7. Salema - Lagos – Olhao – Faro si retur, periplu succint

TIPĂREȘTE

Ce inseamna Algarve?

Pai, plaje uimitoare, orase vechi, plaje uimitoare cu stanci frumos dantelate, clima blanda, soare, baie in ocean, liniste, plaje uimitoare - imense, statiuni, turisti, multi turisti, carciumi si carciumioare, peste, vinuri bune, parcuri acvatice, mall-uri, barci, excursii, magazine, pluta multa si, evident multe plaje aflate in topul plajelor europene...

Prima dimineata a fost programata pentru leneveala la soare ori, poate, o baie in ocean daca nu-i prea rece...

Am deschis geamul – ploua marunt... Un vant rece falfaia umbrelele de pe plaja.

Planul B! Luam Kadjarul si-i aratam sudul Portugaliei.

Dam la o parte costumele de baie, tricourile stravezii si prosoapele, ne echipam cu geci si punem in rucsac si cate un pulovaras - stii, pentru orice eventualitate! - apoi ne infiintam in sala de mese pentru micul dejun. Mancaciosii din sala de mese pareau din lotul national de hiking. Toata lumea la bocanc, pantaloni scurti, pelerine de ploaie si bete. Am intrat sfiosi, cu sandalele noastre orasenesti, pitind in acelasi timp cheile masinii... Ei - fructe, lapte, fulgi si croissante, noi – omleta cu carnaciori, branza si cate o rosie; apoi, cafea!

Ne-am pornit la drum, parasind Salema pe soseaua ingusta ce urca abrupt, serpuind, spre soseaua nationala. Asfalt perfect, marcaje impecabile. Ploaia a ostenit dar norii inca se incapatanau sa se agate de tarmul portughez. Cateva rondouri organizeaza prioritatile de-a lungul drumului catre Lagos. “Prietenul” meu, de zilele trecute, semaforul amplasat la intrarea intr-o prima localitate, ma saluta vesel si-si schimba culoarea! De data asta m-am convins ca viteza superioara celei legale este cauza! Din acest moment n-am mai depasit 49Km/h in localitate! Orice invat, dupa cum am vazut pe pielea mea, are si dezvat!

Intram in Lagos si coboram, la dreapta, printr-un cartier de vile si hoteluri, spre cea mai bine cotata plaja din sudul Portugaliei (Michellin zice ca din Europa!) - Praia Dona Ana. Langa plaja, o parcare destul de mare, ne intampina cam goala, deh vremea rece! Plaja – pustie in acel moment – arata foarte bine si merita a fi foarte apreciata, insa -aveam sa constatam in scurta vreme ca, o astfel de etichetare nedreptateste sau, mai bine spus, pune intr-o nemeritata umbra zecile de “surori” insirate de-a lungul coastei pana hat, la granita cu Spania, multe dintre ele cel putin la fel de frumoase!

N-am zabovit – n-aveam motive – asa ca ne-am pornit iarasi la drum. Am urcat si-am coborat ceva coline ale Lagosului, apoi am defilat pe bulevardul din zona orasului vechi (Av. Dos Descobrimentos), identificand locuri de parcare (este o parcare subterana chiar langa bulevard, la intrarea in zona orasului vechi, asa ca n-are rost sa te straduiesti sa parchezi cine-stie-unde pentru 2-3 euro...) si cam ce si cum vom vedea in ziua special dedicata doar Lagos-ului...

Av. Dos Descobrimentos separa orasul care se catara pe coline, de canalul ce face legatura intre portul turistic, cu ambarcatiuni usoare, si Oceanul Atlantic. Peste canal se gaseste si gara orasului.

Continuam pe “nationala” N125 si-apoi luam Autostrada A22 spre Olhao, planul fiind sa “zburam” cat mai iute pana in punctul cel mai estic pe care l-am stabilit pentru ca, mai apoi, sa ne intoarcem spre Salema pe indelete, vizitand tot ce-am stabilit in prealabil.

Cu toate ca, fiind iunie, ziua este foarte lunga (unul dintre motivele pentru care calatorim in special in iunie) si oricata dorinta ai, este imposibil sa atingi toate obiectivele unei zone atat de intinse. Dealtfel poate deveni prea obositor si chiar neplacut... Asa ca am ales cateva obiective “tangibile” multe dintre ele sugerate de colegii AFA! Mi-as fi dorit si Tavira...

Rar mi s-a-ntamplat sa nu ma plictisesc pe o autostrada (exceptie facand, poate, autostrazile din nordul Italiei). Peisajele datorate zonei colinare, amplasarea autostrazii, cumva, “la balcon”, dezvaluie o zona extraordinar de frumoasa. Lasam Autostrada si ne-am pierdut intr-un paienjenis de strazi inguste, printr-o zona rurala, incapatanandu-ma sa ajung in Olhao. Ceva ma chema intr-acolo, ceva imi spunea ca o sa gasesc ceva deosebit...

Pana la urma am reusit sa ajung, asa cum imi propusesem, pe Av. 5 de Outubro, langa halele de peste, pe malul oceanului, la intrarea in orasul vechi... O “teapa” mare alerga, ranjind, spre mine... Am luat-o si-am tacut vinovat! “Asa, draga, de ce-am batut drumul pana aici? ” a susurat, gales-mustrator, Vicky... “Pai, sa vedem piata de peste! ” am raspuns de parca m-apucam acum de cumparaturi... Sa facem ce, cu pestele?

Am intrat, totusi. Erau, de fapt, doua hale: una plina cu toate vietatile marii, o parte inca in viata, o parte – nu, iar in cealalta hala erau legume si fructe. Am luat niste piersici.

Ca sa ne dezmortim, am facut cativa pasi printre casele prapadite, case ce ar starni, poate, interesul celor procupati de istoria vechilor caselor portugheze, dar pentru noi... Niste “cotoroante” cojite, fisurate, uratite de intemperii, pastrand, totusi grilajele balcoanelor, specifice, se holbau la noi tacute, dand impresia ca nu mai au mult si se naruiesc... Stradute stramte, intortocheate, urate. Nu mi-a placut absolut nimic in Olhao. Poate o fi ceva de vazut dar nu, n-as recomanda sa pierzi vremea p-aci... Cu scuzele de rigoare pentru cei din zona respectiva!

Cu totul si cu totul altceva in Faro! Am setat GPS-ul sa fie amabil sa ne duca langa zidurile cetatii. Amabilitatea lui ne-a dus intr-o fundatura, langa debarcaderul pentru ferry – Cais dos Portas do Mar - chiar langa medievala Se Cathedral do Faro. Banuiesc ca, daca doream sa luam ferry-ul, nu nimeream niciodata locatia cu pricina. De aici se poate pleca, pe apa, pentru a vizita celebra laguna “Ria Formosa” din apropierea tarmului sau pentru a ajunge la Praia de Faro.

Afara, soarele isi arata, din cand in cand, dintii, printre nori.

Am luat-o la pas la nimereala, sperand sa gasim, totusi un chiosc, ceva de unde sa luam o harta. N-am gasit...

Instinctul ne-a purtat catre curtea Catedralei de Faro, apoi am iesit pe niste chichinete de stradute inguste, dar pe care localnicii se strecurau cu masinutele, undeva intr-o parcare uriasa langa zidurile

Castelului. Ne-am prelins si noi pe langa ele si-am luat-o, zdrang, inainte... Zona era cam fada, cu stradute – mhm! - ca la noi la Mizil, sa zicem, ... dar, habar n-am cum, am intrat in zona pe care am tot vazut-o in prezentarile orasului.

O dulceata de centru vechi, absolut incantator, ne-a sorbit hraparet facandu-ne sa uitam de toate. In primul rand strazile, cu aceleasi minunate “mozaicuri” aranjate cu gust si foarte multa grija pentru detalii, casele specifice cu balconase ingradite cu fier forjat frumos lucrat. Din loc in loc, imense “batiste” umbreau stradutele acolo unde micii proprietari de carciumi sau cafenele aveau mesele in strada... Toate creeau o atmosfera deosebita – bravo lor si multumiri! O placere! Magazine la tot pasul, te imbiau necontenit... Alou! Hai gata! Gata cu “imbiatul”... !

Habar n-am pe unde ne-am plimbat, nici nu mai conta, cert este ca ne pierduseram absolut orice orientare. Totusi acelasi instinct, ne-a scos in cale – Praca Ferreira de Almeida: o splendoare de piateta, plina de terase cu umbrelute, umbrite de niste copaci gen... salcam, dar cu flori violete! Am hotarat, pe loc, ca aici merita sa ne relaxam un pic si sa mancam. Parca - parca nu ne-am fi dorit asa tare umbra din cauza unei brize destul de reci care se cam strecura pe sub geci... Dar atmosfera merita un pic de sacrificiu.

Carciuma se numeste “Restaurante 2 irmanos”. Impecabila servire, curat, mancarea deosebita – cu specific portughez. Am ales un peste spada... Si bine am facut! Bucatarii, clar, au trecut cu succes pe la Master Chef! Ce prezentare, ce arome, ce buniciune! Ar fi mers si-un vin, moama-mama..., dar deh, sofer, nene, iar Vicky nu serveste! Intrand si in interiorul restaurantului, pentru cele lumesti, am constatat ca mai exista o terasa in curtea interioara a cladirii, loc unde nu bate briza si este si foarte umbros, foarte util pe vreme caniculara (cine stie, poate treceti pe-acolo!).

Am parasit piateta si, la insistentele instinctului am luat directia potrivita care ne-a scos in Jardim Manuel Bivar, un parc – loc de promenada, langa Palacio Bivar. Probabil ca n-am fi insistat cu privelistea palatului dar, foarte practice, cateva familii de berze au acaparat punctele de belvedere de pe acoperis. Da, exista o multime de berze in zona Algarve, iar in zona Faro cu atat mai mult, datorita zonelor costiere cu ape scazute – lagune, care devin platouri cu bunatati atunci cand refluxul dezgoleste uscatul. Langa Gradina se afla si portul turistic pentru ambarcatiunile luxoase (cine stie, poate veniti cu yacht-ul - sa stiti unde-i parcarea, hi-hi!).

Am parasit Faro cu acelasi sentiment pe care l-am simtit la Sintra: trebuie sa mai venim! Mai ales ca acum m-am lamurit ca se poate veni si cu avionul...

Totusi nu ne-am departat prea tare ci, ocolind aeroportul Faro, am bagat un ochi si la Praia de Faro.

Ce nebunie de natura au oamenii astia! Limanurile datorate curentilor oceanului au format in timp, lungi plaje naturale, protejand pe de alta parte si zona de coasta, cu tot cu lagunele ce formeaza Ria Formosa...

Am luat-o la intamplare, in lungul limanului, pe soseaua care, se vede treaba, cu greu face fata intemperiilor de toate felurile. Ne-am bucurat si noi de 10 minute de stat cu picioarele in apa rece, in care n-am prea vazut curajosi. Plaja, aproape pustie cu toate ca soarele parea mai insistent. Totusi era frig pentru baie si chiar si pentru a sta despuiat... Dar locul, locul este splendid! Imens! Curat si salbatic.

Pentru un concediu la malul marii in zona, te poti caza in oricare dintre orasele sau statiunile cuprinse intre Faro si Lagos, toata zona de coasta fiind aproape o singura plaja minunata, neintrerupta. Depinde ce anume vrei: pustietate/liniste/salbaticie sau agitatie/restaurante/hoteluri/ viata de noapte, gama de oferte este completa! Exista camping-uri, exista hoteluri sofisticate. Ai “impinge tava” sau “a la carte” la restaurante chic...

Am trecut fara a ne mai opri de Cavacos si Vilamoura (exista un super Parc acvatic in apropiere) si, incercand sa ajungem in Albufeira, pentru o scurta recunoastere, am cazut din harta si ne-am ratacit, cu tot GPS-ul si instinctul din dotare... Am parasutat intr-o parcare inghesuita intre hoteluri mari sau mai mici, printre case tip vila cu apartamente, toate de cel mai bun gust. Am coborat, abrupt pana la o alta plaja... Totul amenajat impecabil, cu sezlonguri si umbrelute, cu chioscuri alimentare si cu bauturi racoritoare, dusuri, cabine, pubele, punct salvamar, tot, tot, tot... ! Era totusi ceva straniu: lipseau aproape complet, oamenii, pustiu, ca-n filmele cu “ the day after” …. Doar noi doi si doi pescarusi! Acum, cercetand harta, este posibil sa fi fost in Olhos de Agua, respectiv Praia dos Olhos de Agua. Cred ca as cauta cazare in zona intr-un viitor concediu!

Cum statiunea era foarte aglomerata pe sosea, ne-am dat seama ca a ne avanta acum spre Albufeira ar fi un exces care nu ne suradea, mai ales ca ziua se apropia de sfarsite si mai aveam de strabatut. Data viitoare!

Am iesit cu dificultate (aglomerat) din nou in N125 si-am luat directia Lagos. N-am mers prea mult si printre insistentele afise cu ZOOMARINE pe care le vedeai aproape la toate intersectiile, s-a insinuat si unul, stingher: “Algarve Shopping”!

Foiala pe scaunul din dreapta...

Portofelul s-a bagat in mine strangand, infrigurat, cardul, intre copertile de piele. “Ce-o fi aici? ”- am auzit o voce voit indiferenta... “Pai, n-avem decat sa vedem” am marsat si eu, tragand de volan dreapta pentru a ne urca pe pasarela care traversa nationala catre Mall, simtind dezamagirea portofelului:”Tradatorule! ”

Mall – ul, ca toate mall-urile! Mare, frumos si... obositor. Norocul meu ca Vicky s-a hotarat in primul magazin sa-si completeze setul de ciupilici de sport a. i., cu pofta diminuata, n-a mai avut chef sa ia la rand toate magazinele. Am intrat, pentru comparatie, in cateva care vand si pe la noi, negasind nimic care sa ne uimeasca. Cand sa zica si cardul meu “Hop! ”, cateva tricouri de mare exceptie si-au facut acte de Romania...

Cum spuneam, orele fiind inaintate am dat bice spre Lagos.

Ar mai fi in zona, Portimao (am aflat a doua zi de la un barcagiu, ca n-ai ce vedea!) si un alt parc acvatic: Slide & Splash, foarte aproape de orasul pomenit. De asemenea pot constitui puncte de “prajeala” setul de plaje la fel de apreciate, aflate langa Portimao.

Greu de ales, greu de acoperit tot ce-ti dicteaza inima...

Algarve – must see!

---

VIZUALIZĂRI: 4011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI