6. Salema, hotel Residencial – Algarve

TIPĂREȘTE

Am parasit Cabo da Sao Vicente cu inima plina de multumire.

In drum spre Sagres pe dreapta, o plaja celebra (zice-se!) - Praia do Beliche. Cativa temerari, echipati cu neoprene, isi exersau abilitatile de surfeori in apa rece a oceanului. Cum nici afara nu erau mai mult de 21ºC, in ciuda unui soare generos, nu prea gaseai surse de incalzire naturale!

Ne intoarcem la excelenta “nationala” N125, sosea ce pare nou-nouta, dupa ce trecem de Vila do Bpo. (ce simpatic!) si luam directia Lagos. Tinta noastra pentru ziua in curs (venim tocmai din Lisabona) era insa, Salema, localitatea aleasa ca “tabara de baza” pentru urmatoarele trei zile pe care le programasem in Algarve.

Peisajul strabatut este molcom, doar din cand in cand cateva dealuri deranjeaza linia orizontului... Fiind la limita de Parc National (oamenii chiar respecta “prostiile” astea!), pe partea dreapta vezi putine activitati umane. In schimb pe partea stanga - fara restrictii – poti vedea eoliene, ceva agricultura, constructii...

Deoparte si de alta, ca dintii babii, sunt insirate case albe, rar cu un etaj... Intram in Raposeira - un satic – trecem de pancarda cu avertismentul ca localitatea este monitorizata video si, cand sa trecem de semaforul de la intrare, pac -rosu! Nici acum n-am bagat de seama motivul pentru care s-a facut rosu un semafor care nu “pazea” nici o intersectie... Poate subconstientul sa fi inceput sa asocieze intrarea in localitate cu o viteza superioara celei legale cu avertismentul pomenit, nu insa si eu! Si nu conduc cu viteza prea mare in teritoriile necunoscute! Cum am mai spus, n-apuci bine sa opresti ca pac - al dracu' semafor - se face verde!

Trecem de cateva rondouri – utile circulatiei din zona si gasim explicatia aspectului impecabil al soselei: in 10 Km am gasit trei echipe de intretinere drumuri care coseau mecanic (ramanea luna, in urma!) sau faceau lucrari de spalare semne de circulatie prafuite ori curatau rigolele... Deh, oameni cu mintea intreaga pregateau noul sezon, pentru ca turistii sa se simta respectati. D-aia si vin atatia!

Pe masura ce ne apropiaem de Salema, se inmultesc dealurile, sofatul devine tot mai placut... Parca-s pe drumul dintre Alba si Cluj!

Gasim intersectia spre Salema. Coboram, abrupt, pe serpentine, pe o sosea ingusta. Apar cateva pensiuni, o tabara de corturi tip iurca – de inchiriat! - si, dupa o ultima curba, dupa coama unui deal, apare oraselul: o pleiada de case vechi – langa malul oceanului, renovate la exterior, vopsite in alb - alaturi de o multime de case noi – tip vile inseriate, ce “invelesc” tot versantul superior al vaii. Orientarea catre sud a versantului a oferit o oportunitate de neratat pentru investitori isteti.

Astfel, un sat prapadit, de pescari, dar care avea o plaja ce le oferea accesul catre bunatatile oceanului, s-a dezvoltat peste noapte!

Hotelul in care ne-am cazat a fost si singura optiune la data cand am facut rezervarile. In rest absolut totul ocupat! Mica “statiune” era full de nemti, englezi si francezi poate si din cauza preturilor ceva mai accesibile.

Am parcat “profesionist” pe locul aflat in fata hotelului Residential Salema rezervat aprovizionarii, doar pentru a descarca bagajele. In prezentare aparea ca hotelul are parcare gratuita dar, in ciuda locurilor destul de numeroase, n-aveai unde parca. Exceptie faceau locul ocupat vremelnic de mine si cele destinate celor cu dezabilitati (nici la capitolul “mitocanie” nu stau bine portughezii, adica locurile respective nu erau ocupate de smecherii locali!). Ulterior, am fost indrumat sa duc masina to-ocmai, hat-hat, la 50m mai incolo, dupa un podet, unde puteai parca si TIR-ul...

Hotelul Residential Salema cu cele trei stele ale sale (exagerate) este un hotel vechi, amplasat chiar langa plaja, formand cu inca 4-5 cladiri in care gasesti magazinele, un alt hotel si doua restaurante, centrul “statiunii”. In mijlocul pietei sunt amenajate parcari gratuite. La doi pasi, plaja! Amenajata cochet, foarte curata, cateva umbrelute, salvamar...

La receptie o singura persoana, foarte simpatica dar cam pe langa subiect! Probabil sezoniera. Foarte succint ne-a prezentat cateva informatii. Ne-am instalat degraba in camera micuta aflata la etajul 3. Foarte micuta... Intrarea, pe baza de yala! Din balconasul micut, foarte micut, aveai, insa o foarte frumoasa perspectiva atat spre ocean cat si spre restul “statiunii”. Pentru micul dejun aveau disponibila o incapere frumos ornata dar cam mica pentru cata lume era in hotel. Micul dejun destul de OK dar, totusi departe de ceea ce am gasit la Hotelul Roma din Lisabona. Drept este, insa, ca si pretul – 177euro /3 nopti – la jumatate!

Ideea de a avea plaja “sub nas” a fost total compromisa de vremea incredibil de racoroasa care ne-a facut sa n-atingem apa, cat despre plaja, ce sa mai vorbim – mai mult a fost nor, vant si chiar ploaie. Temperaturile rar au batut la 21ºC, ca in plina iarna portugheza!

Planul era sa ne “prajim” dimineata iar mai apoi sa punem Kadjarul la treaba! Partea cu “prajeala” fiind eliminata, n-am prea avut motiv sa stam in Salema.

Din cate am observat, insa, “colegii” europeni, in fiecare dimineata erau echipati la bocanc, bete si rucsacuri. Porneau mai apoi in lungi drumetii de-a lungul coastei accidentate, unde gaseau peisaje inedite. Plus ca-si satisfaceau apetitul - incredibil pentru noi – de a fi in continua miscare. I-am vazut alergand de-a lungul soselelor, batrani, tineri, nu conteaza... se pare ca au alta viziune asupra “odihnei” din concediu!

Langa plaja, alti investitori ofereau plimbari cu barca, inchirieri de caiace sau placi de surfing ori de plimbat in picioare (nu stiu cum le spune).

Restaurantele din zona sunt OK.

In ziua cand am ajuns, dupa lasat bagaje, refresh-at, etc, ne-am instalat la Restaurante Atlantico, chiar langa plaja. Aer, soare (inca)... O placere! Drumul lung si-a spus cuvantul asa incat am simtit nevoia de relaxare... Si de o aquardente. Apoi de-o bere! Chelnerita, o pustoaica din preajma Craiovei, ne-a ajutat sa comandam si sa aflam ce se poate face in Salema. “Nimic! ” - a fost raspunsul rapid! Fata era impreuna cu familia unui var, cu un unchi, ce mai, au venit tot neamul in cautarea unui “mai bine”. Toti lucrau ca bucatari sau chelneri. Nu pareau chiar extaziati de zona si nici de realizari, principala problema constituind-o limba...

Un pahar de vin rosu, excelent, ambianta de relaxare si liniste au incheiat o zi plina, minunata...

Pentru un anumit tip de concediu, pentru pret si nu in ultimul rand, pentru plaja de langa hotel, recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 1615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI