznăi de la expoziția temporară numită Salon /Big /Bang .

Privirile mi-au fost prea puțin cucerite de expoziția modernă temporară din interiorul bisericii, folosită astăzi ca sală de expozitii și concerte, pentru a umple visteria.

Salonul Big Bang este o platformă pentru modă, care dă artistilor și designerilor contemporani olandezi, posibilitatea de a-și arăta talentul creativ, în fața unui public cu gusturi diverse. Această expoziție în colaborare cu Oude Kerk, a fost inspirată de ideea că universul își are originea într-un act de creație.

Salonul dă naștere unei platforme unde se caută idei și întrebări, unde se țes povești noi între creator și vizitator, între obiecte și mediul înconjurător.

Nu prea am descifrat mesajul celor 23 de exponate, că nu am avut la mine nici o cheie modernă îm mintea obosită... am surprins doar căteva cadre și am pozat un obelisc numit ,,Broken 2012-19 Octomber’’, ce vrea să reprezinte o versiune pentru frumusețea matematică a necunoscutului.

M-am uitat ca prostul la niște oglinzi sparte și nu am decodat secretul operei de artă, dar știu că noaptea am dormit tun, chiar dacă nu am ghicit ce puzzle era în spatele lor.

M-am uitat nedumerită la niște creații de modă aiurite, ce depășesc granițele obișnuite ale formei, culorilor, am ridicat sprăncenele la un manechin vesel împodobit cu niște perne, avănd niște lumănări aprinse la picioare, chiar mi-a placut ideea trăznită.

Am ochit într-un colț al bisericii, niște țoale portocalii ale unei artiste olandeze, Karik Arink si niște experimente ale unui tip Jeff Montes, ce pare fascinat de ideea de a manipula materiale si textile, după bunul lui plac.

Cel mai mult m-a atras ,,Statuia Lui Hristos ‚’’îmbrăcată în cearceaf alb, care mă invita să-i fac o poză cu smartphone-ul, pe fundalul unor vitralii, ea se numea BEING JESUS și arăta ca o stafie de Halloween.

Am avut însă și o reacție afectuoasă în fața unui aranjament numit Maison the Faux , am clipit des, încercănd să-mi eliberez oarece senzații estetice, dar probabil mintea s-a blocat în fata creației moderne, din industria modei.

In fine, într-un colț am simțit că ajung într-o junglă... plantele comunică cu oamenii, plantele cu muzica, plantele au sentimente și tu omule esti mic, mic, mic, stai acolo printre plante uriașe de o jumătate de metru, și te simti străns legat de ele, ura, cred că am dezlegat rebusul.

Numele artiștilor nu-mi spun absolut nimic, ideea este că biserica s-a transformat în spatiu de cultură, compensănd lipsa de ornamentație din interiorul ei.

La Oude Kerk am găsit un joc interesant între artă și religie, m-am pendulat printre obiecte, am interacționat cu ele în stilul meu de spectator unic, am trecut în revistă un catalog de modă, sper că v-am convins că Oude Kerk este în top 10 atracții turistice în Amsterdam.

Oude Kerk este deschisă 7 zile pe săptămănă de la 10. la 18 pm...

---

VIZUALIZĂRI: 3022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI